De ce cred unii oameni in bazaconii?

Blood_lettingChestiunea e delicata si nu poate avea un raspuns categoric. Orice intrebare de ordin sociologic va avea inevitabil un raspuns complex. Am sa incerc sa rezist sa dau verdicte simpliste. Totodata pot identifica  unele trasaturi comune tuturor celor care pica in latura ezoterica a vietii si se lasa dusi de valul misticismului. Pentru unii din oamenii astia nu poti sa ai decit compasiune in timp ce pentru multi altii, vazindu-i cit de absorbiti sint de mirajul magiei deznadajduirea e singura reactie.

In primul rind, ce fel de oameni sint atrasi de tratamentele alternative? Raspunsul imediat e oamenii creduli si nerozi. Dar absolutizarea in cazul de fata poate fi eronata. In mod bizar, mare parte din oamenii care apeleaza la tratamente alternative sint oameni cu studii superioare, inteligenti, documentati. Dar aici inteligenta nu prea are de-a face cu logica. In cel mai bun caz, istetimea ii ajuta sa-si argumenteze mai bine alegerile irationale si-atita tot.

Dupa cum am zis, nu exista un raspuns categoric privitor la cei care fac apel la metode de tratament din tagma “Plante, Ierburi, Potiuni si Intepaturi” dar – vorbind la modul general, mai toti ‘sufera’ de niste perceptii si viziuni comune asupra lumii. Sa-i luam pe rind:

1) In general au sanatatea subreda

Un individ cu un nivel de sanatate mai slab decit media e foarte probabil s-o fi trecut prin multe esecuri in tratarea afectiunilor decit o persoana mai robusta. Acesta poate fi unul din principalele motive pentru care face apel la alte metode de tratament, sperind ca va gasi unul care sa i se potriveasca.

E lucru stiut ca oamenii care folosesc remediile alternative sint de parere ca sanatatea lor e mai subreda decit a celorlalti semeni. Multe afectiuni cronice nu raspund bine la tratamentele conventionale iar asta conduce la deziluzia suferindului care, lucru lesne de inteles, va cauta alternative.

2) Somatizeaza (sint ipohondri, bolnavi psihosomatici)

Care-i treaba cu somatizarea asta? Trag nadejde ca fiecaruia ii e cunoscut colegul de serviciu care la primul junghi in coaste, prima batatura-n talpa isi trage figura #17 de om napastuit, ochi mari, umezi si lacrimosi de Puss in Boots si pleaca acasa, convins fiind ca l-a palit nenorocirea. Cu alte cuvinte omul asta manifesta simptome fizice in masura in care nu exista nici o cauza fizica pentru ele. Converteste un dezechilibru mental intr-o stare patologica. Drept urmare el este deseori considerat bolnav inchipuit, cunoscut in popor ca “lepra” sau “lenes”. Putoare. Stigmatul asta, remarcile acide din partea colegilor le aduc frustrari. In consecinta, el se orienteaza (iar in unele cazuri chiar este incurajat de doctorul sau) catre remediile alternative.

Bolnavii astia inchipuiti au dealtfel probleme de ordin psihologic dar le este teama de rusinea si eticheta care vin odata cu recunoasterea lor, de-aici refuzul si respingerea oricaror diagnoze sau tratamente psihologice. Tocmai aceasta lipsa de colaborare si indispozitie de a pleca macar urechea la un samaritean care le spune cu frumosul ca exista o explicatie rationala a problemelor este motivul pentru care ele se manifesta ca simptome fizice.

Adeseori, oamenii in cauza cauta simpatie, confort sufletesc, intelegere si recunoastere (a valorii lor, a conditiei lor, empatie); cauta confort emotional, grija si batai pe umar, luare in serios si cite-un nauc care sa vina cu toate astea la pachet. Practicienii intr-ale alternativelor sint foarte orientati catre pacient, il asculta cu atentie, dau din cap intelegator si lasa impresia ca simpatizeaza cu nevoile ipohondrului mai bine decit o face un doctor; cu toate astea, cauza care sta la baza afectiunii lui nu este tratata defel.

