Mestesuguri de timpenie moderna

aGw8ALz_700bCu citeva intreruperi minore, am lucrat in corporatii timp de aproximativ 12 ani – partea mea pe anii trecuti, ca-s generos. M-am lovit de suficiente neajunsuri pina acum incit sa simt ba cum o iau razna, ba sa-mi imaginez cum i-ar sta unuia cu o urma de cirpeala peste ochi sau cum ar arata peretele din fata mea decorat cu un laptop. E inevitabil.

Unii oameni reusesc cu greu sa-si stapineasca pornirile (auto)distructive. Si ce fac ei atunci? In prima faza, nimic. E insa suficient ca liderul echipei ori companiei pentru care lucrezi sa adopte un anumit discurs in care pici ca musca-n lapte pentru ca – nu-i asa?, el vine de la o autoritate. Sa-l luam pe recentul CEO Microsoft, Satya Nadella: deindata ce-a fost nominalizat pentru pozitia sus-mentionata, el i-a grait unei femei din organizatia sa despre inegalitati. Ii spunea sa nu fie frustrata ca are venituri mai mici decit barbatii si sa se gindeasca la karma ei si la faptul ca daca accepta asta in mod calm va avea o karma buna. Aplauze din sala, zimbete, cofirmari din cap si priviri, uite, dom’le ce chestie, la treaba asta nu ne-am gindit, si-a zis audienta.

Sigur, Satya Nadella e venit pe filiera indiana > hinduism, e pe de-o parte de inteles de unde abordarea doctrinei asteia a supuseniei. In multe companii occidentale, angajatii sint acum incurajati sa practice meditatia nu doar in pauza de masa, dar li se si platesc cursuri in timpul saptaminii. Ba, chiar li se ofera cursuri de yoga.

Steve Jobs era si el inregimentat in budism si doctrina zen. Coatele tocite, genunchii rasfirati si doctrina de mai sus sint incurajate la lucru. Tendinta asta se numeste mindfulness si a inceput sa patrunda pe toate blogurile si canalele social-media, ba chiar strecurata si in sesiuni de training pentru oamenii de vinzari (cuprinsa sub umbrela generica “Analiza tranzactionala”).

Sint destule coporatiile in care angajatii sint acum incurajati sa practice meditatia – nu doar in pauza de masa ci si in afara orelor de lucru. Iar cursurile de yoga sint printre cele mai vizate de marinimia corporatista. CEO-ul sus-mentionat a gasit si un termen care descrie recompensa asta: “meritocratie spirituala”. Ce se-ntimpla? Intreaga noastra viata, tot greul, toate neajunsurile, ratele la banca, imposibilitatea achitarii chiriei la timp, aminarea plombarii dintilor samd, toate vin din nepregatire spirituala. Avem o dilema, cum procedam? Cursuri de yoga, ca sa invatam sa acceptam greutatile.

Fii bun, accepta ce ti se intimpla, precis universul are un scenariu si pentru tine, ai sa vezi cum se va invirti si totul va fi bine, ai sa-ti gasesti un crestin/crestina (dupa caz), veti face copii frumosi, cu karma buna, bio, de la tara, fara paduchi, fara matreata si frustrari fara rost.

Frustrari inutile… Cam asta transmite filozofia asta orientala a supușeniei. Accepta mersul in curul gol, precaritatea, lipsa solidaritatii umane, accepta umilinta, trage adinc aer in piept, stii ca nimic rau nu te va atinge si nu va lasa urme asupra ta, gindeste-te cit de special esti si cum le va aranja, el, universul pe toate asa cum iti trebuie. Tu fii in schimb zen, ingrijeste-ti karma. Timpenie manipulatoare conform careia daca duci o viata spirituala merituoasa vei avea una materiala pe masura. Fii supus si fa yoga. Yoga blocheaza revolta. Nu fi ridicol, nu te revolta, fa yoga.

Influenta: Salon, The dangerous American myth of corporate spirituality

The French manoeuver

The gypsies’ recent deportations from France have spawned a row of negative reactions throughout the entire Europe – some of the most vocal advocates being two high-level EU officials (Viviane Redding and Jose Manuel Barosso – the latter being known as a rather silent and balanced person). On the other side Sarkozy stood on his feet and defended his country’s position in all this quarrel; at some point he couldn’t refrain from suggesting Mrs. Redding to allow the gypsies to come to her native country (i.e. Luxembourg) and see how it will feel like. The suggestion was not welcomed by the little country’s officials – no wonder.

