Avem un vot, cum procedam?

img

Mai intii de toate, ce s-a intimplat: s-a intimplat ca mai tot centrul si vestul tarii s-a inseninat in timp ce restul tarii sta bine-mersi intr-o euforie rosie. (la ora scriiturii numaratoarea pentru Bucuresti & Ilfov nu era finalizata) S-a intimplat ca multi compatrioti de-ai nostri din strainatate au stat ore in sir la rind incercind sa voteze, unii reusind dupa 4, 5 ore in timp ce altii au ajuns obositi, plini de nervi, imbufnati la usile ambasadelor/consulatelor fara sa fi reusit sa-si exercite dreptul constitutional.

Subscriu celor scrise de Iulian Tanase, in sensul ca – da, am luat si eu foarte personal aceste alegeri. E greu sa fii obiectiv cind vezi cum se impart voturile si nu poti sa nu te abtii de la a-i cataloga intr-un anumit fel pe cei care pun stampila cu gindul la stomac. Iar perspectiva de a-l vedea pe Ponta ridicat la rang de presedinte al acestei tari ma infurie peste masura. Imi e groaza cum atitia si-atitia oameni nu vad cum omul este clar un impostor, un ipocrit, un nesimtit, un obraznic de cea mai joasa speta. Sa nu mai zic de presurile de la Antene & co. care nu mai catadicsesc sa-l ridice in slavi si sa ne desconsidere pe noi, astia care – da, reprezentam clasa de mijloc satula, ba! de toate scursurile si manipulatorii astia ordinari! Sa respiram, zic.

Din pacate – pacatele lui, Iohannis asta n-a fost suficient de batos in campania de pina acum. Nene, e vorba de un moment de cotitura, inteleg ca matale, poate ca nu ai prea multe de pierdut insa te-ai angajat intr-o lupta care presupune inghionteala, aplomb, mai un uppercut in barbie, un spirit ceva mai incisiv, ce pacatele!, reprezinti niste oameni, imparti cu ei niste principii, depind multe si multi de prestatia dumitale! In regula, ne-ai prezentat citeva planuri, ai trasat niste linii de dezvoltare pe termen lung dar ele au parut in mare parte platitudini. Complet de acord, e alt tip de campanie, mai molcom, mai asezat, omul care nu spune multe dar face. Insa ce te faci cind vine un cameleon din asta pontac de iti rastalmaceste orice vorba si te ironizeaza orice-ai zice sau face? Taci si-ti vezi in continuare de strategia ta, oricit de paguboasa ar fi? Eu sper sa nu.

Mai sint doua saptamini, timp in care neamtul are munitie venita pina acum mura-n gura. Ii are pe toti puscariabilii din PSD, ii are pe toti condamnatii din PSD, are dosarele astea mamut (Microsoft, EADS), are bataia de joc la adresa diasporei, are discursul post-scrutin al lui ponta (“Vedeti, la Paris daca nu se fraudeaza, se face coada / Am privit cu scarba prezenta lui Blaga, Ungureanu, in sediul USL, alaturi de Klaus Iohannis”) – nene! sari la beregata! A venit timpul pentru putin bîzdîc, nitel arțag, o cafteala, un luat de guler, o trinta barbateasca. Nu mai e timp de bonomie, clasa ori stil. Nu cu astia!

Cit despre noi, astialalti cu minte la cap, trebuie mobilizare. Se pot rasturna voturi, situatii, rezultate. Eu inca am incredere. Ca daca nu… revin la resemnarea din descriere.

De ce cred unii oameni in bazaconii?

Blood_lettingChestiunea e delicata si nu poate avea un raspuns categoric. Orice intrebare de ordin sociologic va avea inevitabil un raspuns complex. Am sa incerc sa rezist sa dau verdicte simpliste. Totodata pot identifica  unele trasaturi comune tuturor celor care pica in latura ezoterica a vietii si se lasa dusi de valul misticismului. Pentru unii din oamenii astia nu poti sa ai decit compasiune in timp ce pentru multi altii, vazindu-i cit de absorbiti sint de mirajul magiei deznadajduirea e singura reactie.

In primul rind, ce fel de oameni sint atrasi de tratamentele alternative? Raspunsul imediat e oamenii creduli si nerozi. Dar absolutizarea in cazul de fata poate fi eronata. In mod bizar, mare parte din oamenii care apeleaza la tratamente alternative sint oameni cu studii superioare, inteligenti, documentati. Dar aici inteligenta nu prea are de-a face cu logica. In cel mai bun caz, istetimea ii ajuta sa-si argumenteze mai bine alegerile irationale si-atita tot.

Dupa cum am zis, nu exista un raspuns categoric privitor la cei care fac apel la metode de tratament din tagma “Plante, Ierburi, Potiuni si Intepaturi” dar – vorbind la modul general, mai toti ‘sufera’ de niste perceptii si viziuni comune asupra lumii. Sa-i luam pe rind:

1) In general au sanatatea subreda

Un individ cu un nivel de sanatate mai slab decit media e foarte probabil s-o fi trecut prin multe esecuri in tratarea afectiunilor decit o persoana mai robusta. Acesta poate fi unul din principalele motive pentru care face apel la alte metode de tratament, sperind ca va gasi unul care sa i se potriveasca.