Exista doua aspecte in administrarea tratamentului: remediul si relatia doctor/pacient. Medicina conventionala ofera remedii solide dar consultatia in sine poate fi scurta iar uneori lasa impresia ca e grabita si ca doctorul se uita mai mult in monitor decit in ochii pacientului. Ma rog, asta-i perceptia.

Pe de alta parte, medicina alternativa ofera prea putin (sau nimic) cind vine vorba de tratamente eficiente, insa un practician bun va petrece mult timp familiarizindu-se cu pacientul si necazurile lui. Te intreaba de durere, de familie, de deceptii, de amintiri, apoi ajungi sa intelegi cum de la trecerea in nefiinta a pisicii  – acum 15 ani – ai inceput sa ai dureri la șale. “Bea o dilutie de arnica de 3 ori dupa masa. Intre timp stai sa-ti infig un ac, ca face bine, ai sa vezi. Relaxeaza-te, intinde-te pe spate. Aaasa. Si cum o chema pe pisica?”

Oamenii care sufera de probleme al caror tratament a esuat sau care sint psihosomatici au, bineinteles  predispozitie catre practicieni cu abordari binevoitoare, le lasa impresia ca simpatizeaza mai mult cu conditia lor, de-aici increderea in tratament.

3) Credinte culturale si influente

Panteism. S-a auzit de el? S-a auzit. Pe scurt, ce zice filosofia cu pricina: identificarea divinitatii cu natura. Cam toti credinciosii si maestri orientali traiesc cu panteismul in suflet. Conform filosofiei care le guverneaza existenta, divinitatea reprezeinta esenta spirituala sau forta vitala a universului. Chi, Prana, Mana, Energia Vitala, toate astea sint exemple ale acestei sugerate dar niciodata dovedite forte vitala.

In toate astea de mai sus isi au originea conceptul trup-minte-suflet si credinta in abordarea holistica* a remediilor alternative. Marketingul bine-plasat al credintei asteia reuseste sa adune o liota consistenta de adepti care sint facuti sa creada ca orice isi are radacinile in natural, verde, plante, organic sau se afla in ‘armonie cu natura’ este cumva mai bun decit lucrul fabricat ori alternativele stiintifice. Intregul concept in sine se bazeaza pe Sofismul Naturalist: notiunea falsa ca in natura exista bine inerent.

Medicina alternativa rezoneaza cu viziunea de mai sus. Cei care se considera pe ei insisi spirituali (nu glumeti, s-avem pardon), eco, in constanta legatura cu natura (iau pomii in brate, ii asculta cum scirtiie in bataia vintului si cum le soptesc frunzele), etc, reprezinta cel mai mare grup de pacienti alternativi.

*Holism, si o scurta nota despre el, ca l-am ingrosat mai sus. Bai, nene! (Serenity now…) In Medicina (cu M mare) exista o serie de concepte de care se abuzeaza mai mult decit cel de ‘holism’. Holismul in Medicina, iar aici fac apel la lucrarea unui profesor stimat de la US National Institute of Health, reprezinta “o intelegere deosebit de complexa al biologiei umane, care in timp a dus la imbunatatiri spectaculoase in durata si calitatea vietii pacientilor […]” Omul continua: “Aceasta abordare ne încurajeaza sa luam în considerare transcendentalul fel de mult ca biologia celulara si moleculara a organismului uman. Versiunile “alternative” de holism sunt sisteme de credinta aride si închise, intepenite in timp, incapabile de a face progrese […]” …Pentru restul analizei (si imbogatirea mintii) merita citita lucrarea doctorului.

