Sunday tea-time

Image

Usoare, de duminica. Azi avem un cover dupa taticii shoegaze – Cocteau Twins,  via Foxes in Fiction (aka Warren Hildebrand, un producator de muzica din Toronto). Instant favorite.

Courtship vine cu un remix la fel de visator, de asta data la melodia Castratii-lor (australieni la origine). Digerabil, atinge simturile cu placerea primei brize usoare de primavara. EP-ul se poate descarca de pe site-ul trupei.

Autolux sint niste clienti mai vechi din repertoriul subsemnatului; dupa o pauza de 6 ani au venit acum alti 3 cu un album – nu foarte bun dar suficient de bine prelucrat incit sa atraga atentia. ‘Transit Transit‘, cu ritmu-i pasnic aduce intrucitva aminte de citeva arpegii de-ale lui Sigur Ros sau mai cunoscutul ‘Videotape‘ (Radiohead).

Suzanne e rezultatul colaborarii lui Hope Sandoval (ex-Mazzy Starr, contribuitoare pe alocuri la citeva hituri de-ale Massive Attack, Chemical Brothers – amongst manycu Colm Ó Cíosóig (My Bloody Valentine). Avem o balada dream-pop/shoegaze numai buna de pus pleoapa peste pleoapa, pufait alene si motait…

Advertisements

Masina de scris muzica

Pina mai deunazi habar n-aveam de existenta unei astfel de masinarii. Nici nu m-am gindit la asa ceva. Mai degraba cred ca  procesul compozitiei se invirte in jurul unui personaj bintuit de geniu, dezordonat, cu partituri imprastiate prin toata casa, foi scrijelite cu cerneala, totul la adapostul unei lumini calde de luminare pe jumatate arsa. Sau poate doar poetii sint asa? Cine are de investit sase mii de dolari iar peste toate astea il gidila si muza creatiei, poate da o fuga pe Etsy s-o cumpere. Un pdf stufos detaliaza intregul ansamblu.

zee nighty-night manoeuver_19122011

 

Astazi avem un tratament special, via Jon Hopkins (UK). Il urmaresc cu interes pe tinarul asta inca de cind am auzit primele acorduri electronic/ambient (Opalescent – 2001). De-atunci, ori de cite ori am chef de cufundare in melancolie stiu la cine sa apelez.

In seara asta un mix scurt – 22 de minute, realizat de maestru. Destupam sticla de vinisor de poama rara, luam paharul in mina, il ridicam contra lampei – totul pare corect, il punem jos – turnam, ne intindem confortabil pe canapea si sorbim alene…

Selected piano works

Sa trecem repede peste intunericimea din postarea trecuta si sa ne relaxam nitel cu citeva piese neoclasice.

Prima din ele vine de la un baiat din Germania care-si zice ‘Swod’. Aduce un pic a Philip Glass dar pe linga ‘apasarea’ din piesele acestuia, Swod pune si-un stop de excitatie in ritm, atit cit sa zvicnesti discret din calcii ca sa nu te prinda de tot motaiala.

 

Cealalta bucatica muzicala pe seara in curs vine de la mai-cunoscutul Vince Guaraldi Trio. Un sunet mai jazzy – la fel, bun acompaniament la viforul de peste drum.

zee nighty-night manoeuver_05122011

Asta-seara ne lasam dusi de melancolie, cu gindul departe, departe di tat…

Horizon Fire este proiectul de muzica electronica al unui tip din UK (Paul Tebbott pentru curiosi) – cunoscut pentru ilustratiile lui minimaliste (iar cind zic ‘cunoscut’ ma refer la mediul in care se invirte, nu ca ar fi un nume sonor pentru mainstream).

Personal, muzica lui imi induce aceeasi stare de reverie si nostalgie ca cea a celor de la Boards of Canada. Asa ca, in lipsa unui album al BoC (care se pare ca s-au cam retras de pe portativ de vreo 5 ani) ma bucur de noul album al lui HF – un must-have pentru fanii electronica/ambient/IDM.

zee nighty-night manoeuver_12092011

The National – Exile Vilify, o piesa  care apare pe coloana sonora a … sa te tii – Portal 2, jocul care a facut furori anul asta. (l-am luat si eu insa nu l-am instalat; asteapta cuminte sa-i vie rindul). Anyway, mai la vale o bucatica melancolica, numai buna pentru incurajat pleoapele sa se inchida alene…

zee nighty-night manoeuver_31082011

Asta-seara un mix eclectic cu niste bucatele nou-noute. Mai intii si-ntii o delectare cu un electro-pop melodic direct din UK, pe numele lui de botez “Days are numbered” (Panda Gold). Auster si emotiv, organic, digital, stralucitor si sumbru – o suita de contradictii care iti tin castile lipite de urechi pe toata durata celor 5 minute si ceva de auditie. Poate una din cele mai interesante compozitii electronice pe care-am auzit-o anul asta (cel putin pina luna viitoare la lansarea noului album Plaid – Scintilli)

“Hardcore will never die but you will” – albumul rock-instrumental al Mogwai n-a fost unul din cele mai reusite ale trupei, dar a avut citeva bucati rasarite. Noul EP (Earth Division) contine 4 piese a caror lansare separata a fost motivata de linia melodica mai ‘cuminte’ a trupei, iar asta se simte in fiecare compozitie; o infuzie de viori si acorduri de pian melancolic iar pe alocuri cite-un riff de chitara mai nervos. E cum mi-as fi dorit sa sune ultimul album The Album Leaf (dar comparatia e nelalocul ei pentru ca Mogwai sint Mogwai si nu altcineva).

