Mestesuguri de timpenie moderna

aGw8ALz_700bCu citeva intreruperi minore, am lucrat in corporatii timp de aproximativ 12 ani – partea mea pe anii trecuti, ca-s generos. M-am lovit de suficiente neajunsuri pina acum incit sa simt ba cum o iau razna, ba sa-mi imaginez cum i-ar sta unuia cu o urma de cirpeala peste ochi sau cum ar arata peretele din fata mea decorat cu un laptop. E inevitabil.

Unii oameni reusesc cu greu sa-si stapineasca pornirile (auto)distructive. Si ce fac ei atunci? In prima faza, nimic. E insa suficient ca liderul echipei ori companiei pentru care lucrezi sa adopte un anumit discurs in care pici ca musca-n lapte pentru ca – nu-i asa?, el vine de la o autoritate. Sa-l luam pe recentul CEO Microsoft, Satya Nadella: deindata ce-a fost nominalizat pentru pozitia sus-mentionata, el i-a grait unei femei din organizatia sa despre inegalitati. Ii spunea sa nu fie frustrata ca are venituri mai mici decit barbatii si sa se gindeasca la karma ei si la faptul ca daca accepta asta in mod calm va avea o karma buna. Aplauze din sala, zimbete, cofirmari din cap si priviri, uite, dom’le ce chestie, la treaba asta nu ne-am gindit, si-a zis audienta.

Sigur, Satya Nadella e venit pe filiera indiana > hinduism, e pe de-o parte de inteles de unde abordarea doctrinei asteia a supuseniei. In multe companii occidentale, angajatii sint acum incurajati sa practice meditatia nu doar in pauza de masa, dar li se si platesc cursuri in timpul saptaminii. Ba, chiar li se ofera cursuri de yoga.

Steve Jobs era si el inregimentat in budism si doctrina zen. Coatele tocite, genunchii rasfirati si doctrina de mai sus sint incurajate la lucru. Tendinta asta se numeste mindfulness si a inceput sa patrunda pe toate blogurile si canalele social-media, ba chiar strecurata si in sesiuni de training pentru oamenii de vinzari (cuprinsa sub umbrela generica “Analiza tranzactionala”).

Sint destule coporatiile in care angajatii sint acum incurajati sa practice meditatia – nu doar in pauza de masa ci si in afara orelor de lucru. Iar cursurile de yoga sint printre cele mai vizate de marinimia corporatista. CEO-ul sus-mentionat a gasit si un termen care descrie recompensa asta: “meritocratie spirituala”. Ce se-ntimpla? Intreaga noastra viata, tot greul, toate neajunsurile, ratele la banca, imposibilitatea achitarii chiriei la timp, aminarea plombarii dintilor samd, toate vin din nepregatire spirituala. Avem o dilema, cum procedam? Cursuri de yoga, ca sa invatam sa acceptam greutatile.

Fii bun, accepta ce ti se intimpla, precis universul are un scenariu si pentru tine, ai sa vezi cum se va invirti si totul va fi bine, ai sa-ti gasesti un crestin/crestina (dupa caz), veti face copii frumosi, cu karma buna, bio, de la tara, fara paduchi, fara matreata si frustrari fara rost.

Frustrari inutile… Cam asta transmite filozofia asta orientala a supușeniei. Accepta mersul in curul gol, precaritatea, lipsa solidaritatii umane, accepta umilinta, trage adinc aer in piept, stii ca nimic rau nu te va atinge si nu va lasa urme asupra ta, gindeste-te cit de special esti si cum le va aranja, el, universul pe toate asa cum iti trebuie. Tu fii in schimb zen, ingrijeste-ti karma. Timpenie manipulatoare conform careia daca duci o viata spirituala merituoasa vei avea una materiala pe masura. Fii supus si fa yoga. Yoga blocheaza revolta. Nu fi ridicol, nu te revolta, fa yoga.

Influenta: Salon, The dangerous American myth of corporate spirituality