Holismul nu este proprietatea niciunui fel de medicina si tratament, ci este o caracteristica esentiala a oricarui tip de medicina eficienta fara de care sistemul de sanatate este prin definitie nedesavirsit. Iar asta nu e parerea mea de uom, este si a fost intotdeauna viziunea general acceptata. Este gresit sa intelegem ca medicina holistica este doar ‘alternativa’ sau ‘complementara’. Medicina clinica holistica dateaza hat! incolo, pe vremea lui Hipocrat. Abordarea pacientului ca intreg este mentionata chiar de Thomas Percival in cartea sa (apropo, omul a elaborat primul cod de etica medicala) – publicata pe la 1800 (Medical Ethics, or a Code of Institutes and Precepts, Adapted to the Professional Conduct of Physicians and Surgeons). Iata ideea de baza din codul sus-mentionat: “The feeling and emotions of the patients require to be known and to be attended to, no less than the symptoms of their diseases.” Mai apoi (si mai recent – 1964), John MacLeod in cartea sa “Clinical Examination” aminteste “we should aim to be holistic in our care“. Insist si aduc in discutie si lucrarea lui Michael Balint (The Doctor, The Patient and his illness, text esential) – o lucrare de referinta in ceea ce priveste abordarea pacientului ca un intreg decit ca un caz de patologie izolata. Abordarea holistica nu e doar un moft ci si un concept si o practica sanatoasa sustinuta activ de catre Royal College of General Practitioners. Gata, tac. – am punctat aici citeva lucrari si tratate cu care studentii la Medicina nu doar din Marea Britanie si Statele Unite ci  de pretutindeni se familiarizeaza inaintea si in timpul studiilor. Medicina adevarata

Proponentii medicinei alternative au propria lor viziune asupra holisticii. Cred ca e important de subliniat si de constientizat ce se intimpla aici: sarlatanii au imbratisat repede acest concept (repet – element esential al medicinii conventionale), l-au monopolizat, l-au pervertit si se declara fervent proprietarii lui. Pretind (sau sugereaza) ca sint singurii practicanti cu o astfel de abordare, drept urmare medicina conventionala ramine ciuca bataii acestor holisti recenti pentru faptul ca nu este – vezi Doamne, holistica. <insert sictir here> Credulii pica astfel in mreje iar de pe urma lor profitorii se bucura din cale-afara. Necazul e ca medicina conventionala nu reactioneaza (sau reactioneaza prea putin). Deh, ce sa-i faci, e ca in viata: oamenii modesti cu constiinta valorii de sine nu prea sar la beregata celorlalti, nici nu se bat cu pumnul in piept. Dar ar trebui s-o mai faca si ei din cind in cind, altfel li se gainateaza toti ceilalti in cap.

4) Drept-credinciosii

Astia n-au nici o treaba, cred totul fara nici cea mai palida incruntatura. Ca sa optezi in mod rational, trebuie sa intelegi ce se intimpla. Lor le e de-ajuns vorba lumii, mirarea altora, declaratia vreunui vindecat miraculos sau miscarea teatrala a unui maestru care-ti incarca corpul, marul, planta de interior, apa cu energie. Convingerile beton reprezinta modul lor de-a fi. Astia-s si cei cu care e cel mai greu – daca nu imposibil sa porti un dialog in contradictoriu, sa le ataci credintele. Ei au depasit deja acel prag al credintei oarbe de la care nu mai este intoarcere. Orice le-ai spune, oricum ai incerca sa le ataci credinta e considerat absurd si totodata luat drept un afront personal. Nu-i intereseaza ca acupuncturii nu i-a fost dovedita eficienta in teste clinice ori ca homeopatia e apa de ploaie. Pentru ei, daca simt furnicaturi in stomac ori caldura la nivelul pielii in urma unei sedinte de QiGong e de-ajuns sa creada ca le-a trecut boala. Cum tratezi o durere la umar? Faci o crestatura la omoplat si lasi sa se scurga singele. Sancta simplicitas! (a nu se ride, practica medievala de mai sus inca e promovata – si chiar la noi in tara)

Bun, mi se poate spune: “Pai bine, ma, tie nu ti se intimpla sa mai inghiti galusca asa, pe nemestecate?” Se aplica si in cazul medicinii conventionale; mecanismul formarii increderii in tratamentul respectiv, c-o fi conventional ori alternativ are la baza aceeasi atitudine neconditionata. Diferenta e ca eu prefer sa nu ma amagesc cu cai verzi.