E lucru stiut ca oamenii care folosesc remediile alternative sint de parere ca sanatatea lor e mai subreda decit a celorlalti semeni. Multe afectiuni cronice nu raspund bine la tratamentele conventionale iar asta conduce la deziluzia suferindului care, lucru lesne de inteles, va cauta alternative.

2) Somatizeaza (sint ipohondri, bolnavi psihosomatici)

Care-i treaba cu somatizarea asta? Trag nadejde ca fiecaruia ii e cunoscut colegul de serviciu care la primul junghi in coaste, prima batatura-n talpa isi trage figura #17 de om napastuit, ochi mari, umezi si lacrimosi de Puss in Boots si pleaca acasa, convins fiind ca l-a palit nenorocirea. Cu alte cuvinte omul asta manifesta simptome fizice in masura in care nu exista nici o cauza fizica pentru ele. Converteste un dezechilibru mental intr-o stare patologica. Drept urmare el este deseori considerat bolnav inchipuit, cunoscut in popor ca “lepra” sau “lenes”. Putoare. Stigmatul asta, remarcile acide din partea colegilor le aduc frustrari. In consecinta, el se orienteaza (iar in unele cazuri chiar este incurajat de doctorul sau) catre remediile alternative.

Bolnavii astia inchipuiti au dealtfel probleme de ordin psihologic dar le este teama de rusinea si eticheta care vin odata cu recunoasterea lor, de-aici refuzul si respingerea oricaror diagnoze sau tratamente psihologice. Tocmai aceasta lipsa de colaborare si indispozitie de a pleca macar urechea la un samaritean care le spune cu frumosul ca exista o explicatie rationala a problemelor este motivul pentru care ele se manifesta ca simptome fizice.

Adeseori, oamenii in cauza cauta simpatie, confort sufletesc, intelegere si recunoastere (a valorii lor, a conditiei lor, empatie); cauta confort emotional, grija si batai pe umar, luare in serios si cite-un nauc care sa vina cu toate astea la pachet. Practicienii intr-ale alternativelor sint foarte orientati catre pacient, il asculta cu atentie, dau din cap intelegator si lasa impresia ca simpatizeaza cu nevoile ipohondrului mai bine decit o face un doctor; cu toate astea, cauza care sta la baza afectiunii lui nu este tratata defel.

Exista doua aspecte in administrarea tratamentului: remediul si relatia doctor/pacient. Medicina conventionala ofera remedii solide dar consultatia in sine poate fi scurta iar uneori lasa impresia ca e grabita si ca doctorul se uita mai mult in monitor decit in ochii pacientului. Ma rog, asta-i perceptia.

Pe de alta parte, medicina alternativa ofera prea putin (sau nimic) cind vine vorba de tratamente eficiente, insa un practician bun va petrece mult timp familiarizindu-se cu pacientul si necazurile lui. Te intreaba de durere, de familie, de deceptii, de amintiri, apoi ajungi sa intelegi cum de la trecerea in nefiinta a pisicii  – acum 15 ani – ai inceput sa ai dureri la șale. “Bea o dilutie de arnica de 3 ori dupa masa. Intre timp stai sa-ti infig un ac, ca face bine, ai sa vezi. Relaxeaza-te, intinde-te pe spate. Aaasa. Si cum o chema pe pisica?”

Oamenii care sufera de probleme al caror tratament a esuat sau care sint psihosomatici au, bineinteles  predispozitie catre practicieni cu abordari binevoitoare, le lasa impresia ca simpatizeaza mai mult cu conditia lor, de-aici increderea in tratament.

3) Credinte culturale si influente

Panteism. S-a auzit de el? S-a auzit. Pe scurt, ce zice filosofia cu pricina: identificarea divinitatii cu natura. Cam toti credinciosii si maestri orientali traiesc cu panteismul in suflet. Conform filosofiei care le guverneaza existenta, divinitatea reprezeinta esenta spirituala sau forta vitala a universului. Chi, Prana, Mana, Energia Vitala, toate astea sint exemple ale acestei sugerate dar niciodata dovedite forte vitala.

In toate astea de mai sus isi au originea conceptul trup-minte-suflet si credinta in abordarea holistica* a remediilor alternative. Marketingul bine-plasat al credintei asteia reuseste sa adune o liota consistenta de adepti care sint facuti sa creada ca orice isi are radacinile in natural, verde, plante, organic sau se afla in ‘armonie cu natura’ este cumva mai bun decit lucrul fabricat ori alternativele stiintifice. Intregul concept in sine se bazeaza pe Sofismul Naturalist: notiunea falsa ca in natura exista bine inerent.

Medicina alternativa rezoneaza cu viziunea de mai sus. Cei care se considera pe ei insisi spirituali (nu glumeti, s-avem pardon), eco, in constanta legatura cu natura (iau pomii in brate, ii asculta cum scirtiie in bataia vintului si cum le soptesc frunzele), etc, reprezinta cel mai mare grup de pacienti alternativi.

*Holism, si o scurta nota despre el, ca l-am ingrosat mai sus. Bai, nene! (Serenity now…) In Medicina (cu M mare) exista o serie de concepte de care se abuzeaza mai mult decit cel de ‘holism’. Holismul in Medicina, iar aici fac apel la lucrarea unui profesor stimat de la US National Institute of Health, reprezinta “o intelegere deosebit de complexa al biologiei umane, care in timp a dus la imbunatatiri spectaculoase in durata si calitatea vietii pacientilor […]” Omul continua: “Aceasta abordare ne încurajeaza sa luam în considerare transcendentalul fel de mult ca biologia celulara si moleculara a organismului uman. Versiunile “alternative” de holism sunt sisteme de credinta aride si închise, intepenite in timp, incapabile de a face progrese […]” …Pentru restul analizei (si imbogatirea mintii) merita citita lucrarea doctorului.

