Înapoi, acăsică

În primul rînd – căldură mare. Arşiţă, zăduf, toropeală. Transpiraţie, asudare, sufocare, sete cumplită. Hai, că setea o dregi. Dar ce te faci cu transpiraţia asta continuă? Nu prea ai ce, aşa că mai bine incerci să te acomodezi cu neplăcerea.

[…]

Am lăsat în urmă o încăpere curată, lustruită, parfumată, şi-un buton de hotă sărit din locaş. Pentru butonul ăla nelalocul lui, proprietara a ţinut să mă taxeze (iniţial) cu 1200 EUR. Mai tîrziu cu 600. Încă aştept deznodamîntul.

Mai nou m-am apucat de catalogat împrejurimile, totul întru pregătirea întreprinderii private la care m-am inhămat recent. M-am mişcat încet – pardon – ne-am mişcat încet, din raţiuni diverse care nu fac obiectul scriiturii. Mă mişc încet chiar şi-acum cînd aştern rîndurile de faţă; dintr-o ambiţie personală m-am apucat să scriu cu diacritice. Deşi le cunosc poziţionarea cu ochii închişi, îmi vine tare greu să le dibuiesc la viteza cu care o fac în mod normal. Ufff! E tot din pricina căldurii, sînt convins.

Enfin, ziceam de catalogare. Dupa 10 luni de letargie într-un peisaj plat, lipsit de cea mai mică variaţiune, acum c-am dat din nou de movile, dealuri, munţi, ridicături de pămînt, ochiul fotografic clipeste curios in fieşcare zi. În paralel sînt convins ca mi-am atras oprobriul jupînului Mage (căruia i-am promis ca bruma de economii va fi investită într-un full-frame, pentru ca mai nou să-mi zărească lauda de sine pe facebook, în culorile si conturul unui mountain-bike nou-nouţ.) Îmi plec ruşinat capul în jos dar întreb: cum altcumva să mă motivez şi să m-apuc să dau surplusul jos, dacă mie nu-mi place alergătura? Am nevoie de o activitate care să mă stimuleze; în plus, sînt multe locuri interesante dpdv fotografic pe care în alte circumstanţe n-ai avea cum să le întîlneşti. Greşesc ori doar îmi caut scuze?! 🙂

Mai la vale las să vorbească niscaiva poze surprinse ba în urbea natală, ba mai departe de ea – înspre Sighişoara (Viscri). Viscri ăsta e un sătuc încremenit cumva în timp. Multe din case, deşi apăsate de ani îşi mentin, totuşi înfăţisarea somptuoasă pe care primii lor proprietari – saşi demult plecaţi dintre noi, le-au conferit-o iniţial. Prinţul Charles – prin fundaţia pe care o patronează, a reuşit să renoveze multe din casele încă aflate în picioare – printre ele chiar şi Biserica Fortificată din localitate. Jos pălăria, Chuck!

Am călcat pragul unei case care iniţial nu lăsa să se inţeleagă că adăposteşte atracţii menite turiştilor. E drept, pe gard era bătută o plăcuţă de lemn care anunţa un “Cafe & Artizanat Viscri”. Am păşit uşor timid iar mai apoi, după încurajările proprietarei ne-am luat inimile-n dinţi şi-am intrat in micul magazin improvizat in ceea ce a fost odată o odaie cu o destinaţie mai domestică.

Va urma…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s