Breaking (not) bad (at all)

La recomandarea unui amic (cam asa se intimpla cu chestiile astea) am … aaa… nu, ca n-am cablu si chiar daca as avea tot nu as putea viziona programele din US of A / Canada; asa ca – ziceam ca la recomandarea unui amic am inceput sa caut un serial american (debutat in 2008), pe numele sau de botez “Breaking Bad”. Si l-am gasit. Captura HDTV, nu dam surse decit cui solicita 🙂

Molipsitor. Cam la fel cum am facut-o si cu “24” acum citiva ani, ei bine si Breaking Bad m-a tintuit in fotoliu pret de 3 sezoane (atitea cite-au fost difuzate pina la momentul de fata). Ideea de baza: un profesor de chimie briliant afla ca este suferind de cancer la plamini in faza destul de avansata. Dupa ce asista la o actiune in forta a DEA (anti-drogu’ american) unde lucra si cumnatul lui, i se aprinde o scinteie in minte. Iar scinteia aia sta la baza producerii unui soi de metamfetamina cu puritate 99,1% – la mare cautare pe piata texana/new mexicana. Si-asa intra omul nostru intr-ale afacerilor cu droguri iar de-acolo inainte incepe transformarea personajului, magnific pus in scena de Bryan Cranston (a carui figura familiara nu stiu din ce filme s-o iau, cert e ca nenea imi e cunoscut).

Drama asezonata cu umor negru rau de tot, nitel gore din loc in loc, totul intr-o imagine care-a si fost mult laudata pentru calitatea ei – toate sint ingrediente care dupa umila mea parere n-au dat gres defel. Uneori m-am si intrebat cum de un asemenea scenariu a primit unda verde (mai cu seama c-a fost difuzat la TV), gindindu-ma nu doar la limbajul colorat (okay, sigur nu atit de colorat precum cel din Sopranos) cit mai degraba la scenele cu consumul de droguri, crimele aferente si retetele de preparare a amfetaminei. Una peste alta, un serial de top cu personaje unul si unul. Ajungi sa fraternizezi cu unele dintre ele si, in egala masura sa le detesti; ori daca un scenariu + regizor talentat reusesc sa iti amestece trairile intr-o asemenea masura, atunci ai toate elementele unei realizari de succes.

Totusi, poate cel mai reusit episod din toate cite-au fost difuzate este unul in care actiunea (am in minte aici impuscaturi, urmariri, crime, etc) lipseste cu desavirsire. ‘The fly‘, din cea de-a 3a serie, in care Mr. White (personajul nostru) este obsedat de o musca ce-a patruns in laboratorul folosit pentru producerea ‘crystal meth’-ul . Un episod cu doar doua personaje si tot atitea monologuri, minimalist, genul despre care stii ca va fi laudat iar cautarea lui pe net nu face decit sa-ti intareasca banuielile. Mi-a adus aminte de ‘Pine Barrens‘ din Sopranos in care doi dintre mafiotii lui Tony ratacesc in toiul iernii intr-o padure, dupa ce esueaza in a-l lichida pe alt mafiot rus. Da, o zic si analistii din TIME dar nu fac un act de bravura din faptul ca si amintirea mea s-a dus tot inspre clasicul episod din Sopranos. Fiind doua seriale care trateaza elemente oarecum similare (la urma urmei infractori) asemanarile n-aveau cum sa nu iasa la iveala.

Pe final, cred ca ce m-a impresionat cel mai mult a fost versatilitatea actorului principal si reactiile lui umane in momente cheie ale intrigii. Jos fesu’ (sau palaria lui haioasa) pentru toata performanta! Acum astept seria a IV-a (dadura drumu’ filmarilor iar prin vara zice-se c-ar debuta ultimele 13 episoade). Yeee-haaa! “It’s Chemistry, bitch!

Advertisements

One thought on “Breaking (not) bad (at all)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s