Pe-o gura de…

Ne-am prins nu de mult – o mina, doua – hai trei de oameni, si-am purces intr-o intreprindere din tagma Bilding. Tim Bilding. In vremurile astea de restriste pare-se ca unele companii au revenit la ginduri, conceptii si tratamente mai decente asa ca incep sa se mai gaseasca resurse pentru plimbatul amploaiatilor in locuri cu apa calda la discretie si peste toate – de baut (vin, ca doara nu tot apa care – stiut lucru, baloneaza).

Ne-au ajutat sa ajungem acolo vreo citeva zeci de cai putere indesati intr-un autocar care, pusi la un moment dat fata in fata cu un povirnis abrupt din Moeciu de Sus au inceput sa fornaie puternic, la care cirmaciul – dibaci intr-ale diligentei, a gasit de cuviinta sa ne imbarbateze: “a urcat si panta aia din St. Moritz!”  Ce mai conta c-au trecut 20 de ani de la eveniment, cine se uita la cifre cind ai ripa in dreapta… Noroc cu stabilitatea si cruise controlul inventat de americani, perfectionat de nemti si instalat pe autocarul din discutie care au salvat citeva fete de la exprimarea emotiilor aferente unui drum mult prea sinuos pentru naturelul lor delicat.

Despre pensiune, pe scurt – none-inclusive, tacimuri cu crusta de Axion,  mujdei doar daca ti-l preparai ad-hoc din cateii intinsi marinimos prin bunavointa gazdei (oliviera sedea la indemina, pe masa), pahare de plastic (ne-a salvat prezenta de spirit a colegilor care au facut aprovizionarea in avans), iar peste toate astea – oful meu cel mai mare si mai mare a fost vizavi de lipsa mustarului la oul de la mic-dejun. Stiu, sint mofturos si mofluz insa atunci cind afisezi un manunchi de 4 margarete – de unde-or fi strins atitea (mai cu seama in sezon autumnal), parca am oarescare asteptari.

Un avantaj de partea noastra tot am avut: bunurile se aflau in siguranta la orice moment din zi sau din noapte – iar asta gratie patrupedului priponit chiar sub tocul geamului. Potaia se trezea latrind la cel mai firav trosnet de oase ori pufaiala mai pronuntata, transformind fara vrerea dar totusi din incapatinarea ei orice piesa de mobilier sau pet in obiect contondent, numai bun de azvirlit spre cusca.

Inarmat cu echipament fotografic mi-am soptit in barba ca macar peisajele sa cosmetizeze un weekend si-asa umbrit de incidente (o rasturnare de situatie a doi camarazi calare pe-un ATV culminind cu o fuga la Spitalul Judetean din Brasov, o scorojire a tencuielii decorative a pensiunii cu autocarul din St. Moritz iar peste toate astea grija din cale afara a proprietarilor de a ne simti ca la ei acasa, ceea ce le-a iesit fara prea mare osteneala).

Da, s-au baut citeva baterii de vin, s-au organizat concursuri, s-a ris, s-au luat decizii. Raminem la fel de volubili, simpatici, energici iar urmatoarea iesire ne va gasi cu siguranta departe de mojicia braneana.

PS. Pentru curiosi – Pensiunea Brancoveanu, Moeciu de Sus. Verdict: ca la ma-sa acasa.

PPS. Nici o persoana n-a suferit in urma rasturnarii ATV-ului. Poate doar una – ranita in orgoliu iar cealalta suferind de un soc post-rostogolire. Dar peste toate astea, ambii au scapat teferi si nevatamati.

Advertisements

2 thoughts on “Pe-o gura de…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s