Oneste biiibere!, scena in 2 acte

Scena 1, Actul 1

Persoanele:

Functionari postali tifnosi

Patron stabiliment cultural

4 tineri studiosi

Public bine-dispus

Pai da, ca le tot spusesem ‘ba, asa si pe dincolo, aia-i nu stiu cum, ailalta e mai buna, iar alta e de-a dreptul fenomenala!‘ ‘Pai bine, ma si le tii pentru tine? Nu te gindesti si la colegii tai de suferinta?‘ Cind era s-o fac, frate?! ‘Lasa, ma ca daca vreti organizam odata o degustare. Comand eu o lada.‘ ‘Bine, ma, cum zici tu.‘, urmat de o bataie amicala pe umar si-un zimbet care aducea mai mult a resemnare decit speranta.

Da’ nu m-am lasat! Am pus repejor mina pe internet, am selectat obectul, dat click pe ‘Bestellen’ iar restul e istorie. VevevepunctAlpirsbacherpunctDE, comandat una bucata lada berici din sudul Germaniei – 17 variatiuni, invitat musterii cu gusturi fine si-am inceput adnotarile. Inainte insa de toata aceasta activitate cultural-artistica de dezmierdare a simturilor gustative a trebuit sa intram mai intii in posesia obiectelor de studiu. Care obiecte de studiu au avut trecut la andrisant destinatia finala – adicatelea barul in care urma sa aiba loc degustarea. Dar vezi matale ca daca adresa asta n-are defel numele celui care-a dat comanda si-a platit coletul, nu poti intra in posesia lui. Nu. Trebuie sa vina omul care domiciliaza acolo si sa-si ridice recomandata daca tine neaparat sa intre in posesia ei. Ori intr-un bar nu prea domiciliaza nimeni permanent; afara, poate de unii musterii care – intr-adevar, daca te uiti la ei isi cam fac veacul pe tejghea, pe mese, pe sub mese, in fine, pe unde ii apuca noptile si diminetile. Dar asta nu inseamna ca sint rezidenti permanenti! Deloc. Dar divaghez. O tantuca de la OP1 Bucuresti m-a tratat grosolan cu flit, refuzind chiar sa arunce unu’ din cei patru ochi din dotare pe factura care avea bine inscris numele meu (adica se vedea cine a platit) precum si adresa la care solicitasem in prealabil ca pachetul sa fie livrat. “Dar ce servicii furnizati?“, am incercat eu sa obtin o lamurire. “Nu era de datoria dumneavoastra sa livrati coletul la destinatar? De ce trebuie sa dau eu de urma lui, iar odata ajuns aici sa-mi spuneti ca nici macar nu-l pot ridica?” Un dos aratat din plin, din prea-plin m-a lasat sa inteleg ca sansele mele de-a razbi dincolo de grosimea suncii erau nule. Am fost nevoit sa-l scot pe patronul barului din daraverile lui si sa-l rog sa ma acompanieze la OP, doar-doar om reusi sa ridicam bunatatile. Fatalitate! Numele lui figura la adresa de livrare, insa adresa nu era identica cu cea din buletin. Ridicari din umeri din partea factorului postal, o clipire din ochi scirbita dar mai apoi ne-am vazut cu sacii in caruta. <phew!> Hai, taicule, ca-i rost de sarbatoare!

Am insirat soldatii pe masa, am trecut in onoare efectivele dupa care le-am depozitat frumos la racoare, spre a le testa veleitatile mai tirziu.

[…]

Mai tirziu.

Am luat-o incet la pas, cumpatati, doar ne caracterizeaza stapinirea de sine, calmul si cel de-al 6-lea simt – simtul raspunderii.

Alpirsbacher Kristall Weizen – primul soldat scos la sacrificiu pe seara in curs, ca-i generos. Jertfa s-a dovedit a fi una mai mult decit onorabila, Kristall-ul asta lasindu-ne papilele imbibate cu un gust placut aromat care a fixat stacheta pentru dezmatul de mai la vale. Impresiile au inceput sa curga, mimele savante se desenau si ele pe figuri, replicile savuroase se conturau la rindul lor treptat, in timp ce alcoolul isi croia incet dar sigur drum spre neuroni.