Now, what stands out from all this pickle is the EU’s officials’ determination to nail France upon that decision and apply some legal sanctions. I wonder why… France is a sovereign country governed by their well-established set of laws and like any sovereign country they have the right to decide over what happens in between their borders. Why should others intervene and tell them what to do/what not to do? Everyone is becoming so politically-correct that they fear shouting out the truth: the gypsies have distinguished themselves as being one of the few European groups who find it difficult if not impossible to integrate with any country, by virtue of the fact they don’t play by the same rules, their standards, expectations and behaviour are considered an anathema by most civilised EU countries. The EU has never dared to tackle the ‘Roma situation’ – and there are no real signs that it will. The EU knows – like so many other countries in the region that the freedom of movement – apart from its benefits it also has its downsides. The gypsies are pretty hated by their own governments and it’s about time that the finger was pointed in that direction and at the gypsies themselves, who cannot continue to act like a persecuted minority free from any responsibility for the horrible way they live and conduct themselves.

The EU needs to place self responsibility more firmly on individuals who cry racism, and the gypsies are a classic case in point. They must take more responsibility for the way they conduct themselves in other states, take responsibility for the filth and squalor that seems to follow them (poverty is one thing, filth and squalor is something else). Accept that they have alot to do to make their way of life acceptable to the mainstream, and have more respect for other countries who find offence at their behaviour in camping in cities, living in appalling slums and having children they have no hope of raising in an acceptable manner.

Right now the EU keeps on bragging about each and every citizen’s RIGHTS. Everyone is entitled to something, every member of the society has his rights. But above all, the EU should also be an organisation of RESPONSIBILITIES. There are a good number of foreign citizens living in different states across the EU who need to be reminded of their responsibilities to the host community they live among and until we get a rebalancing of responsibilities and rights this situation will not be tackled. Apart from the gypsies there are other people – not belonging to a specific ethnic group who comfort themselves with the idea that upon leaving their countries of origin the only thing left to do is the ‘get the money out of the host country’ and ensure a long and prosperous life. I don’t think I go too far when I stress that these folks’ attitude and behavior is identical to a common thieve’s. And the very same people blame the host countries for being racist, cold and ill-intended.

Back to our Travellers… The gypsies would better account for their behaviour and make massive changes in the way they live and integrate with the mainstream european society – the EU does not want to become a massive slum just to appease the sensibilities of an ignorant antisocial minority and with that being said, I think all debate should come to an end. EU would better wake up and start treating these situations in a more responsible approach, rather than nailing an entire country for boarding some slums with money in their pockets back to their countries of origin. For once, I salute Sarkozy’s stance.

Raising some awareness

Alright, people, listen up! I see that my past Romanian writings (sounds like I’m talking about proper literature, pfff :))… What was I saying… Yeah, the writings; the past articles dealing with my visits in Switzerland (or Germany’s green oasis – aka Freiburg) have spawned a flock of new visitors interested in the petite cantonal country.

Romanians want to flee, that’s for sure. And they think about opportunities. So, when it comes to finding the best possible place to stay/work/live in Europe, Switzerland is one of the first choices (or at least among the first ones – pecuniary reasons prevail). Or the EU Parliament’s environment (Brussels, Geneva, etc.). Girls are especially fond of this last opportunity; upon obtaining a job they provide their services for about a year or so, in the meantime getting pregnant and then they spend another one or two years babysitting with a high income. Smart move.

HOWEVER… however, here are some facts. – the following lines may trigger some disbelief or, on the contrary, make some readers think twice before engaging into God-knows-what endeavors. Or they may as well turn me into an arrogant prick. Whatever. Proceed on your own risk. –

Money: Switzerland is loaded, so the typical snobbish Romanian with a little bit of exposure to foreign countries (e.g. shopping in Milan, swirling in the London Eye, sunbathing in Greece or on Bulgaria’s Golden Sands, climbing in the Tour Eiffel, eating a schnitzel in Vienna, buying a 2nd hand car from Germany,  etc.) would definitely like to get his ass down there, in the comfortable valleys between the Alps. Also, the young Romanian hipster happens to have a friend who has a friend who has a friend living/working in Switzerland. “What a lucky bastard!”, they say to themselves. “How the hell did he get there?!

Especially nowadays, with this ongoing crysis, more and more people are focusing on relocating (things in Romania aren’t going pretty well; as a matter a fact the whole situation is rather blue). The trouble with some of them is that they find themselves in a constant state of disorientation, and this is inherent to those who have acquaintances living abroad and trying to persuade them into getting the hell out of this inept country. On one hand, the ‘brave, courageous and bold immigrant’ is a worthy example of gutty behavior. And this actually triggers the next, inevitable trait of Romanian character: envy. (Generalizing is not something that I like doing; I find it to be the exponent of a rather smattered reasoning. But with Romania, one cannot help but mixing all the vegetables in the same pot.)