Holismul nu este proprietatea niciunui fel de medicina si tratament, ci este o caracteristica esentiala a oricarui tip de medicina eficienta fara de care sistemul de sanatate este prin definitie nedesavirsit. Iar asta nu e parerea mea de uom, este si a fost intotdeauna viziunea general acceptata. Este gresit sa intelegem ca medicina holistica este doar ‘alternativa’ sau ‘complementara’. Medicina clinica holistica dateaza hat! incolo, pe vremea lui Hipocrat. Abordarea pacientului ca intreg este mentionata chiar de Thomas Percival in cartea sa (apropo, omul a elaborat primul cod de etica medicala) – publicata pe la 1800 (Medical Ethics, or a Code of Institutes and Precepts, Adapted to the Professional Conduct of Physicians and Surgeons). Iata ideea de baza din codul sus-mentionat: “The feeling and emotions of the patients require to be known and to be attended to, no less than the symptoms of their diseases.” Mai apoi (si mai recent – 1964), John MacLeod in cartea sa “Clinical Examination” aminteste “we should aim to be holistic in our care“. Insist si aduc in discutie si lucrarea lui Michael Balint (The Doctor, The Patient and his illness, text esential) – o lucrare de referinta in ceea ce priveste abordarea pacientului ca un intreg decit ca un caz de patologie izolata. Abordarea holistica nu e doar un moft ci si un concept si o practica sanatoasa sustinuta activ de catre Royal College of General Practitioners. Gata, tac. – am punctat aici citeva lucrari si tratate cu care studentii la Medicina nu doar din Marea Britanie si Statele Unite ci  de pretutindeni se familiarizeaza inaintea si in timpul studiilor. Medicina adevarata

Proponentii medicinei alternative au propria lor viziune asupra holisticii. Cred ca e important de subliniat si de constientizat ce se intimpla aici: sarlatanii au imbratisat repede acest concept (repet – element esential al medicinii conventionale), l-au monopolizat, l-au pervertit si se declara fervent proprietarii lui. Pretind (sau sugereaza) ca sint singurii practicanti cu o astfel de abordare, drept urmare medicina conventionala ramine ciuca bataii acestor holisti recenti pentru faptul ca nu este – vezi Doamne, holistica. <insert sictir here> Credulii pica astfel in mreje iar de pe urma lor profitorii se bucura din cale-afara. Necazul e ca medicina conventionala nu reactioneaza (sau reactioneaza prea putin). Deh, ce sa-i faci, e ca in viata: oamenii modesti cu constiinta valorii de sine nu prea sar la beregata celorlalti, nici nu se bat cu pumnul in piept. Dar ar trebui s-o mai faca si ei din cind in cind, altfel li se gainateaza toti ceilalti in cap.

4) Drept-credinciosii

Astia n-au nici o treaba, cred totul fara nici cea mai palida incruntatura. Ca sa optezi in mod rational, trebuie sa intelegi ce se intimpla. Lor le e de-ajuns vorba lumii, mirarea altora, declaratia vreunui vindecat miraculos sau miscarea teatrala a unui maestru care-ti incarca corpul, marul, planta de interior, apa cu energie. Convingerile beton reprezinta modul lor de-a fi. Astia-s si cei cu care e cel mai greu – daca nu imposibil sa porti un dialog in contradictoriu, sa le ataci credintele. Ei au depasit deja acel prag al credintei oarbe de la care nu mai este intoarcere. Orice le-ai spune, oricum ai incerca sa le ataci credinta e considerat absurd si totodata luat drept un afront personal. Nu-i intereseaza ca acupuncturii nu i-a fost dovedita eficienta in teste clinice ori ca homeopatia e apa de ploaie. Pentru ei, daca simt furnicaturi in stomac ori caldura la nivelul pielii in urma unei sedinte de QiGong e de-ajuns sa creada ca le-a trecut boala. Cum tratezi o durere la umar? Faci o crestatura la omoplat si lasi sa se scurga singele. Sancta simplicitas! (a nu se ride, practica medievala de mai sus inca e promovata – si chiar la noi in tara)

Bun, mi se poate spune: “Pai bine, ma, tie nu ti se intimpla sa mai inghiti galusca asa, pe nemestecate?” Se aplica si in cazul medicinii conventionale; mecanismul formarii increderii in tratamentul respectiv, c-o fi conventional ori alternativ are la baza aceeasi atitudine neconditionata. Diferenta e ca eu prefer sa nu ma amagesc cu cai verzi.

Alte motive

Oameni cu vulnerabilitati, oameni trecuti prin socuri, oameni disperati, deznadajduiti, oameni lipsiti de directie. Din pacate ei sint fîțele si ghiborțul sarlatanilor, fluturii care intra in plasa cu vorbe mestesugite ale unor profesori, practicieni ori maestri care prin comportamentul lor empatic il ‘ajuta’ astfel pe credul ‘sa-si afle menirea’.

