Mai deunazi amintisem timpul – sau mai bine zis lipsa lui. E drept. in ultima perioada m-am cam agitat; c-a fost vorba de mutat catrafusele de ici, colo, c-a fost vorba de indeletniciri legate de birou, c-a fost – si inca este – vorba de internet (conexiunea cui v-a facut, a’ si miine de nemti!), si uite-asa, s-a facut toamna. Ce zic eu ‘toamna’, ca de fo’ doo zile-ncoace a inceput sa se-adune promoroaca pe sub mustati. Inc-un pic si bate gongul de Anul Nou. Tiiii! sa te tii.

Necazul cind ai multe d’astea de mai sus pe cap e ca nu prea mai apuci sa te ocupi de micile placeri ale vietii. Deh, c’est la vie. Cu fotografia am lasat-o un pic mai moale – nici macar o investitie in aparatura, fie ea cit de neinsemnata. Se coc niste ginduri in directia asta dar cred c-o sa le las sa mai dospeasca nitel. Tare ma gidila palma in directia unui tele-zoom (70-200mm) si mi-e ca n-o sa dureze mult pina m-oi scarpina. Dar… s-avem putintica rabdare.

In putinele ore de lumina care-mi mai ramin dupa lucru incerc sa mai trag pe pelicula ce-mi mai ofera Hamburgul asta. Unul din avantajele majore pe timp de noapte e ca nu mai apuc sa disting atit de bine multitudinea de cladiri caramizii, monotone si urite care alcatuiesc mai tot peisajul urban. Marele neajuns e ca nu-ti prea mai ramine mare lucru de imortalizat. Primaria, ca primaria – o pozeaza toata lumea asa ca, de ce n-as incerca si eu? Drept dovada mostra de mai sus. In rest, ce-i de pozat, frate? Daca esti ca mine – amator de istorie (epoca baroca) atunci Hamburgul are prea putine de oferit in directia asta. E drept ca daca lasi pasiunea arhitectonica la o parte, barocul il poti intilni mai la tot pasul; il vezi dar il si simti, ca mirosul si manifestarile lui haotice nu te prea ocolesc – mai cu seama in zonele des-frecventate. Homlesi de toate virstele, culorile si miasmele aflati in contrast izbitor cu mindrul virf de nas hanseatic gidilat usor de briza Elbei, toate astea fac parte din sarmul local. Sa-i pozezi pe toti laolalta? – n-ar da bine. Sa-i iei pe fiecare separat? – parca tot nu iese nimic notabil. Asa ca mai bine ii ignori si-i lasi pe fiecare-ntr-ale lor, unii cu necazurile, altii cu placerile lor.

Vizitele in afara Hamburgului le amin nitel – cred ca pina undeva inspre primavara viitoare, cind s-o reintregi natura. Pina atunci sper sa nu ma darime plictisul si sa ma atinga apoplexia de la atita intindere fara variatiune cromatica. Risc, la o adica sa vad frumuseti in bube, mucegaiuri si noroi sau – mai al naibii, in santierele navale cu care hanseaticii astia par sa se mindreasca din cale-afara. “O macara in amurg parca are o alura aparte, nu ti se pare?”, ma intreaba un coleg mai deunazi, in timp ce scruta orizontul cu privirea-i.

[…]

Si-acum, ca tot aminteam mai sus de ‘micile placeri ale vietii’ – una mica inainte de culcare, ca face bine la stomac si somnique usor. Un visinaptz made in Brasov, de la alchimistul familiei 😉

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s