Now, back to the disoriented young immigration-aspirer. Why the uncertainty? On one hand, he also wants to take advantage of all the benefits that come together with the landscape change. On the other hand, their fatalistic approach makes them think about their leaving in terms of withdrawal:  “What will my parents do? What will happen to my friends? How will I be able to stay in touch with them? Will I make new friends there? But I don’t really like the Swiss/Germans; they’re cold, and conservative, and they’re no fun hanging around with. Fuck them with their money and chocolate! I’m staying here.” But then the acquaintance living abroad wakes up one day with a warm opening line on messenger, followed up by some lamented speech and a courteous demand: “Do you know by any chance any recruitment websites, somewhere I can submit my resume, can you make a recommendation? Trust me, I’ve applied for a lot of jobs and I didn’t get any replies. Or they came back to me saying we’re not in the EU; or that I don’t speak German. Fucking Swiss!” Yeah, damn chocolatiers… how come they don’t speak all English? Haven’t they heard about ‘globalization’ and corporate environments? English is the first language; who the hell wants French-speaking aspirants? Cold bastards…

And then the Reason clears its throat and starts speaking: “What were the recruitment agencies you registered yourself with? Have you thought that those with ‘non-EU’ arguments simply wanted to give you a quick dismissal based upon your skills/experience/sloth in engaging with paperwork for foreigners? Do you have any idea how many work-permits has Switzerland issued in the last year for EU citizens? Are you aware of the Swiss labor-market being opened for Romanians only in 2012? Do you know what are the most sought-after positions in Switzerland? (e.g. medical doctors, chemists, researchers, IT professionals, financial experts) Any Master degrees you can provide the potential employer with? Recently, most of the Western markets decided to close and protect themselves by no longer accepting foreign manpower. Have you given any thought on that?”, and so forth… to which comes the inevitable reply: “Fuck them and their hyperbolic claims!

Yeah, well, it’s a tough world we live in. Suggestions, recommendations? Be brave and patient, and above all – know your limits, don’t think too highly of you, a little modesty doesn’t do any damage. Make a thorough analysis of the environment upon embarking on such an endeavor. But the most important aspect of all: know what you want and make a realistic projection of your long-term plans, think how others can benefit from your expertise, otherwise you’ll end up moaning all-day long and cursing others for your failures. Don’t just think of changing something for the sake of change and never compare yourself to others. You don’t need to impress anyone other than yourself.

Oh, and ‘thanks, no thanks’ emails will keep on coming. It’s all about how you ‘make your own luck’. ‘Hope it helps.

later edit: yes, the messaging is quite ranting, yes – it’s Central European specific, and – YES, it’s about annoying, pathetic people who usually don’t have a clue. Paul‘s nifty analysis had to be brought up; it delivers me from additional explanation 🙂

Saabuşit de tot…

Am reactionat cu un soi de oftat launtric la auzul vestii care confirma lepadarea General Motors de ‘cancerul‘ suedez – termen preluat din publicatii straine (e.g. Bloomberg, NYTimes) si lichidarea companiei incepind cu Ianuarie 2010. Reactia nu tine de afinitatea mea cu automobilul per se ci mai degraba cu aprecierea pentru unii jucatori din industria mondiala, iar Saab m-au surprins intotdeauna prin simplitatea si eficienta dovedita a modelelor lor. Nu sint posesorul vreunuia, desi 9-3X-ul din imagine mi-ar suride. Chiar si 9-3-ul 🙂 Dar asta e alta poveste…

Ce vad in toate articolele legate de decizia GM este motivatia americanilor cf careia afacerea suedeza a fost pe pierderi inca de la achizitie. Dar General Motors, ma intreb eu in nemernicia si necunostinta mea, a intreprins ceva pentru a sprijini si promova brand-ul suedez pe vreo piata occidentala? E lesne de afirmat in aste clipe ca ai avut o tinichea de coada si sa scoti cifrele la inaintare (i.e. 93,000 unitati comercializate in ultimul an pe plan mondial, cu o scadere de X% fata de anul precedent). Ma rog, nu vreau sa ma las influentat de bizdicul propriu mai cu seama cind loialitatea mea nu isi are radacinile in vreo afiliere cu brand-ul aflat in discutie. Dar ma intreb si eu…

Mai la urma ma irita vanitatea unor analisti care adapostiti sub mantia ‘autoritatii in domeniu’ lanseaza afirmatii de genul “industria ne-a dat semne clare: nu mai are nevoie de acest brand“, dupa cum o spune raspicat un anume Scott Eisenberg de la Amherst Partners LLC Michigan. O spun si eu: postul TV Arte, desi are o cota de piata de sub 1% este sprijinit in continuare de Ministerul de Cultura francez. Asta inseamna ca ‘industria’ nu are nevoie de cultura? – paralela o fi cam indepartata, dar cred ca similitudinile sint lesne de sesizat – Cit despre Morgan, pentru al carui produs finit trebuie sa astepti cuminte 10 ani, asta inseamna ca ‘industria nu are nevoie de stil’? Acelasi discurs ni se serveste regulat si de mai toate corporatiile, cind vine vorba de intreruperea ciclului de fabricatie al unui produs, urmat de inlocuirea cu altul: “clientii” ne-au dat semnale clare: doresc cloud computing, doresc mobility, information at their fingertips, etc, etc, bla-bla-bla, marketing bullshit.