“Esti stresat, tumultul zilei isi lasa amprenta asupra bunului tau mers, te dezechilibreaza.” Ce e stresul, nene? Ti se poate raspunde “e un dezechilibru in corp, in psihic. Ia de-aici, zumzaie o mantra si-ti trece.” “Stresul nu exista in urma cu 50, 100, 200 de ani, pentru ca societatea noastra s-a cancerizat intr-asa masura in ultima vreme datorita internetului, comunicatiilor si tehnologiei. Mass-media ne da pe banda rulanta modele de succes, ne seteaza asteptari, de-aici obsesia pentru faima, etc…” La modul serios – stresul este foarte dificil de cuantificat, mai cu seama din punct de vedere istoric. Ce inseamna ceva atit de vag cum e “stresul”? Literatura de specialitate ne arata ca stresul e relativ. Pe mine, de exemplu, ma streseaza din cind in cind colegii de birou, mai ales cind imi rapesc aerul de-afara inchizind geamul, adica tot timpul. Dar nu-i dau niciunuia bucata ca sa ma calmez. Ne adaptam situatiei, o aducem pe fagasul normal si gasim confortul de care avem nevoie, nu trebuie sa facem o tragedie din asta. (Bonsaiul uneia dintre colege stie asta iar daca nu, va afla atunci cind altoiul cu gard viu va inmuguri.) In fine, e naiv sa credem ca oamenii care au trait acum doua sute de ani nu erau stresati. Care era speranta de viata atunci? Cite boli erau tratabile? Cum erau conditiile de munca? Multi nu realizeaza cum era viata cu citeva secole in urma (si se prea poate ca generatiile viitoare sa se uite la noi cu aceeasi ochi cu care o facem noi acum).

Buuun… Stresul. Mai apoi ce avem? Avem toxinele. Toxine in aer, toxine in mincare, toxine peste tot. Vad si la noi in tara cum unii profesori (matematicieni de vaza altcumva), propun in luarile lor de cuvint (sau sedintele educative) tratarea copiilor cu remedii homeopate. – Copiii din ziua de azi au corpul imbogatit cu metale grele, ne zice stiinta – Fac o paranteza si zic ca pina si cind a aparut motorul cu abur al lui Watts, vinzatorii de ulei de sarpe faceau paralele intre leacurile lor si progresul stiintei. Ce nu pricep eu e cum se pupa stiinta exacta cu diluarea apei. […] Oamenii cu fluenta suspecta in vorbire imi creeaza disconfort. Nu e cazul celor care iau parte la astfel de discutii si care ramin inmarmuriti si sorb din priviri amfitrionul. “Dom’le, ca bine le zice.” De ce l-am adus in discutie pe domnul de mai sus? La noi in tara este printre putinii care tine discursuri motivationale, audienta dumisale e in numar considerabil, omul sustine dezvoltarea creativitatii in scoli totodata aducind in discutie multiplele feluri de inteligenta nativa. (nu pot sa nu vad similitudini atit de mari intre discursurile domniei sale si cele ale unui profesor mult mai cunoscut, omul care a si avut ani la rindul cea mai vizualizata conferinta TED – Sir Ken Robinson. Cine a influentat pe cine?) Iar audienta de care aminteam si care pleaca urechea la discursuri mestesugite e tocmai cea reponsabila cu educatia viitoarei generatii.

Revenind la toxine, meme-ul asta cu toxinele (ca nu-o pot spune altcumva) a patruns atit de mult incit nimic din ce ne inconjoara nu mai e sanatos. Fetele nu mai maninca “alba de bostan” sau “neagra de floarea soarelui” ci quinoa. Le zici ca-i vorba de ‘talpa gistei’ si se uita la tine ca la un arogant. Fetele nu mai maninca macese ci goji. Le spui ca e catina de gard si se uita la tine ca la un smecher prost. Fetele maninca nuci cu avocado si piine cu unt de cocos iar toata ziua nu le mai trebuie nimic. Le pui in schimb in fata o tava cu prajituri si zici c-au trecut lacustele.

Avem acces la fructe si trufandale proaspete mai tot timpul anului. Ne putem bucura de beneficiile refrigerarii. Avem la ora actuala o dieta mai variata si mai nutrivita. Ptiu! Nu-tri-ti-va. (scriu de vreun ceas, sa-mi fie cu iertare) Problema noastra e una de exces – mai cu seama excesul de calorii, nu de calitate a hranei.

Remediile alternative – si cu asta ma apropii de sfirsit, le dau oamenilor sentimentul de control asupra propriei stari. Autonomia in situatii de stres, nemultumire, deceptii si te mai miri ce aduce dupa sine implinire. Multi din cei care apeleaza la tratamente alternative sint nemultumiti cu medicina conventionala. Din pacate aceasta nu este perfecta; oamenii au avut si inca au experiente nefericite in urma unor tratamente, iar tocmai esecurile acestea discrediteaza (nu de putine ori) stiinta. Dar adevarul de mai sus se aplica la o proportie mica a populatiei iar pericolul celor care renunta la tratamentele conventionale in favoarea celor alternative este ca fac din cele din urma principala sursa de tratament. Acesti oameni decid de cele mai multe ori sa ia asupra lor responsabilitatea in ceea ce priveste administrarea tratamentelor atit lor cit si membrilor de familie. In aceste cazuri consecintele pot fi vatamatoare, daca nu chiar fatale.

