Avem o idee, cum procedam?

Motto: I make a nickel, they make a dime. That’s why I sh!t on company time!

Ambitia a un lucru curios. Unii oameni o au – iar asta ii ajuta sa treaca peste multe obstacole. Altii n-o au defel, si mizeaza pe sprijinul altora ori pe smecheria care-i conduce nu de putine ori inspre indeplinirea scopului. Unii au si noroc chior. Dar postarea de mai la vale n-are treaba cu oportunistii; astia din urma sint doar umplutura debutului de articol.

E lucru stiut ca de citiva ani incoace am adoptat comportamentul lacustei cind a venit vorba de aflarea unui loc si spatiu care sa ma satisfaca deplin. E un ideal a carei finalitate a fost de scurta durata, prea scurta pentru propriul confort. De-aici poate izvori o tiriiala de egoism – si, poate pe buna dreptate. Dar nu e totul, pentru ca aflarea confortului personal se rasfringe si asupra celor apropiati. Asa ca, la urma urmei nu e vorba de a-ti satisface doar propriile nevoi, ci de a aduce multumire si in sinul celor care te-au indrumat atita amar de vreme. In egala masura, dificultatea adaptarii la un mediu linear, guvernat de inregimentarea in limite stricte si conduita supusa unor reguli aflate nu de putine ori in disonanta cu propriile opinii – toate astea au hranit in ultima instanta decizia de a rupe pisica in doua. A strimba din nas zi de zi, luna de luna, an de an si-a te bucura doar cind si cind de cite-o evadare din cotidian nu contribuie la nimic altceva decit la perpetuarea unei stari de mosmondeala.

Am mai cochetat cu intreprinderea privata insa de fiecare data entuziasmul s-a oprit dupa a cincea bere. Nu caut vina nimanui; la urma urmei au fost mai multi factori care au contribuit de fiecare data la esec. Cert e ca sintem destui cei care – mai cu seama in vremurile astea contemplam la ideea unei ruperi de inregimentarea corporatista si dedicarea timpului in slujba unei idei la care tinem cu adevarat. Tind sa cred ca momentul acela a venit. Iar acum, stiind ca la car s-au inhamat doi armasari pur-singe – unul lipitan iar altul de obirsie habsburgica, tind sa cred ca nici unul din noi n-are sa cedeze – cel putin nu pina vom fi desavirsit intregul plan si vom fi depasit toate obstacolele.

Ce ne mina in lupta? Dedicarea in numele unei activitati apropiata de sufletul fiecaruia, satisfactia ca rodul muncii noastre va fi cuantificat intr-o investitie viitoare si suportul propriei afaceri. Vreau sa cred ca nu ne vom lasa pina ce nu vom fi epuizat toate resursele. De aceea, incepind de azi am sa cataloghez aici toata munca din spatele demararii unui proiect la care eu si cu Paul Stocker ne-am prins in joc: constructia unei pensiuni turistice in inima Transilvaniei. Un locsor in care oamenii se vor putea relaxa in mijlocul naturii, degusta dupa caz o specialitate din alchimia locala (visinaptzuri pe alese – din zmeura, capsuni, afine, visine, coarne, nuci, etc), gastronomia bine-cunoscuta, toate asezonate cu natura inca neimblinzita.  Am sa aduc in discutie toata hirtogaraia din spatele proiectului, tot zbuciumul de care sint convins ca vom suferi dar mai ales cum vom reusi sa trecem peste toate astea. Nu e lucru de saga, nu va fi usor, dar avind in minte rezultatul final si contind pe calitatea zemei dintre urechile fiecaruia inclin sa intrezaresc un deznodamint pozitiv. Accept, incurajez si apreciez schimbul de idei, de aceea sper ca toti cei invitati aici de fata vor reusi sa ne ajute cu contributia lor – cu o vorba buna, o fapta laudabila care – e lucru stiut, nu vor ramine nepedepsite.

Asadar, avind obiectivul in minte – sa purcedem!

Momentan am tinut scriitura in Romana dar pe masura ce avansam cu proiectul am s-o dau pe Engleza, sa-i inlesnim si lui Paul lectura si contributiile 🙂

Advertisements

3 thoughts on “Avem o idee, cum procedam?

  1. okapa in English it is! May it be in a good watch! 😀 We can talk about this, now that me and the wife have bought a piece of land and want to build a house of our own. Your project is probably a bit tougher than ours, but we can learn from our experiences. So without further discussion, may you have a fruitful journey and may the day come when we will be spending a nice sunny Autumn day in that nice cabin you wanna build!

  2. Atta boy! Where did you guys buy the land? Was it the area you told me about – near Bunloc?

    As for our endeavor – I’ll keep a detailed activity report 🙂 Stand-by!

    PS. Make sure you update that .xls file, will ya? 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s