“Ia da, ba Radleru’ ala, ‘vedem ce-i de capul lui.” Radler, insa nu un Radler oarecare ci unul pe baza de lime. Limette. Limeată. Lamiie din alea mici si verzi, de le zic unii ‘laim’. D’ala de merge cu mojito. Asa. Cu Radlerul se stie – e bere de senzatii furajere, o inghiti, simti dulceata, te racoreste, dai o fuga in curte, tragi usita cu cirlig dupa tine apoi iti vezi de-ale tale prin batatura. Mai fiecare dintre noi era cu gindul la celelalte grozavii asa ca n-am zabovit mult la coaja lămîii.

Energizati si plini asa… cum sa zic io… de voiosie!, am zis sa ne mentinem topaiala si-am incercat ceva tonic, ba chiar isotonic! (Alpirsbacher Isotonisch) Pentru majoritatea insa, isotonicitatea asta cu zero (0%) alcoolemie a avut mai degraba efectul pe care ti-l da o cana cu ceai din coji de ceapa. Nefiind nici raciti si chiar fara vreo suferinta imediata, am slobozit repede atit lichidul cit si anatemele impuse unei astfel de experiente esuate si dupa ce am scuturat din cap ca un pisic scos de sub robinet, a venit Heffe Hell-ul… S-a dezlantuit iadul:

‘Mmm…’

‘Mmm, si eu.’

‘Mmm… Da.’

‘Mmm, ce?’

‘Mmm… Aduce o tzira a cuisoare, nu? Si parca un pic de porumb fiert. <plimbat berea prin gura> Da, aroma de banane si o piscatura de malt. Buna, buna. Seamana cu ceva, da’ nu stiu cu ce…’

‘Mmm…’, vine altul cu o pala de evlavie. ‘Griu si malt, un caracter vegetal delicat – nu deranjant, dar nici placut din cale-afara.’

‘Cit ii dam?’

7,1. Peste medie.’

Mergind pe-aceeasi linie dar schimbind nuanta, am dat de varianta intunecata a nefiltratei – Alpirsbacher Dunkel. Si aici impresiile au inceput sa scoata la iveala experienta vasta a participantilor la seminar:

‘Mmm… Culoare aramiu-inchis… Si, uite, cind o torni – daaa, frumos! Ce dantela fina!’

‘Aduce putin a malt caramelizat.’

‘Da!’

‘…cu o usoara tenta de banana.’

‘Citrice, da!’

Filtrind si nefiltrata asta am gasit de cuviinta sa-i acordam un punctaj generos. O berica un pic cam prea dulce pentru natura ei dar fara indoiala foarte gustoasa. Deja antrenati de pe-acum cu maltul si hameiul, Pils-ul care-a urmat nu ne-a luat deloc prin surprindere – ba din contra, venise ca o continuare fireasca a activitatii. Alpirsbacher Klosterbräu Pils – poate cel mai placut Pils care ne-a trecut pe sub mustati.

‘Da, da, clar, are o tenta placuta de banane… si parca si iarba proaspat tunsa.’

‘Auzi, da’ tu numa’ banane, numa’ banane simti?’ (link)

“Mai, e o bere usoara, tare placuta la gust.. Simti asa, esentele florale cum iti ies pe nas, dulceata agreabila. E inegalabila intre pils-urile pe care le-am gustat pina acum.”

Fara a fi din cale-afara de surprinsi l-am aprobat pe partener, prea argumenta asa… cu aplomb. Si nu ne puteam pune de-a curmezisul. Nici nu vroiam. De ce-am fi facut-o? A quoi bon? Pai chiar asa.. N-ar fi fost elegant. Si nici adecvat. Eu, unul nu mi-as fi permis. Si daca ma gindesc bine, nici ceilalti. Cu siguranta nu. […]

Am mai sorbit nitel, ne-am clatit gurile si-am confirmat spusele de mai sus: un 8,1 unanim. Bine, putea fi chiar si-un 8.2. Sau ,3. Da’ ce mai conteaza acum? In fine, ce tot spun eu aici…

Urmarind traseul de mai jos e lesne de sesizat care au fost marile puncte de cotitura, precum si ce alte discutii s-au mai iscat pe parcurs. Caznele la care ne-am supus volontierement n-au facut decit sa pipereze din plin o noapte reusita si plina de invataminte.

Dar despre ele, in deznodamintul partii a II-a. Curind…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s