Tratamentele alternative sint atragatoare pentru cei cu idei hippy si care imbratiseaza filozofiile orientale. Marketingul din jurul lor aduce termeni precum “holistic” iar vindecarea este rezultatul aflarii armoniei spirituale. Industria publicitatii (ca se aplica si aici, sa fim seriosi) a imbratisat la rindu-i filosofiile de mai sus si le-a alaturat unor viziuni distorsionate ale lumii pentru a crea iluzia ca tot ce este “natural” si “in armonie cu natura” este cumva mai bun pentru noi. Asta a rezultat intr-o subcultura substantiala sau sector de piata, oameni care cred in conceptul “trup-minte-suflet”, drept urmare cuvinte cum sint “holistic, natural, organic, <<pe baza de plante>>” ii atinge la lingurica. Ei abandoneaza stiinta pentru fantezie si inducerea in eroare a altor creduli.

In ceea ce ma priveste, ce ma deranjeaza cel mai mult este ca proponentii metodelor de tratament alternative isi argumenteaza afinitatile spunind ca tratamentele lor au la baza teste, dovezi de netagaduit, ceea ce este de o gravitate enorma. Distorsioneaza cu buna-stiinta procesul si descoperirile stiintifice (la naiba, am auzit recent de Quantum Healing!!!) pentru a-si sprijini agendele ideologice iar propaganda lor induce publicul in eroare cu privire la insasi natura medicinei. – Nu mai zic de universitati din lume care acorda diplome de BSc sau Masterate in “Plante, Ierburi, Potiuni si Intepaturi”, relativizind astfel meritul celor care petrec 6 ani pe bancile scolii ca sa ajunga doctori. – Din pacate tribunii astia cam au succes si cauzeaza exact acel tip de confuzie de care au nevoie pentru a-si promova tratamentele neverosimile ca si cum ar reprezenta alternative viabile.

Pe final, o lectie invatata pe propria-mi piele: feriti-va de oamenii cu convingeri si de cliseele ambulante. Abuzul convingerii fara principii si fara judecata e periculos. Consider ca simtul ratiunii (dezvoltat timpuriu si cultivat permanent) precum si un cearcan de indoiala sint infinit mai benefice.

Hmmm…

Aveam in program alta scriitura mai vesela dar bag sama ca in tara se petrec lucruri. Da. Totul a inceput cu Base vs. Arafat de la SMURD. Asta sa fie scinteia care i-a aprins valiza lui Base?!

Am sa urmaresc stirile in seara asta (dupa ce doua zile am fost rupt de lume – aka internet, si-am pierdut mare parte din intimplari).

Nu pricep

Am mintea incilcita, nu reusesc sa imi imaginez de ce asa si pe dincolo.

Sa explic: poza de mai jos reprezentind Rinul (fluviul asta mare din Europa) a fost vinduta de Christie’s UK cu $4.3 milioane. Milioane! Pentru o poza.

Rhein II

ANDREAS GURSKY (B. 1955)
Rhein II 
signed ‘Andreas Gursky’ (on a paper label affixed to the backing board) 
chromogenic color print face-mounted to Plexiglas 
image: 73 x 143 in. (185.4 x 363.5 cm.)
overall: 81 x 151a x 2 in. (207 x 385.5 x 6.2 cm.)
Executed in 1999.

Si-acum, vocea criticului: “the viewer was “not invited to consider a specific place along the river, but rather an almost ‘platonic’ ideal of the body of water as it navigates the landscape”.

Mie Boieru’ (porecla profului de filozofie din liceu) nu mi-a prea bagat in cap ce-i aia ‘ideal platonic’ – sa nu mai zic ca n-a reusit sa ma faca vreodata sa inteleg cum platonicul se poate cuibari intr-un ochi de apa si sa ma faca sa ma gindesc la te miri ce transcedentalitate.

Dar altul e oful meu acum: cum sa dai, taicule 4 milioane de dolari pe-o poza?! Nu zic ca nu-i nimic contemplativ in liniile orizontale de mai sus dar parca prea e supraevaluata emotia.

Cu putina modestie care mi-a mai ramas, invit audienta la contemplare cu o lucrare a subsemnatului:

Le Maitre (B. 1980)
Zugspitze, 2950m
semnata ‘le Maitre’ 
Realizata in 2009.

the sh!t has hit the fence

…sau in traducele libera – HP s-a facut de kko.

Pe la 7 seara a inceput zvonistica sa circule; ‘ba, deschide calculatoru’, vezi ca e freamat mare pe net!’. Deschid netu’, ma asez in pat, ma pregatesc sufleteste pentru ce-i mai rau (pentru unii) si citesc ce zice Bloomberg. Deocamdata se pare ca-i doar un zvon; un raspindac care… aaa… stai asa, revin; scad actiunile, acu-i momentu’!

Ce mai tura-vura, pe scurt: HP urmeaza modelul IBM (pardon – “incearca”) si se descotoroseste de PSG – divizia leptoape, desktop-uri & stuff (din care face parte si Palm cu al sau WebOS). Pur si simplu, si mai ales inainte de anuntul oficial legat de profitul pe ultimul fiscal.

Tocmai cind incepusem sa ma obisnuiesc cu tableta…

Scumbag Germany

Incerci s-asculti si tu o melodie, sa vezi un clip, si cind colo – na-ti-o frinta, ca ti-am dres-o! Restrictivi din cale-afara nemtii astia.