La urma urmei aici nu este vorba despre imaginea unei firme suedeze; fac abstractie totala de Saab. Totul graviteaza in jurul ideii de ‘afinitate selectiva‘. Fiind prin natura mai pretentios si vazind ca profitabilitatea este de cele mai multe ori pusa deasupra interesului celor putini, nu are cum sa nu-mi para rau cind vad ca fidelitatea unui segment distinct este sacrificata pentru bunastarea propriei afaceri.

balotu’ de paie

cam asa va arata (i.e. Microsoft Ballot Screen):

browser-ballot-new‘paiele’ din ochiul Microsoft, urmare a procesului intentat de Opera Software care dupa lansarea lui Chrome s-a vazut ramasa in urma rau de tot. iar UE, simtitoare din fire, a pus botul la moftul nemultumitilor si da-i  cu… amenintarile. mai bine i-ar fi fortat pe Mozila, Opera & co. sa dezvolte un sistem de operare in care sa-si promoveze produsul. suna far-fetched? hai mai bine sa-i obligam pe MS sa deie o mina de ajutor astora mai pirliti, nu?

lui MS i s-a impus sa ofere informatii concise despre browserele existente pe piata, posibilitatea instalarii imediate a unuia dintre ele, afisarea lor (dupa numele fabricantului) – mai intii primele 5 cele mai populare (Opera, oricum ar da-o tot ultima apare), urmate de celelalte 7 in ordine alfabetica si suport pentru mentinerea ferestrei cu optiuni timp de 5 ani. hait! mai departe vad si descrieri sub fiecare optiune (pare-se ca aici s-ar fi negociat cu celelalte companii – s-a bagat Marketingul fiecareia si-a zis “dom’le, sub logo-ul nostru puneti asa si pe dincolo.” daca eram la MS as fi pus sub toate “not supported” numai asa, de-al dracu’, sa te tii razbel mai incolo!

ideea e urmatoarea: “help consumers make more informed choices“. deja fac alergie cind aud discursuri din astea. similar cu stilul lui Steve Jobs care la ultima adunare Apple trimbita sus si tare ca “our consumers have said this and that and bla bla bla, so here we are, bringing you the next generation iPod with video capabilities!” wow! sint curios cine sint consumerii aia chestionati mereu asupra eficientei produselor, sa le multumesc pentru deciziile corporatiilor care – vrind nevrind imi afecteaza intr-o oarescare masura activitatea de zi cu zi.

qu’est-ce qui se passe, Oracle?

CFDT-ul Oracle – adicatelea sindicatul angajatilor Oracle Franta a anuntat recent reducerea fortei de munca a companiei cu ~ 1000 de posturi, dintre care 250 doar in Franta. restul pozitiilor vor fi reduse la nivel european, dar deocamdata nu se stie in care din centrele companiei.

nous avons d’ores et déjà exprimé notre surprise et notre colère concernant cette mesure“, continua comunicatul sindicatului. hai, ca la surprize de genul asta te poti astepta astazi, dat fiind climatul economic; dar cind vine vorba de ‘colère‘, atunci e mai greu sa-i stavilesti pe francezi. din pozitia luata de angajati razbate sentimentul care i-a incercat pe multi dintre cei care activeaza in multinationale – ca sint in Germania, Franta, Anglia ori alte tari. “Nous ne pouvons pas accepter que les salariés soient considérés comme une simple variable d’ajustement au profit d’une politique purement financière.

HP_discHP au procedat si ei in maniera similara, dupa achizitia EDS de anul trecut. mai nou, angajatilor li s-a cerut sa semneze de buna-voie si aproximativ nesiliti de nimeni o tidula prin care sint de acord sa li se taie 5% din salariu (echivalentul cresterii salariale pe ultimii doi ani, fie vorba-ntre noi). in spiritul romanescului ‘haz de necaz’ a inceput sa circule in Germania si un banner cu ‘noua promotie HP’. cred ca francezilor nu le va arde de astfel de glume; cel putin nu prea curind.

revenind la reactia lor – le dau perfecta dreptate. as putea publica un mesaj care a circulat in interiorul HP imediat dupa ce s-au anuntat concedieri masive (25,000 de angajati), inghetarea oricarei mariri salariale, concomitent cu taierea bugetului pentru orice eveniment intern (cine, mese festive, petreceri de sarbatori); fiind insa un spatiu public, nu se stie niciodata cine isi mai arunca ochii pe-aici. pe scurt, ideea din mesajul unui angajat situat pe o pozitie foarte high-level ii puncta lui Marky Mark (aka Mark Hurd) setea de imbogatire a companiei, de satisfacere a actionarilor pentru a depasi la sfirsitul fiecarui an fiscal mult-titratul market share. “When will HP have enough market share?“, se intreba directorul cu pricina.