Alte motive

Oameni cu vulnerabilitati, oameni trecuti prin socuri, oameni disperati, deznadajduiti, oameni lipsiti de directie. Din pacate ei sint fîțele si ghiborțul sarlatanilor, fluturii care intra in plasa cu vorbe mestesugite ale unor profesori, practicieni ori maestri care prin comportamentul lor empatic il ‘ajuta’ astfel pe credul ‘sa-si afle menirea’.

“Esti stresat, tumultul zilei isi lasa amprenta asupra bunului tau mers, te dezechilibreaza.” Ce e stresul, nene? Ti se poate raspunde “e un dezechilibru in corp, in psihic. Ia de-aici, zumzaie o mantra si-ti trece.” “Stresul nu exista in urma cu 50, 100, 200 de ani, pentru ca societatea noastra s-a cancerizat intr-asa masura in ultima vreme datorita internetului, comunicatiilor si tehnologiei. Mass-media ne da pe banda rulanta modele de succes, ne seteaza asteptari, de-aici obsesia pentru faima, etc…” La modul serios – stresul este foarte dificil de cuantificat, mai cu seama din punct de vedere istoric. Ce inseamna ceva atit de vag cum e “stresul”? Literatura de specialitate ne arata ca stresul e relativ. Pe mine, de exemplu, ma streseaza din cind in cind colegii de birou, mai ales cind imi rapesc aerul de-afara inchizind geamul, adica tot timpul. Dar nu-i dau niciunuia bucata ca sa ma calmez. Ne adaptam situatiei, o aducem pe fagasul normal si gasim confortul de care avem nevoie, nu trebuie sa facem o tragedie din asta. (Bonsaiul uneia dintre colege stie asta iar daca nu, va afla atunci cind altoiul cu gard viu va inmuguri.) In fine, e naiv sa credem ca oamenii care au trait acum doua sute de ani nu erau stresati. Care era speranta de viata atunci? Cite boli erau tratabile? Cum erau conditiile de munca? Multi nu realizeaza cum era viata cu citeva secole in urma (si se prea poate ca generatiile viitoare sa se uite la noi cu aceeasi ochi cu care o facem noi acum).

Buuun… Stresul. Mai apoi ce avem? Avem toxinele. Toxine in aer, toxine in mincare, toxine peste tot. Vad si la noi in tara cum unii profesori (matematicieni de vaza altcumva), propun in luarile lor de cuvint (sau sedintele educative) tratarea copiilor cu remedii homeopate. – Copiii din ziua de azi au corpul imbogatit cu metale grele, ne zice stiinta – Fac o paranteza si zic ca pina si cind a aparut motorul cu abur al lui Watts, vinzatorii de ulei de sarpe faceau paralele intre leacurile lor si progresul stiintei. Ce nu pricep eu e cum se pupa stiinta exacta cu diluarea apei. […] Oamenii cu fluenta suspecta in vorbire imi creeaza disconfort. Nu e cazul celor care iau parte la astfel de discutii si care ramin inmarmuriti si sorb din priviri amfitrionul. “Dom’le, ca bine le zice.” De ce l-am adus in discutie pe domnul de mai sus? La noi in tara este printre putinii care tine discursuri motivationale, audienta dumisale e in numar considerabil, omul sustine dezvoltarea creativitatii in scoli totodata aducind in discutie multiplele feluri de inteligenta nativa. (nu pot sa nu vad similitudini atit de mari intre discursurile domniei sale si cele ale unui profesor mult mai cunoscut, omul care a si avut ani la rindul cea mai vizualizata conferinta TED – Sir Ken Robinson. Cine a influentat pe cine?) Iar audienta de care aminteam si care pleaca urechea la discursuri mestesugite e tocmai cea reponsabila cu educatia viitoarei generatii.