PS: cautam un clip mai rar de-al lui Gainsbourg.

later edit: ai dracu’ nemti!

“GEMA: Gesellschaft für musikalische Aufführungs- und mechanische Vervielfältigungsrechte (GEMA) (Society for musical performing and mechanical reproduction rights) is a performance rights organization from Germany.” […] GEMA represents some 60,000 composers, authors and music publishers and the rights of more than a million copyright owners internationally whose works are used in Germany. […] GEMA collected 850 million euros in copyright fees in 2008. […] Music videos for major label artists on YouTube have been unavailable in Germany since the end of March 2009 as GEMA sought to raise its fee charged to Youtube to 12 euro cents per streamed video. This would mean monthly payments to GEMA of nearly 700,000 US dollars, a fee a Youtube spokesman described as “prohibitive.” The issue is set to be taken up by a California court.”

Ma irita la culme, mai ales cind ii vad ce imagine isi promoveaza (parca ar fi reclamele optzeciste, corecte politic, pline de zimbet si atitudine optimista). “Semneaza cu noi! Sintem minunati!” Huooo!

“Freshly squeezed orange juice”

Am citit de curind pe blogul sartorialistului (fotograful cu moda urbana, remember?) – ziceam c-am citit de curind o postare avind inevitabila urma de stupefactie la adresa deciziei casei Dior de a-l suspenda din functie pe designerul sef – John Galliano in urma unor asa-zise afirmatii anti-semite. Gura lumii modei ramine cascata in toata povestea asta, timp in care vedetele incep sa comenteze – unele sa fie de partea designerului iar altele, mindre urmase ale lui Moshe (משה)si purtatoare de rochii de-ale Gallianului sa se declare intrigate – ba de-a dreptul dezgustate de remarcile anti-semite ale englezului (naturalizat). (tldr: “Across the Atlantic, the Oscar-winning actor Natalie Portman, who is the face of Miss Dior Cherie perfume, said she was “deeply shocked and disgusted” and wanted nothing to do with Galliano.[…] She said: “As an individual who is proud to be Jewish, I will not be associated with Mr Galliano in any way.”).

Politia pariziana n-a stat mult pe ginduri si l-a abordat respectuos pe J.G. dupa sesizarea unui cuplu (o evreica si prietenul ei asiatic), fara a mai consulta alte persoane. Martori se pare ca n-ar exista. E, ca sa mai puna sare pe rana tabloidul Sun a sarit cu un filmulet care-l arata pe JG cum mai face niste afirmatii calomnioase catre niste fomei – ceea ce nu prea ajuta defel la stabilirea nevinovatiei omului. Citez “I love Hitler. People like you would be dead. Your mothers, your forefathers would all be fucking gassed.” – nu tine de abilitati de profiler ca sa sesizezi ca omul se afla sub incidenta mai multor grade (alcoolice) si ca anturajul il cam tragea de limba, stiut fiind faptul ca aparatul de filmat opera sub masa de-abia asteptind un derapaj comportamental –

Si vine eu si intreaba: daca ar fi zis ca il iubeste pe Stalin ar mai fi provocat atita scandal? Sau pe Mao? Ori pe Kim Jong-Il? Ce ne-am face daca s-ar uita lumea la istoria casei Dior si mai cu seama la clientela ei din timpul celui de-al doilea razboi mondial? “Erau alte vremuri, am fost constrinsi de imprejurari”, ar putea replica reprezentantii. Pai si-acum nu traim alte vremuri, unde primeaza libertatea de expresie?

Bun – omul Galliano e o vedeta, ar trebui sa se abtina de la orice soi de declaratii anti-semite, rasiste scl. Dar ce te faci cu Itzicii carora le sare kipa cit colo cind aud cite-o remarca din asta suparatoare? Imi pare ca prea sint asa.. rai de musca si nu se mai uita la nimic atunci cind cineva ii calca pe bataturi. “La ce s-ar putea uita in cazul de fata?” La talentul si creativitatea unui om, as replica eu. La comportamentul lui care cam ‘tipa’ dupa ajutor, un om cu niste probleme personale care au rabufnit sub forma unor declaratii reprobabile. E lucru stiut ca geniile sint oameni ai extremelor; tocmai pentru asta nu-i poti anatemiza si pune imediat la colt dupa ce ies din tiparul dorit de majoritate. A, ii tolerezi extravaganta, ii tolerezi orientarile sexuale, dar cind vine vorba de evrei – STOP! Tabu, la zid cu tine, compania se dezice de persoana si serviciile tale, treci la gunoi, esti un magar, sa-ti fie rusine!

Sa vorbeasca creatiile omului, prezentate saptamina trecuta fara el:

Poarta-te cu stil!

S-o spun p’a dreapta, nu prea pricep moda asta (relativ) noua cu cizme de cauciuc la fete. Mie, unuia cind le vad defilind pe caldarim mi se pare ceva nelalocul lui; parca lipsesc lopata si tirnacopul din tot ansamblul asta muncitoresc. Inteleg – toata tendinta acum e de a fi cit mai ‘verzi’, minimalisti si etzetera, da’ cauciuc, fraticule?! Unde mai pui ca si marile case de moda au intrat in hora si-au turnat in matrita fel de fel de gumari din astia lacuiti. Vivienne Westwood, pentru cunoscatoare:

Pai, sa fiu sincer – la 129 de pfunzi iau doua perechi de Timberlanzi din piele de sta pisicu’ in coada, pi onoarea mé! A, ca n-o sa ma ajute daca m-o prinde viitura cu nadragii-n vine, asta-i alt calapod.

Asta ne sticla pe noi…

…ne strica pe noi, vorba lui Malaele.

Pai cum sa nu ma roada cind vad sondajul asta recent cum scoate la iveala ca “doar 10% dintre români consideră că au avut de suferit de pe urma comunismului“. Pai, sa-mi fie cu iertare cind zic  fou, tous les moments courent la toti comunistii astia rapanosi, lepre ordinare obisnuite sa le dea statu’ casa si serviciu de pomana! Huooo!

Mai zic unii “dom’le, comunismul a fost o idee buna aplicata prost.” E de-ajuns sa te urci in Bucuresti intr-unul din taxiuri si-ai sa auzi, inevitabil replica de mai sus. “Macar aveai siguranta zilei de miine…” Lingaii si putorile au dus-o bine, nu tagaduiesc aspectul asta. Cred ca tot ei au si timp sa raspunda la intrebarile sondorilor astia, altfel nu-mi explic cum de 20 de ani incoace nu se schimba nimic la nivel de perceptie. Mai departe, nu e de mirare ca se voteaza in tara asta asa cum se voteaza. Adica prost. Sau ca televizoarele sint pline de nenorociri, blesteme, politicieni mediocri.

N-ar mai ramine nimic de adaugat, decit ca – ducindu-ma pe aceeasi linie a rezultatelor studiului CSOP 90% din Romani sint imbecili.

Milles couleurs

Daca e ceva ce-mi place la anotimpul asta morocanos, apai atunci e vorba de oportunitatile pe care pastelul forestier ti le ofera – spre delectarea lentilelor si-ale simturilor creative. Atunci cind nu ploua.

N-am mai apucat nici sa dau cu subsemnatul pe-aici, nici sa storc megapixelii din echipament – ce mai, atunci cind te lasa inspiratia si te lasi coplesit (vrind-nevrind) de alte indeletniciri uiti de toate. Pina sa ma dezmeticesc iaca pozna ca mai e un pic si se scutura toate culorile din pomi – vine iarna, prindem promoroaca la nas si naiba o mai iesi cu trepiedul in natura la minus ‘j de grade. Iar cind ma mai gindesc ca vin inca 5, 6 luni de frig si vreme rea… brrrr…

Valoare, taicule!

Inainte de toate – lauda-te, gura: am citit-o! Pentru cine vrea sa patrunda in natura, mintea si experienta venerabilului Neagu Djuvara – e cea mai buna resursa. Mai apoi – pentru cine vrea s-o achizitioneze din .RO – cartea inca e pe rafturile Carturestilor si-ale altor librarii la… 45 RON/bucata (aka $14.5). De ce o vinde amazonul la peste $200? Je ne sais pas…



Da-i, d-ne sa se faca porumbu’!

In tara flexurilor si-a bormasinilor a mai venit napasta de la ‘al da Sus asa ca mai nou nu-i mai conteneste cu ploaie si vreme rea. Ma rog, si nitica vreme buna din cind in cind, iar atunci toropeste ca-n vatra. Nu mai degraba deunazi, stind cumintel in casa si devorind pe banda rulanta SF-uri nepretentioase (via AXN SciFi) ma minunam de capriciile Mamei Natura; daca pina la prinz avuram parte de o oarescare acalmie, dupa miezul zilei incolo vazui norii zburatacindu-se si de unde ma bucuram intrucitva de linistea atotcuprinzatoare, iaca pozna ca se isca din senin o torentiala din cele de blegesc pina si cel mai vinjos arbore. Cu ochii-n sus ca natafleata trageam nadejde dupa vreo raza de speranta (a se citi ‘lumina’) mijita timid din plumbuitul inaltului… Aiurea! Sfintisorii nu dadeau semne c-ar taia robinetul prea curind.

Si da-i, si toarna, si inunda!  A tinut-o in ritmul asta pret de fo’ juma’ de ora; apoi – liniste. Dupa 10 minute de odihna a urmat repriza a doua, de asta data mai cu rivna, lasind impresia ca debutul timid reprezentase doar incalzirea. Intre timp mi se instalase si-o durere intre timple – pesemne incepea sa lucreze magnetismul. Nu mai zic nimic de florile de pe veranda care – dupa ce trecusera dis de dimineata printr-o cosmetizare detaliata (periaj, curatat frunze, etc.) ajunsesera acum sa smiorcaie sub apasarea ploii. Proprietara lor deja se resemnase ([…] asa le las, nici ca le mai ating azi. La naiba cu vremea asta!)

[…] trece alta jumatate de ora sub apasarea cenusiului. Scenariul s-a repetat asa de vreo 2, 3 ori pina ce, intr-un tirziu – secati pesemne de la atita storsatura, norii mai contenira si – luati de vint se dusera mai incolo, spre Valea Prahovei ca sa-i mai clateasca si pe alti pacatosi.

Où sont les étés d’antan?


