Somaj in Elvetia, solutii, chestii, socoteli

La cererea audientei, nene Iancule – the conclusion.(tocmai cind vroiam sa public urmatoarul episod despre muzica)

<jingle! sa intre reclama!>

Aminteam mai ieri-alaltaieri de o dezbatere initiata de radio Couleur 3 (Lausanne) privind somajul crescind in rindul tinerilor elvetieni cu virste cuprinse intre 20 si 24 de ani. Discutia s-a intins pe 3 ore mari si late piperate cu cite-o pauza muzicala iar in rest moderata intr-un spirit foarte degajat: Le mardi 17 novembre – dans le cadre de la soirée “Chôm’Day” – Couleur 3 te donne la parole, pour pousser un coup de gueule ou exprimer tes ambitions professionnelles!

Duja, unul dintre DJ-ii postului responsabil cu moderarea emisiunii a avut grija sa strecoare cite-o duma la fiecare replica de-a audientei. Duja asta e cunoscut pentru umorul lui sec si negru rau de tot de care nu s-a dezis nici acum. Are o rubrica permanenta la Couleur3 in care sint prezentante instantanee de spontaneitate stradala. De exemplu – “Bonjour, c’est pour Couleur3. Pouvez-vous nous dire comment regler le probleme de la famine dans le monde? “Bein… if faut arreter de manger!

Participanti la emisiune au fost un grup de tineri absolventi cu talente de scos la vinzare, profesori, doi politicieni – un tinar liberal radical si secretarul Partidului Socialist – filiala Lausanne plus un reprezentant SeMoY (Semestre de Motivation d’Yverdon-les-Bain) – o societate sprijinita de catre guvern prin subventii si a carei menire e de a plasa si forma tineri in cautarea unui loc de munca. Jupin Duja a inceput cu o incurajare catre tinerii aspiranti intr-ale carieristicii, punctind nevoia acuta de forta de munca in segmentul groparilor care – mai cu seama acum, in timpurile astea cind sinuciderile somerilor au crescut, nu duc lipsa de activitate. <risete, aprobari, aplauze>

In debutul si pe parcursul emisiunii a fost lansat un mesaj catre ascultatori prin care erau incurajati sa intre in direct, sa se prezinte si sa isi prezinte competentele; cu ocazia asta a fost deschis si un forum online in care iti puteai inscrie CV-ul si pregati pentru o potentiala abordare din partea vreunui angajator. La fel – angajatorii si-au putut posta anunturile si, daca tin bine minte in public au fost prezenti si agenti economici.

Nemultumirea tinerilor se baza in speta pe decizia limitarii ajutorului de somaj, in masura in care politicienii continua sa aduca in discutie indatorarea mult prea mare a tarii. Argumentele au fost de ambele parti ale baricadei, cu sublinierea unuia care mi-a ramas in minte. Unul dintre tinerii absolventi a subliniat faptul ca – desi la nivel politic se tot bate moneda pe indatorare, Elvetia ramine in top 3 al celor mai bogate tari din lume. Asadar, politica datoriei nu face nimic altceva decit sa dea apa la moara liberalilor care marseaza pe teama si (uneori) ignoranta cetatenilor. Or, in Elvetia banii nu sint o problema – iar ca dovada s-a dat exemplul sprijinului federal acordat UBS. Peste toate astea, impozitind mai mult persoanele foarte bogate care locuiesc in Elvetia (mister Ikea himself a fost dat drept exemplu razlet) s-ar rezolva problema datoriei – implicit pe cea a ajutorului de somaj. Totodata, cum motivezi tinerii ca sa isi caute un loc de munca? – de-aici incolo s-a picat un pic in latura foarte sociala a problemei, cu intrebari retorice de genul “cum sa facem sa existe pentru fiecare un loc in societate?” Sint framintari pe care le au si ei, la urma urmei si elvetienii e oameni. Cu toate astea, criza actuala nu o vad ca pe un esec al capitalismului – asa cum trimbiteaza multi; de-aici a pornit nemultumirea generala si multi tineri incep sa imbratiseze concepte sociale care li se par mai apropiate de sufletul dar mai cu seama de nevoia lor imediata. Gestionarii crizei au fost cei care au infundat unele societati in datorii si stres, atragindu-si oprobriul public. Insa nu poti sa pui mereu anateme pe altcineva iar tu sa astepti sa-ti pice pleasca de undeva; ai optiuni: ori sa te resemnezi cu actuala stare de fapt – iar in ignoranta ta poti sta linistit pentru ca nimeni n-o sa ceara mai mult de la tine, ori sa incerci sa schimbi ceva in primul rind investind in pregatirea personala care cu siguranta va da roade pe termen lung. Capitalismul inseamna competitie iar mai ales acum, pe timp de criza se cern valorile. Continuind sa blamezi un sistem care te-a propulsat intr-o pozitie cit de cit privilegiata nu se cheama decit ipocrizie. Restul e tacere.