inutil a mentiona ca revolta n-a avut nici un ecou. se prea poate ca managerul respectiv s-o fi fost chemat la vorbitor si sa dea cu subsemnatul; in rest, cu totii s-au multumit a susoti pe la colturi. la comportamentul asta toate natiile impartasesc asemanari, nu e una mai breaza decit cealalta.

o parere personala spune cam asa: in Romania, unde corporatiile au mutat departamente de contopisti si recuperatori (aka Credit & Collections), alaturi de echipe de caschisti, palmasi si butonisti (asta e argoul de birou, nu l-am inventat eu, stiu cu totii din ce tagma fac parte) – in Romania, ziceam – nu are de ce sa se ingrijoreze nimeni din cei mentionati mai sus, iar asta dintr-un motiv foarte simplu: costurile de intretinere a fortei de munca sint suficient de mici iar profitul mai mult decit satisfacator astfel incit sa-i dea vreunui CEO prin cap vreun gind de reducere a operatiunilor. Microsoft investeste – tocmai ce-au oferit contracte unei echipe banatene (fostii CIAO – ‘traiti dom’ Racu, dom’ Magureanu!, stiti despre ce e vorba 🙂 ), IBM cauta vorbitori de lb Germana pentru centrul de suport tehnic din Brasov, Adobe tot asa, iar Oracle Jobs e plin de anunturi cu job-uri axate pe vinzari. nu e nimic rau in toata strategia de dezvoltare; pe termen lung, investitiile companiilor reprezinta o rampa de lansare pentru multi dintre tineri. aspectul daunator este ca multi din cei care muncesc intr-un astfel de mediu traiesc iluzia prinderii lui D-zeu de picior si ajung cu timpul sa imbratiseze letargia mustei prinsa intre geamuri pe durata iernii, pina ce le este deja foarte greu sa schimbe orientarea profesionala. o parte dintre ei traiesc un alt fel de iluzie: cea data de managerii din strainatate care ii implica pe unii angajati putin cite putin in diverse proiecte, lasindu-le impresia ca aduc o schimbare. nimic mai fals! atunci cind sforile sint trase tot din alte parti iar echipele manageriale din Romania ramin la stadiul de executanti nu poti avea pretentia ca aduci vreo imbunatatire in modelul de afaceri al companiei. poate doar la nivel de achizitie al clientilor – dar aici vorbim de piete locale si alte implicatii, ori eu punctam altceva.

long story short, era o chestiune de timp pina ce Oracle avea sa vina cu un astfel de anunt (desi momentan nici un purtator de cuvint nu a dat un comunicat oficial), mai cu seama dupa achizitia majora a Sun Microsystems. la fel s-a intimplat si cind i-au cumparat pe PeopleSoft, la fel se va intimpla si acum. iar ca sa discutam acum despre eterna crestere a cotei de piata este de prisos; pentru atingerea ei se va face deseori apel la ‘variabile de ajustare a profitului’, cifrate in citeva sute pina la citeva mii de oameni. c-asa e in tenis.

chestiuni sociale

Warum kommen rumänische Roma nach Berlin?

Raspuns: de lepre ce sint. 110 la numar s-au aciuat de asta data in capitala Germaniei. musafiri nepoftiti, intrati in Germania ca turisti dar cu un comportament care nu trada nici cea mai mica intentie de culturalizare, au ajuns acum la mila autoritatilor berlineze care a bagat mina in buzunarul public si-a scos 27,000 EUR (250 EUR/adult, 150 EUR/copil peste 14 ani) ca sa-i expulzeze. cum tiganul se invata la pomana, tare mi-e ca va raspindi vestea prin Rosiorii mamii lui din care-a venit, ca sa mai ciupeasca si alti balaoachesi din naivitatea nemteasca.

hai, sa nu ne mai dam mari moralisti si sa luam legislatia europeana in brate ori sa le plingem de mila unor oameni care in primul rind nu vor sa fie ajutati. dragoste cu sila nu se poate. iar peste toate astea, de pe margine e lesne de comentat insa realitatea e alta. pe scurt, descrierea bisericii St. Marien Liebfrauen Kirche, Berlin: “culoarele dintre banci erau pline de carucioare de cumparaturi de la magazine, cu bunurile cetatenilor roma. copiii se jucau pe treptele spre altar „prinsea“ si in firidele de impartasanie „v-ati-ascunselea“. mamele cu bebelusii lor dormeau jos pe pături, barbatii, pe bancile de rugaciune. pe podea, coji de banane, doze de Cola, pungi goale de chips-uri.“, via Bild, via HotNews.