Atmosferic dubstep din… sa te tii – Rusia, si nu Londra ori the US of A cum am fost tentat sa cred. Nocow – Moonlight Flit, un baiat din St. Petersburg – cu un sound reminiscent cluburilor londoneze.

Last but not least, Future Islands – cu ritmul lor optzecist molipsitor m-a dus cu gindul departe, departe di tat, la virsta la care singurele griji tineau de ce coclauri sa mai bat miine ori cit de departe putea sa zboare pisicul bunicii (avind in minte ultima lansare cind aproape ca atinsese virful acoperisului). Ma rog – sa dam play si sa ne gindim cit de inocenti eram odinioara…

Panda Gold

Mogwai – Drunk and Crazy

Nocow – Moonlight Flit

Future Islands – Find Love

zee nighty-night manoeuver_08/15/11

Dupa o pauza de 4 ani de la ultimul album, iata ca aparu si cea mai recenta isprava muzicala a celor de la Beirut (The Rip Tide). Lansarea oficiala se va intimpla pe 30 August; pina atunci… internetul si-a facut datoria. In orice caz, pre-comanda pe amazon e facuta.

Si mai pun inca o bucatica varatica, chit ca … da’ ce sa mai zic despre vremea de-afara ca e fapt stiut: aici, in nord negura face parte din peisajul cotidian.

Beirut – Port of Call

Beirut – Santa Fe

Marc McGuire – Get Lost

Consideratii critice

Recunosc ca m-a luat prin surprindere vestea lansarii ultimului album Radiohead. Imi paruse ca de la ‘In Rainbows’ si pina acum n-a trecut nici macar un an de zile. Aiurea… Trecura 3rei! M-a indus in eroare munca prolifica a lui Thom din ultima perioada (implicat in citeva proiecte personale + colaborare cu diversi artisti, printre care si preferatii mei – Four Tet/Apparat/Modeselektor), de-aici surprinderea. Dar sa trecem peste toate acestea.. “King of Limbs” – pe numele lui, cea mai recenta creatie a englezilor lansata acum nici o saptamina. Achizitia e in curs, insa pina imi parvine pachetul cu viniluri/CD/artwork sa dam mai la vale streaming-ul:

E un album consistent din care cu greu am extras o preferinta. Pina la urma am gasit-o – ‘Separator’, piesa care incheie recitalul. Si ca veni vorba de incheiere – 8 piese totalizind sub 40 de minute lasa impresia unei opere sfirsita oarecum in pripa; nici nu incepe bine recitalul ca te trezesti cum se asterne linistea in incapere. Dar asta nu-i neaparat un lucru rau, mai ales cind iti supui simturile la tratamente ritmico-ambientale impletite cu maiestrie: percutie electronica, falsetto-ul emblematic al lui Yorke si chitari delicate. Tot ansamblul asta aduce mai degraba cu o colectie a celor mai bune elemente compozitionale din ultimele albume ale trupei, iar faptul ca totul se termina brusc nu este decit rezultatul retetei pe care Yorke & co. au patentat-o in urma cu 2 ani. Citez dintr-un interviu:

None of us want to get into that creative hoo-ha of a long-play record again,” Thom Yorke in The Believer in August 2009. “It’s just become a real drag. It worked with In Rainbows because we had a real fixed idea about where we were going. But we’ve all said that we can’t possibly dive into that again. It’ll kill us.

Le-a iesit cum nu se putea mai bine. Scurt, la obiect si cu o mare expectativa. Simti ca vrei mai mult, stii ca te-ai asteptat ca trupa sa furnizeze un material mai apropiat de geniul ei dar cu toate astea nu esti dezamagit nici de ceea ce ti s-a servit acum pe post de antreu. La urma urmei ti se pregateste terenul pentru un alt festin, nu? Rabdare pina la urmatoarea comanda.

printre altele

Ma stie lumea mai ‘electronic’ din fire, asa ca pun aici-sa o poza cu doi neni. Nemti. Ii stie careva? Mira-m-as. 🙂 Hans-Joachim Rödelius & Dieter Möbius, aka ‘Cluster‘ – parintii ambient-electronica. Doi oameni cu pasiune care au influentat mai toata muzichia electronica (si nu numai) din ’70 si pina-n ziua de azi. Si care mai continua sa sustina concerte live. Chapeau bas!

PS. Pentru curiosi – documentarul BBC – Krautrock. The Rebirth of Germany. Sau “Synth Britannia”, tot de la BBC4. Inspiring, I say!

 

“I’m CEO, bitch!”

I was skeptical before actually hitting the ‘play’ button on my laptop. Then again, I did it. The movie grabbed me from the very beginning with its fast pace and depiction of success happening at an early age. I don’t know if it’s inspiring or else but it definitely triggers the “let’s make things happen”-attitude inside the viewer’s mind.

One thing that really got me was Trent Reznor’s soundtrack (the producer behind Nine Inch Nails). The eerie electronic music gives the movie an interesting feel, and it makes it rather easier to digest. Sample to follow:

Painted Sun in Abstract

 

A reply to Bobo’s comment: