Sigur Rós – Heima, o experienta muzicala aparte

Poate ca ar fi fost mai nimerit pentru povestea ‘Heima‘ sa fie amintita inaintea sarbatorilor de iarna, date fiind sentimentele pe care pelicula ti le creeaza. Dar nici acum, la citeva zile departare de mos Craciun nu e de prisos, zic eu… Iar daca ma uit pe geam si vaz troienele de-afara (p’aci, p’in tzentrul Evropei e vifor strasnic), apai alta stare decit cea de melancolie nici ca ma incearca de la atmosfera actuala.

Pe islandezii de la Sigur Rós i-am descoperit prin nu stiu ce accident fericit (s-o fi fost vreo compilatie anume ori vreun videoclip scapat pe MTV?!) acum aproximativ 7 ani iar de-atunci si pina acum am dezvoltat pentru ei o afinitate aparte. Stiu precis ca prima melodie care mi-a rasunat in urechi a fost Von (aka ‘Speranta’) iar de la contemplarea acordurilor pina la achizitia primelor doua albume n-a mai fost decit un pas.

Un sunet elegant si enigmatic, de la vocea lui Jón Thór Birgisson (care depaseste adeseori falsetto-ul lui Thom Yorke) pina la vibratiile chitarei ciupita tot de el cu arcusul – insa un sunet nu foarte lesne de digerat. Multi ar gasi muzica apasatoare si ar asemui lirismul/tempo-ul lent atmosferei asa-zis ‘deprimanta’ specifica tarilor nordice. Eu ma gindesc ca Sigur Rós e mai degraba o gasca de baieti timizi care reusesc sa-si exteriorizeze trairile prin muzica.

Heima este povestea muzicii lor adusa acasa in Islanda dupa un turneu prin lumea intreaga. In totalitatea sa filmul este un documentar muzical; imagini superbe din peisajul islandez acompaniate de rock-ul instrumental al trupei concertind in spatii din cele mai diverse: de la poalele muntelui pina in intimitatea unor sali minuscule – pesemne echivalentul nordic al unui ‘camin cultural’. A-i asculta e o experienta ce tine mai degraba de oniric iar a-i credita cu faptul ca din 2000 incoace au schimbat muzica prin experimentele lor nu este deloc deplasat. Da, in peisajul intrumental-rock mai sint trupe: Lymbyc Systym si The Album Leaf (ambele americane) se detaseaza din peisaj, insa islandezii si-au creionat o notorietate aparte inca de pe coperta primului lor album: un embrion extraterestru, o metafora pentru noua ‘creatura’ datatoare de speranta, ivita din salbaticia nordica.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s