dupa doua saptamini de sedere sub turla si hrana asigurata de un camin local, s-a dispus evacuarea proaspetilor enoriasi.

e un aspect interesant aici. odata ajunsi in Berlin, ‘turistii’ au solicitat autoritatilor ‘locuinte permanente’. baaai, nenicule! cine va educa pe voi in spiritul asta practic? politically correctness-ul nemtesc a spus, privitor la solicitarea de mai sus ca vine pe fondul, citez: “lipsei de informare, sau informarea eronata provenita din anumite cercuri, cu privire la drepturile cetatenilor comunitari“. cum neamtul cauta solutii imediate la probleme ivite pe nepusa masa, asa urmeaza cit de curind infiintarea unui birou de consiliere pentru tigani, dupa modelul celui deja existent in Frankfurt.

odata cu integrarea Romaniei in UE tiganii au devenit problema europeana. apreciez bunavointa oficialitatilor altor tari de a-i ajuta pe nevoiasi. pina la a-i vedea insa pe tigani integrati armonios in societate ramine imaginea pe care o proiecteaza in ochii tuturor celorlalti cetateni.

Warum kommen rumänische Roma nach Berlin?

_UE

daca in duminica ce-a trecut tot au iesit natiile europene la vot, BBC propune cititorilor sai un exercitiu de imagine, prezentind citiva dintre alegatorii diverselor tari, reprezentativi pentru regiunea lor. ca de obicei, sa le multumim celor care ne-au facut imagine buna peste hotare, cit si ONG-urilor care lupta in continuare pentru integrarea stiu eu cui astazi si miine si, nu in ultimul rind, ignorantilor din toate celelalte tari. imaginea, va rog:

Untitled-4

putin, foarte putin despre Oscaruri

in spiritul tendintei asteia, astept ca urmatoarea statueta sa fie acordata unei pelicule care va trata nenorocul unui puradel de pe coclaurile vreunui sat din Oltenia, blestemat de soarta sa-si piarda copilaria in colb, batut de parinti, frati, rude dar recunoscut de gasca atunci cind ii sclipeste mintea la furat de pepeni. Puiule, Mungiu – aveti ceva de genul asta in proiect?

sint curios citi isi vor mai aduce aminte de ‘Slumdog Millionaire’ peste vreo 3 ani.

mai in gluma, mai in serios, i-a apostrofat bine Sean Penn pe membrii Academiei: “..you homo lovers!” (parca am mai avut un Brokeback Mountain care a rasunat bine in inimile unora dintre datatorii o(ri)ficiali cu parerea intr-ale artei cinematografice, nu?).

parerea mea.

creatie vs. evolutie

man_is_but_a_wormcoincidenta au ba, de ziua lui Darwin incep sa rasara statistici si reportaje privitoare la nivelul religiei si-al apartenentei la cele sfinte printre diferite popoare. de pe continentul nostru se remarca Estonienii, cu cel mai ridicat grad de… hai sa nu-i zicem ‘ateism’ ci mai degraba “dezinteres” fata de scripturi. doar 14% dintre respondenti s-au declarat cu mila de D-zeu in timp ce restul, D-zeu cu mila – iarta-i, D-ne ca nu stiu ce fac, ar zice un ultra-ortodox. Suedia si Danemarca ii urmeaza indeaproape, cu o pondere relativ apropiata – 17, respectiv 18% dintre cetateni declarati smeriti.

coborim nitel pina-n Cehia, unde procentele pocaintei urca pina la 21% iar restul tarilor – adica Franta, UK, Finlanda, Olanda, Letonia si Bulgaria stau si ele in balansoar cintarind aproximativ la fel, exprimindu-si parerea vizavi de religie printr-o viziune mai agnostica. de partea cealalta trag in jos Italia, Portugalia, Polonia, Grecia si Romania care prin ridicarea in slavi a prea-sfiintiilor lor Tomitane, Daniil, Haralambie & co. sint aproape de Egipt, Iran, Irak, Bangladesh si Sri Lanka – unde mai bine de trei sferturi din populatie il au pe Domnul in trup si suflet, amin.

analistii Gallup concluzioneaza ca intr-o oarecare masura apartenenta la religie este determinata si de standarul de viata al populatiei, cu alte cuvinte saracia din batatura – neavind solutie imediata, atrage dupa sine saracia duhului care alina oile sufletele (adesea) ratacite. e discutabila concluzia asta, dar daca te uiti mai cu seama in curtile nordice tinzi sa le dai dreptate ‘Gallopantilor’.

