Usor, de weekend

Trosnit de oase, cascat prelung, sters la ochi, plescait usor din limba. “Unde-i baia?” Liniste pretutindeni, nu ti se raspunde de niciunde, e prea multa anestezie in aer. Primul pas e un pic nesigur, cam ca al unui ied de-abia nascut in paie. O iei agale spre toaleta si-o gasesti mai ordonata decit a ta – primul semn ca ai petrecut peste noapte in alta parte decit acasa. Te speli pe ochi – oaaa!, ce rece-i taicule! Firisoare mici si rosii brazdeaza albul ochiului ca niste fulgere minuscule. “Pesemne c-am adormit tirziu… Sau dimineata foarte devreme, chestie de nuanta.” Te uiti mirat in oglinda si te-ntrebi ce-o fi cu tricoul asta alb pe tine cu inscrisul “Daddy’s Girl”, urmat de-o inima roz. In fine, ce mai conteaza.

E simbata. Afara burniteaza. E frig, bate vintul – ce mai, sa nu iasa un popa afara din casa. Mic dejun? E putin trecut de 12. Eh, las’ ca pica bine. Suc de portocale: cel mai bun tratament sau, ma rog – prima optiune pentru cazurile cu deficit de glicemie. Parca se mai domoleste si foamea. Da’ stai; sa-i fac o surpriza? Hai mai bine sa inchid usa. Cind gatesc imi place s-o fac in tihna. Cel mai mic deranj poate cauza neajunsuri omletei care – la urma urmei e specialitatea mea. Omleta cu sunca, omleta cu ton, omleta cu tomate, omleta cu cirnati, omleta cu legume mexicane, omleta cu… oua sau orice altceva gasesti in frigider! Un preparat usor adaptabil la conditiile domestice. Hm! Pacat ca n-are ulei. Ma bag la loc in pat, nu inainte de-a deschide laptopul. Cutia Pfanner sta cuminte linga pat in timp ce colocatarul se foieste si fornaie alene pe nari.

<bzzzz!> <bzzzz!> <bzzz!> Sunetul asta infundat vine de undeva…<bzzz!> de undeva… pare sa fie sub pat. Bine ca era pe silent. Il dibuiesc cu greu. Era mama. Nu poti raspunde la telefoane cind ai vocea dogita. Mizezi pe intelegerea parinteasca si lasi sa mai treaca citeva ore – timp in care nascocesti ceva, vezi tu ce.

“Cine era?” “E, te-ai trezit?” “Mhm… […] Cit e ceasul?” “Nu stiu, e devreme.” “I-ai dat de mincare lui Kim?” […] Deci riciitul ala din dormitor era pe bune. Deschid usa si las sa intre un birmanez pufos, grabit din cale-afara. S-a terminat cu linistea.

[…]

Urmeaza program de voie. O iei incet, cu o comedie savuroasa made in the UK THE TRIP. Un jurnalist si prietenul lui facind un scurt tur al celor mai bune restaurante din nordul tarii. Mincare esquisite, dialoguri hilare, atmosfera de vacanta.

N-ai cum sa plictisesti audienta – si chiar daca s-ar intimpla, mai sint resurse la dispozitie. Poate nu chiar “Tropa de Elite“, partea a 2a – ca ai speria-o nitel cu duritatea si realismul imaginilor (hell, yeah!), dar poti opta pentru “King’s speech” al carui Colin Firth face o prestatie de zile mari. Pina si pisicu’ a ramas cuminte pe toata perioada vizionarii.

Gata, ca-i tirziu si trebuie sa ne imbracam. Cica e concert in seara asta. “Nu te duci tu inainte la magazin sa iei piine toast si somon? A, sa nu uiti de ulei.” Ma duc, vorba aia – poti sa zici nu? Nu poti.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s