Grama-tica treaba 2.0

De fapt mai jos nu avem neaparat o mostra de incapacitate de patrundere a tainelor gramaticii limbii romane ci mai degraba un exemplu de inventivitate coroborat cu un mesaj de marketing bine ticluit. Eu cred ca totul are legatura cu bombardamentul de particule ce zguduie granitele Elvetiei/Frantei la momentul actual si care – e lesne de inteles, vlaguieste aparatura electro-casnica pe o raza de pfff… stiu-eu?! citeva zeci, poate chiar sute de kilometri! Nu e exclus, nu? Asa ca daca se intimpla sa iti surprinzi telefonul mobil in stare de incapacitate, dupa ce te-ai asigurat ca il minuiesti cum trebuie (vezi gaselnita i4 care ne-a aratat ca nu telefoanele sint de vina ci utilizatorii lor stingaci si neinstruiti) inlaturind astfel orice dubiu, prezinta-te cu aparatul la ghereta din statia de metrou Unirii si cere, dupa caz un credit cu electroni de 4, 5 – respectiv 6 iepuroi. Asta… euroi.

Atentie cu incarcarea ca si electronii astia au rostul lor. Ne-a invatat Pauli si principiul lui de excludere cind eram mai mici: doi electroni nu pot ocupa aceeasi stare cuantica. Asadar intrebati vinzatoarea inainte de a va elibera electronii – nu de alta dar ar fi pacat sa provocati sfirsitul lumii dintr-o simpla neatentie.

RO vs. restul lumii

- instantaneu surprins in Geneva -

“Bai, frate, si sa vezi, stai sa-ti spun, cind am fost in Elvetia, da ma – deci intrasem cu masina prin Austria cred, nu mai stiu pe unde. Bai, si sa-i vezi p’astia la vama, ba cum ne-au oprit – ne-au vazut cu numere de Romania – halt!, si bai au inceput sa cotrobaiasca peste tot, sa ne intrebe unde mergem – da, frate!” “Sa muori tu!” “Ce, ma, stai sa vezi. Ba, misto tara aia, pacat ca-i locuita. Bomba atomica as da peste ei. Niste ipocriti.” “Hahaha!” “Cica – aparat foto? Zic ‘da’. Rechnung! Femeia lu’ dumnezeu, e luat de 2 ani de zile. Rechnung, rechnung! Bai, deci iti zic, deja ma enervasem. Apoi si prietena mea face greseala ca scoate laptopul. O dau cu aia pe Engleza, una de-aia de la vama asa, hitlerista, cica tot asa – sa-i dau dovada de cumparare.” “Bai, deci e incredibil!” “Da, frate; 10 zile am stat pe la ei, mi-a ajuns cit pentru o viata. Sa nu mai aud de ei.” “Hahaha!” “Astia au ceva, ma cu noi; cum vad masina cu numere de Romania te opresc. Deci, pe bune frate – in Germania tot asa, ne-au tras pe dreapta. A, in partea franceza, pe-acolo, au fost mai de treaba, ne-au intrebat unde mergem, cit stam, de unde sintem – chiar OK  frate.” “Da, ma, aia sint mai ca lumea.”

[…]

– culeasa de pe holurile unei cladiri smart

Stau sa ma gindesc cine strica: Romanul nostru atotstiutor si intelegator intru toate ori neamtul/elvetianul riguros care si-a perpetuat democratia, bunul simt si civilizatia prin mijloace proprii?

Odata, nu de mult – in timpul unui interviu pentru o companie farmaceutica mi-a fost adresata o intrebare: din experienta ta de pina acum, care crezi ca sint principalele trasaturi ce-i diferentiaza pe cetatenii francezi de cei germani si – in extenso – cum sint ei diferiti de restul lumii? – postul presupunea interactiune frecventa cu clienti din cele doua tari iar responsabilul HR era o frantuzoaica stabilita in Germania – La astfel de intrebari, desi am – ca mai tot romanul inzestrat cu atotcunoastere, niste pareri batute-n perete, n-am putut sa raspund altcumva decit ca at the end of the day totul se reduce la bun simt si respect reciproc. N-am vrut/n-am putut sa spun ca ‘nemtii sint reci’, cum o spune restul compatriotilor cu sensibilitate tactila ridicata sau ca francezii sint lepre autosuficiente, natie cu iz de superioritate. Ar fi insemnat sa ma impusc singur in picior, ceea ce nu-mi doream.

Si-atunci, dupa paranteza asta, cum ramine frate cu experienta romanului care dupa 10 zile de tranzit printr-o tara are anatema gata conturata? Cred ca, la urma urmei e si el indreptatit sa aiba o parere, nu? Ce ma-sa…

Pina una alta sa vedem cam cum arata un plan de relansare economica elvetian, in speta cel al cantonului Geneva – de la elaborare si pina la prezentare si sa facem… de fapt ce zic eu ‘sa facem’… orice comparatie e de prisos.

Global Warning

Primele semne ale incalzirii globale sint clare: China n-a mai inregistrat temperaturi asa de scazute din ’70, Anglia e toata sub omat, Germania tremura si ea (prin Stuttgart cica n-ar mai fi nins atita de 10 ani/München de vreo 4, 5) si cu toate astea coafura rezista. Pesemne natura se infoiaza acum si in anii ce-or urma, iar cind o epuiza si-o ramine fara vlaga are sa se lase toropita de caldura, seceta, arsuri si prapad. Asa o fi…