la noi in tara (Romania) a reintrat in discutie problema teoriei Evolutioniste si reintroducerea ei in manualele scolare. cadrele competente au decis ca pina in clasa a VIII-a copiii n-ar trebui solicitati mental cu detalii darwiniste, asa ca pina atunci li se va cultiva ceva pe intelesul tuturor, adica plamadeala lui Adam si-a Evei – unu’ din lut, alta dintr-o coasta. e mai simplu – ceva in genul jocului cu plastilina din gradinita. mai tirziu se va da in cap ideii, cind anatomia ne va arata ca am ramas cu un numar de coaste par, sadind si mai multa nesiguranta in invatatura de pina mai deunazi. dar, ce mai conteaza? „Darwin spunea că lumea a fost creată de Dumnezeu, tot regnul animal, inclusiv maimuţa. apoi a dezvoltat ideea conform căreia omul a evoluat din maimuţă. idee pe care mai apoi, la maturitatea fizică şi emoţională, a retractat-o“, spune preotul şi profesorul Ion Dragu, din Vrancea – citam din Evenimentul Zilei de azi. saracu’ Darwin – dupa mintea si potriveala popii, si-a dat seama la batrinete cind se incovoiase de suprasolicitare ca toate concluziile pe care le trasese zaceau dealtfel in jocul cosmic al divinitatii. la ce si-o mai fi irosit talentul academic, parol!

parerile agnostice ale lui Darwin nu s-au schimbat nici pe patul de moarte, asa ca denaturarea adevarului istoric de mardale_040209dragul impacarii celor doua teorii este pur si simplu o ipocrizie specifica BOR. dupa ce in ultima vreme au rascolit masele pentru a protesta impotriva pasapoartelor biometrice, acum asist si la sustinerea predarii religiei in scoli, ca exercitiu de educare spirituala a tinerilor. s-avem pardon! teama bisericii este in eliberarea mintilor care odata devenite independente vor pune sub semnul intrebarii patrafirul, tamiia si cadelnita cu tot adapostul lor crestin. dar pina la desteptare mai e cale lunga, din pacate – pacatele lor.

tratament neutru v2.0

SWITZERLAND-EU-SCHENGENazi s-au inchis urnele in Elvetia. rezultat: ~ 60% pro, restul contra & voturi anulate. pro, adica favorabili extinderii accesului pe piata muncii a cetatenilor romani si bulgari.

ca mai peste tot in lume, miscarile radicale se pare ca nu au succesul scontat, chit ca atit in interiorul Elvetiei cit si in afara sint voci care sustin ca oaza asta de civilizatie din Vestul Europei va avea de suferit odata cu ‘invazia’ esticilor. dar vocile astea nu tin cont de o ordine europeana recent instalata conform careia o decizie de inchidere a granitelor pentru unii cetateni ar avea efecte negative asupra relatiilor cu UE.  aripile astea √-le vad amenintari la tot pasul: romani si bulgari pusi pe hrapareala, unguri care vor sa ne ia Transilvania, evrei care conduc lumea, americani insetati dupa petrol, masoni care dicteaza orinduirea societatii, scl.

poate ca fara existenta multora dintre intrigile de mai sus viata majoritatii unor astfel de oameni ar fi lipsita de condiment, asa ca pina la urma poate ca e bine sa aiba si ei cu ce-si hrani imaginatia si-asa destul de chinuita.

PS. n-am adus aminte de teama cea mai mare a elvetienilor: ţiganii. aici ar trebui lucrat, la restrictia circulatiei nomazilor astora. o sa mai revin asupra chestiunii.

tratament neutru?

rabenbanner_sbpnu si atunci cind vine vorba de romani. partidul asta extremist (Uniunea Democratica de Centru) din cantoanele elvetiene a ales sa trimbiteze despre o atitudine care, cred eu se intinde pe mai tot cuprinsul tarii, chit ca oficial elvetienii nu comenteaza, preferind raspunsuri ‘politically correct‘, corelate cu o usoara stringere din fese.

pe scurt – “NU liberei circulatii a Romanilor si Bulgarilor“. iata ce spun doua voci crescute la altitudine mare (unde, e fapt stiut, lipsa oxigenului din atmosfera cauzeaza anumite deficiente):

Corbii sint lacomi, sint nişte păsări agresive şi hoaţe, care ameninţă existenţa altor păsări. ei sunt adesea asociaţi, în mitologie, cu vrăjitoarele“, a motivat alegerea făcută preşedintele partidului, Toni Brunner.

aceste ţări se situează la un nivel atît de jos (în termeni sociali şi economici), încît ar fi total iresponsabil să le acordăm libera circulaţie a persoanelor“, a declarat Yvan Perrin, din Neuchatel. el a făcut referire şi la problema sărăciei şi corupţiei din cele două ţări, dar şi la romi.