Revenind la toxine, meme-ul asta cu toxinele (ca nu-o pot spune altcumva) a patruns atit de mult incit nimic din ce ne inconjoara nu mai e sanatos. Fetele nu mai maninca “alba de bostan” sau “neagra de floarea soarelui” ci quinoa. Le zici ca-i vorba de ‘talpa gistei’ si se uita la tine ca la un arogant. Fetele nu mai maninca macese ci goji. Le spui ca e catina de gard si se uita la tine ca la un smecher prost. Fetele maninca nuci cu avocado si piine cu unt de cocos iar toata ziua nu le mai trebuie nimic. Le pui in schimb in fata o tava cu prajituri si zici c-au trecut lacustele.

Avem acces la fructe si trufandale proaspete mai tot timpul anului. Ne putem bucura de beneficiile refrigerarii. Avem la ora actuala o dieta mai variata si mai nutrivita. Ptiu! Nu-tri-ti-va. (scriu de vreun ceas, sa-mi fie cu iertare) Problema noastra e una de exces – mai cu seama excesul de calorii, nu de calitate a hranei.

Remediile alternative – si cu asta ma apropii de sfirsit, le dau oamenilor sentimentul de control asupra propriei stari. Autonomia in situatii de stres, nemultumire, deceptii si te mai miri ce aduce dupa sine implinire. Multi din cei care apeleaza la tratamente alternative sint nemultumiti cu medicina conventionala. Din pacate aceasta nu este perfecta; oamenii au avut si inca au experiente nefericite in urma unor tratamente, iar tocmai esecurile acestea discrediteaza (nu de putine ori) stiinta. Dar adevarul de mai sus se aplica la o proportie mica a populatiei iar pericolul celor care renunta la tratamentele conventionale in favoarea celor alternative este ca fac din cele din urma principala sursa de tratament. Acesti oameni decid de cele mai multe ori sa ia asupra lor responsabilitatea in ceea ce priveste administrarea tratamentelor atit lor cit si membrilor de familie. In aceste cazuri consecintele pot fi vatamatoare, daca nu chiar fatale.

Tratamentele alternative sint atragatoare pentru cei cu idei hippy si care imbratiseaza filozofiile orientale. Marketingul din jurul lor aduce termeni precum “holistic” iar vindecarea este rezultatul aflarii armoniei spirituale. Industria publicitatii (ca se aplica si aici, sa fim seriosi) a imbratisat la rindu-i filosofiile de mai sus si le-a alaturat unor viziuni distorsionate ale lumii pentru a crea iluzia ca tot ce este “natural” si “in armonie cu natura” este cumva mai bun pentru noi. Asta a rezultat intr-o subcultura substantiala sau sector de piata, oameni care cred in conceptul “trup-minte-suflet”, drept urmare cuvinte cum sint “holistic, natural, organic, <<pe baza de plante>>” ii atinge la lingurica. Ei abandoneaza stiinta pentru fantezie si inducerea in eroare a altor creduli.

In ceea ce ma priveste, ce ma deranjeaza cel mai mult este ca proponentii metodelor de tratament alternative isi argumenteaza afinitatile spunind ca tratamentele lor au la baza teste, dovezi de netagaduit, ceea ce este de o gravitate enorma. Distorsioneaza cu buna-stiinta procesul si descoperirile stiintifice (la naiba, am auzit recent de Quantum Healing!!!) pentru a-si sprijini agendele ideologice iar propaganda lor induce publicul in eroare cu privire la insasi natura medicinei. – Nu mai zic de universitati din lume care acorda diplome de BSc sau Masterate in “Plante, Ierburi, Potiuni si Intepaturi”, relativizind astfel meritul celor care petrec 6 ani pe bancile scolii ca sa ajunga doctori. – Din pacate tribunii astia cam au succes si cauzeaza exact acel tip de confuzie de care au nevoie pentru a-si promova tratamentele neverosimile ca si cum ar reprezenta alternative viabile.

Pe final, o lectie invatata pe propria-mi piele: feriti-va de oamenii cu convingeri si de cliseele ambulante. Abuzul convingerii fara principii si fara judecata e periculos. Consider ca simtul ratiunii (dezvoltat timpuriu si cultivat permanent) precum si un cearcan de indoiala sint infinit mai benefice.

Advertisements

2 thoughts on “De ce cred unii oameni in bazaconii?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s