à mon avis…

“Ai vreun program mai incolo?”

“Nu.”, zic eu. “Improvizez.”

“Hai sa mergem prin oras, sa-ti mai arat niste zone frumoase din Hamburg. Vrei?”

“Normal!”

[trec 20 de minute, se face ora plecarii, rupem usa si-o-ntindem. Eu si cu o colega de-ale mele, contingent ’85, Banat, Romania.] later update: contingent ’86, Crisana, mi s-a atras atentia 🙂

“Hai ca imediat din Gara iesim si mergem prin centrul comercial, sa vezi ce fain e. Stai un pic sa-mi iau o inghetata.”

Stau un pic sa-si ia o inghetata, timp in care nu zic nimic, tac milc, ma uit de jur imprejur si-mi soptesc in barba cit de aglomerat e centrul asta comercial de-l mai vazusem si cu citeva zile in urma in prima mea preumblare prin centrul urbei. Lume, tinerime, snobilime, oameni de toate soiurile, rasele si miresmele, cu totii furnicind de-a lungul magazinelor.

“Ce arome ti-ai luat?”

“Ciocolata si vanilie.”

“Buuun.” Si-o luam la pas inspre Altstadt, partea veche din centrul Hamburgului.

“Sa stii ca Hamburgul e un oras de vis, e ceva minunat! Sint indragostita de el!” Dau intelegator din cap, incerc si-o schita de zimbet dar nu reusesc s-o duc pin’ la capat ca numai bine ce-mi cad ochii pe-o cladire colturoasa cu o arhitectura monotona de l-ar imbufna pina si pe Corbusier (elvetianu’ ala de-a nascocit aranjamentul pe verticala, promotorul celui mai de succes, economic si hidos design arhitectural de pina acum: blocul). Hamburgul abunda saracul de astfel de manifestari arhitecturale sarace in imaginatie – cladiri de 5, 6 sau mai multe etaje, patratoase, pline de caramida rosiatica si vaduvite de cea mai stearsa umbra de insufletire. La o prima privire ai zice ca avintul aburului de pe vremea motorului lui Watts si-a lasat aici mare parte din amprenta, influentind obstea hamburgheza si conducind-o pina-ntr-acolo incit nu doar fabricile, halele industriale, postavariile, pastravariile si alte asemenea au alura similara, ci pina si cladirile de birouri ori cele de locuinte impartasesc aceeasi infatisare. Ce mai, plimbindu-te pe linga monotonia asta caramizie te-astepti intrucitva ca de la fiecare colt de strada sa iasa un tractor fumegind negru si tragind dupa sine o remorca cu moloz.

“Haide, mai, dar ce-ti place tie? La ce te asteptai?”

“Putina variatiune in peisaj n-ar fi stricat. Nu zic de dealuri, munti si alte forme de relief, dar uita-te si tu la cladirea aia.”

“Care?”

“Aia.”

“Pai tu stii ce scumpe sint apartamentele acolo?”

“Pai si ce-are-a face?”

[…]

“Nemtii astia.. sint niste timpiti, mai! Pai uita-te tu la cita lipsa de inspiratie au avut. Inteleg ca i-au bombardat de le-au iesit acoperisurile pe partea ailalta a pamintului, da’ sa ridici asa monstruozitati in locul caselor mi se pare o blasfemie!”

“Hai, mai Cristi ca nu-i chiar asa. Doamne, da’ greu mai esti de multumit! Ce ti-ai fi dorit sa vezi?”

“Nu stiu, dom’le… Putin baroc ici, colo, o casa cu o alura mai istorica, nu grozavii din astea din tagma <<hala 4, strunguri, freze si prelucrari prin aschiere>>”

La un moment dat ma simteam ca Barbu Delavrancea care, venind odata in vizita la Caragiale in Berlin l-a facut pe cel din urma sa se rusineze din cale-afara dupa ce i-a aratat toate frumusetile urbei – la care nea Barbu n-a contenit sa injure si sa boscorodeasca, de mai avea nitel nenea Iancu si-l expedia cu primul tren inapoi acasa.

« Administratie, armata, arte, stiinte, litere, tramvaie, drumuri-de-fier, birji, chelneri, frizeri, public, pravalii, case, monumente, mîncare, bere, tot, tot» ii starneau o uniforma reactie lui Delavrancea :«– Prost, stupid, imbecil! » – lectura obligatorie.

O fi si vremea – ca din 24 de ore cite are o zi, 6 sint de somn, 9 de munca, iar restul mi le rezerv uitindu-ma pe geam in speranta ca s-or mai rasfira norii. O fi si vremea – ziceam, o fi si impestritarea asta cetateneasca (prea multi din toate la un loc) de simti ca toata identitatea unei obsti s-a rasfirat de-au mai ramas doar firimituri de nemti imprastiate ici-colo, prin cite un cartier. Or fi toate astea de au asa un impact asupra-mi si nu pricep deloc cind imi zic oamenii din jur c-am nimerit in cea mai minunata urbe nemteasca. Sa fie mintea mea atit de sucita incit sa nu vada binefacerile unui trai la malul Marii Nordului?

Inca mai e loc pentru conturat pareri.

Advertisements

4 thoughts on “à mon avis…

  1. toate-s la o aruncatura de bat. ia camera cu tine si mergi in explorare. mai o franta, mai o austrie, nitel de italie, asa, cate un pic din fiecare.

  2. Iiiimediat! Stai sa ma mut la locul meu, sa stiu ca stau cuminte in camera mea si dup-aia oi incepe explorarea. Orisicit, destul de multa uritenie in orasul asta. Si mare discrepanta intre clasele sociale; aici sint ori saraci, beti, lipiti pamintului (de betie), ori gulere albe, apretate. Si studenti 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s