Santé!

Putini sint cei despre care stiu ca de-a lungul vietii si-au urmat cu sfintenie pasiunea lasind la o parte ‘beneficiile’ unei existente blagoslovita cu un serviciu, un cistig cit de cit sigur, casa, masina, familie, etc… Despre cei inregimentati in strictetea orinduirii sus-mentionate nu pot spune decit ca sint in proportie covirsitoare in jurul nostru. Printre ei am cunoscut destui care isi doresc – ba sa se apuce de cultivat sofran, ba de ajutat copii in Sudan, ba de copt piine la vatra ori sa se improprietareasca cu un bistro cochet – toate raminind la stadiul de idee si jinduiala eterna. Spiritul antreprenorial – aidoma curajului sint citeva atribute care curma inca din fasa astfel de intreprinderi ambitioase. La urma urmei, ce-ti trebuie ca sa lasi deoparte scaunul si colegii corporatisti si sa te-apuci de crescut melci la tara ori cultivat mere? Know-how? “Know what” ar fi mai indicat.

Totusi, sa fixam ceva din capul locului: sint dintre cei carora viata la oras le prieste; clubbing-ul, viata de noapte intensa, praful din aer, injuratura de pe strada, zapuseala din metrou ori clevetirea de pe banca din fata blocului fac parte din cotidianul pe care l-au imbratisat si din a carui strinsoare nu se mai pot elibera. Un dolcefarniente ocazional zice-se ca le ‘incarca bateriile’ insa si incarcatura asta are efect de scurta durata; combustibilul se evapora odata si-odata iar mai apoi subiectul nostru incepe sa din nou sa boscorodeasca, sa se imbufneze – cu alte cuvinte revine la starea care l-a consacrat – cea de vesnic nemultumit dar resemnat. Dar nu despre acestia vreau eu sa vorbesc (unde mai pui ca exemplificarea de mai sus e din cale-afara de localizata) – nu ca subiectul n-ar fi de interes dar gasesc ca cei care prin propria ambitie reusesc sa se lepede de monotonia ce-i inconjoara prezinta o curiozitate mai mare. In plus ei trezesc in ceilalti sentimente altcumva letargice (admiratie, invidie) dar care se amplifica odata ce povestea succesului razbate la suprafata. Luindu-le pe rind – admiratia sincera, un atribut cu raspindire redusa, o recunoastem in oamenii care pretuiesc mai presus de toate efortul si care din esecuri au invatat sa celebreze inzecit succesul atunci cind li s-a ivit. Despre invidie nu spun prea multe – 98% dintre noi o avem – n-o emanam dar o tinem in noi precum ciinele din banc (pe scurt – “e rau, da’ tine in el.”) De fapt invidia asta mi se pare totodata o dovada de prostie; enormitatea ei salasluieste in incapacitatea omului de a-si cunoaste limita puterilor, pentru ca numai atunci stii de ce esti in stare si de ce nu. Ma rog, divaghez…

[…]

Povestile frumoase au avut mai intotdeauna la baza un element cu alura boema, iar ce poate fi mai boem decit vinul? Un tutun de calitate linga un pahar de ‘Pineau de Charrentes’ intr-o atmosfera provensala, totul asezonat cu frantuzoaice ce-ti zimbesc gales peste umar – asta da atmosfera imbietoare, nu? I-am lasat pe Russell Crowe si Albert Finney sa ma delecteze cu ‘A Good Year’ (2006) la sugestia unei prietene (Andrea – milles remerciements!) si bine-am facut! De notat coloana sonora care aduce multa savoare unei pelicule deja ‘delicioasa’ 🙂 (CD-ul nu cuprinde toate piesele ‘cintate’ in film, ceea ce e pacat). A la notre!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s