pe de-o parte le dau dreptate, si care anume parte: aia cu romii care au impînzit Geneva si Berna. (in Geneva a fost un scandal privitor la cersetorii care se aciuasera pe-acolo) pe de alta parte, nu numai tiganii ne fac imagine proasta; mai sint si romani de-ai nostri, verzi care se-apuca sa-si arate smecheria lor tipica pe plaiuri straine. si atunci, sa ne mai mire astfel de atitudini?

din scurtele mele vizite in Elvetia si experienta de lucru cu muntenii astia am ramas cu impresii mixte. ca interlocutori sint de pusi la rana. de bagat in seama nu se prea baga, lasind impresia unor persoane cumpatate care isi vad de treaba lor. odata abordati, sint saritori. asadar le respect felul lor de-a fi, ordinea interna. mai apoi, luxul la care te imbie traiul acolo este parte integranta din mediu, nu ai cum sa i te opui. iar cine se simte stingherit de astfel de infatisari, sa stea in banca lui sau de unde ma-sa o fi venit si sa nu se apuce sa mai comenteze! cunosc cel putin un caz de om caruia luxul ii pune probleme de adaptare; obisnuit cu coltul pietrei si stramutat dintr-o urbe minuscula in ditamai Bucurestii (care reprezinta acum apogeul dezvoltarii lui individuale), respectivul se acomodeaza greu cu un alt soi de normalitate. iar indivizii astia sint cei care de cele mai multe ori pornesc intr-o intreprindere intelectuala cu idei preconcepute. a intra in polemica cu ei este inutil si pagubos. dar ma lungesc aiurea…

respect pe elvetieni, dar dispretuiesc mojcia si ipocrizia oriunde ar fi ea.

despre vorbirea romaneasca

scurt, ca n-am timp.

ma revolt de multe ori atunci cind aud limba romana stilcindu-se din comoditatea vreunui individ caruia dupa prea multa truda corporatista i se sterg de pe scoarta cuvintele neaose, deprinse de mic, facind drept urmare apel la aditivi si inlocuitori furculisionisti. “si zici ca te-ai intilnit cu X. ce mai zice?” “ba, cum il stii, e busy in ultima vreme”.

dar revolta tine mai degraba de un nerv manifestat la stomac, ceva in genul bancului cu stapinul care scrisese pe gard “ATENTIE! Ciine rau!”, iar cind a fost intrebat cit de rau era animalul a raspuns sec “dom’le, e rau… da’ tine-n el.”

pe linga anglicismele imprumutate mai sint citeva surogate din astea lingvistice, terminatii bruste ale frazelor menite sa-l faca pe interlocutor sa inteleaga ca am cazut amindoi de acord asupra deciziei – oricare ar fi ea, expediindu-l apoi cu ‘pupici‘, ‘hai, ca vedem‘ si ‘hai, ca mai vorbim‘. inevitabil.

si-ar mai fi lipsa constanta a timpului care ne tine intr-o alerta continua de nu ne mai vedem capul de atitea responsabilitati. vrei sa-l scoti pe unu’ la o bere, iti zice ca n-are timp. incerci sa-l scoti in oras pe un amic cu care nu te-ai mai intilnit de citiva ani, la fel – “hai, ca mai vorbim noi, suna-ma miine sa vedem daca am timp si vedem cum facem.” imi pare ca e mai degraba un soi de refuz politicos ori o jena inexplicabila a individului care daca ar trebui sa dezvaluie de ce ‘nu are timp’ si-ar vedea desconspirate intentiile si planurile din viitorul apropiat.

a picat numai bine o scriitura scurta marca poemix care ne indeamna sa vorbim frumos despre timp. o dau mai la vale, cu creditul aferent autorului:

Cind spui „nu am timp“, moartea devine, brusc, atenta. Spunind „nu am timp“, nu doar ca ii atragi mortii atentia asupra ta, dar iti mai si reafirmi, de cele mai multe ori fara ca macar sa iti dai seama, conditia jalnica. Acesta este si motivul pentru care am hotarit sa instituim cursurile de timpologie. Oamenii trebuie educati sa vorbeasca frumos despre timp si sa nu faca erori de exprimare in ceea ce priveste relatia lor cu timpul. Sa nu ne purtam si sa nu vorbim ca niste ginganii atemporale. Atita vreme cit mai avem timp, trebuie sa fim demni. Sa nu spunem niciodata „nu am timp“ si-atit. Sa spunem „nu am timp sa“, adica sa relativizam eroarea din cuvinte, adugindu-i o referinta, care nu poate fi decit jalnica, si ea, exact ca si noi. Doar mortii au dreptul sa spuna „nu am timp“, desi e putin probabil ca ei vor face asta. Mortii nu sint timpiti, sa va intre bine in cap asta. Gata, ne vedem saptamina viitoare, cind vom discuta despre asemanarile dintre a fi muritor si a fi bautor.

hai, ca mai vorbim noi. 🙂