Na, ambalindu-ma m-am lasat un pic dus de propriile-mi ambitii si pareri, indepartindu-ma de emisiunea luata in discutie. Sa nu se mai repete! […] Asa cum am prins ideea in cca o ora de auditie (din 3 posibile) am inteles ca exista initiative la nivel local prin care tinerii sint si vor fi in continuare stimulati/sprijiniti in aflarea unui loc de munca – chit ca va fi pe perioada determinata au ba. Iar ofertele nu conteneau sa apara – firmele reprezentante la dezbatere oferindu-se sa specializeze tineri in diverse domenii.

Stiu ca la un moment dat fusesera abordate si celebrele raspunsuri de genul “thanks, no thanks!” pe care HR-istii le trimit dintr-un copy&paste instant aspirantilor la vreo pozitie. A ajunge sa le ignori tine de o imunitate care se dobindeste in timp, completata de mentinerea increderii in sine si constiinta propriilor competente.

Imi vine greu sa inchei postarea asta, stiind ca nu am acoperit intreaga dezbatere iar mare parte din ideile enuntate mai sus reprezinta doar frinturi din auditie. Ascultindu-i pe tinerii cantonezi spunindu-si pasul am realizat totusi ca problema somajului este mai mare si mai stringenta decit vor sa accepte multi dintre noi. Mai departe, peste tot exista elemente comune in ceea ce priveste piata muncii: burse de locuri de munca pentru absolventi unde pretentiile se potrivesc mai degraba unui profesionist cu minim 5 ani in cimpul muncii, lipsa motivatiei individuale, a stimularilor din partea angajatorilor, etc… Cu toate astea, dorinta de a munci exista in fiecare si nimeni nu se dadea in laturi de la a accepta un job mai putin bine platit in masura in care acesta ii oferea posibilitatea sa invete lucruri noi si in primul rind sa nu depinda de un ajutor social.

O voce mai… umana a intervenit la un moment dat spunind: “Nu stiu daca realizam, insa cerem prea mult din partea tinerilor! In momentul de fata copiii nostri trebuie sa invete bine la scoala, sa faca sport, sa fie in pas cu moda pentru a se integra cit mai bine, sa stie ce vor sa faca cu viata lor – toatea astea pina la 15 ani! Nu e destul? Sa privim putin mai departe: cum pot ei sa acceada la mijloacele necesare pentru a intra in actualul sistem social cu politicile sale capitaliste? Sa le facilitam accesul la acest sistem, lasindu-le ocazia sa-ti traiasca tineretea! Oare n-am putea fi un pic mai solidari si sa nu lasam totul pe umerii lor?” Mai incolo am fost nevoit sa plec…

Later update: inregistrarea emisiunii, aici.

Advertisements

One thought on “Somaj in Elvetia, solutii, chestii, socoteli

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s