Sanatatea ma omoara

IMG_3937

Sa se stie din capul locului: n-am nimic cu aparitia legumelor bio, samponului bio, pastei de dinti bio, vinului bio, pietrei ponce bio ori cu intregul curent organic in sine. Unii indivizi au dezvoltat insa un soi de… cum sa-i spun eu… fascinatie pentru logos si logo-uri verzi, pentru cuvinte cu trimiteri pastorale: traditii, taranesc, camara, bacanie, vechi, ardelenesc, tara, bunica – mai putin bunicul, care e adus in discutie mai ales in contexte alcoolice, gen. Ii stim cu totii, ii gasim pretentiosi si incruntati mai ceva ca populatia din metrou, scrutind cu privirea galantarele din magazinele ori raioanele de specialitate si barbotind dinspre lada cu quinoa in semn de apreciere pentru vintage-ul asiatic.

Uitindu-te la ei cu mina auto-suficienta, esarfa pufoasa infasurata in jurul gitului, ochelarii cu rame mari si late, freza tip festival-rock-Fieni-gara ’79, pantalonii de apa adinca, strinsi pe pulpa, parca-ti piere tot cheful de cumparaturi. Nici urma de voiosia si bucuria cu care s-ar presupune ca merge lumea la un shopping de bunatati.

Personal sint un fan al pietei, poate si pentru ca mic fiind ma lua tata dupa el la cumparaturi, unde statea la taclale cu tirgovetele aromance si bulgaroaice care, asa cum imi aduc eu aminte inca mai veneau in pietele din Brasov. Asta se intimpla in urma cu 25, 30 de ani. E drept, nu era atmosfera de tirg satesc unde sa se adune lumea si sa guste brinzeturile ori mizilicurile cu cite-un toi de tuica, dar orisicit, cind vine vorba de lucruri sau gusturi simple reflexul ma trimite inevitabil catre plimbarile din copilarie.

Mai apoi nu trebuie sa fii te miri ce papilo-gustator rafinat ca sa apreciezi ca o lipie pe vatra, o rosie rupta din gradina si stearsa in repezeala pe tricou, si-o brinzica de capra stirnesc cele mai lacrimoase aprecieri. Personal imi aduc aminte de cirnatul iute pe care-l preparau cunostintele alor mei inca de-acum 30 de ani si pe care, afumat, usor uscat il mincam cu rosii condimentate cu sare si piper, linga o piinica proaspata. Aveam 4, 5 ani pe vremea aceea dar gustul care mi-a ramas intiparit este pentru mine cel mai important reper, prototipul oricarei retete de cirnat. Nu mai zic de zacusca home-made, in care se intimpla sa mai pice cite-un ardei capia mai rebel de te facea sa simti bunatatea preparatului citeva ceasuri bune.

Sint sigur ca descoperirea gusturilor bune e o reteta a fericirii. Iar ceea ce maninci iti influenteaza spiritul. Mediocritatea, staganrea si prostia din jur mai vin si din farfurie. Inversunarea cu care isi fac oamenii alegerile evocind principii nobile – ca viata sanatoasa (si minati fiind de guru si sectanti ai sanatatii care-si imprastie intelepciunea prin toate citatele de pe facebook) sint calea sigura catre ratarea iesirii spre acea forma de normalitate in care simplitatea e mai mult decit un cliseu vindut de recentii apostoli ai binelui.

In rest, ramine cum am stabilit.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s