Facebook + Twitter = ?

live status: ma scarpin la oo as we spik

15 people like this

3710342254_50aca5403f_oRiscul in intreprinderile online e ca nu stii niciodata cine te urmareste. Prima oara cind am auzit de studierea arhivelor Sec… nu, asta e alta caciula. Sa reluam: prima oara cind am auzit de studierea profilurilor prezente in retelele de socializare online a fost in timpul unei sedinte cu reprezentanti ai unui grup multimedia major (Publicis). Se intimpla in urma cu cca 3 ani si recunosc ca m-am revoltat cu acea ocazie. Pe scurt, se vorbea despre diversi aplicanti care isi trimiteau CV-urile agentiei sus-mentionate iar persoana responsabila cu recrutarea cauta profilurile lor online si in functie de pozele postate pe Facebook ori parerile impartasite pe blog-uri ii descalifica instant. – procentajul celor care erau considerati pentru un potential interviu era mic in comparatie cu deraiatii – Subiectivitatea de genul asta m-a iritat la momentul respectiv, mai cu seama cind argumentele (dupa parerea mea destul de obtuze) se duceau pina-ntr-acolo incit a-l numi pe candidat sociopat, alcoolic, etc… Concluzia era lesne de tras: “daca asta isi pune pe Facebook o poza cu paharul in mina, e alcoolic.” Englezul cu pricina – vede-se treaba, ori era mormon – iar in comparatie cu ei oricine e alcoolic, ori nu participase niciodata la o petrecere corporatista.

Din nefericire am mai auzit de astfel de practici si in alte parti (Germania, Romania), iar mai nou analiza profilului candidatului de pe Facebook, Twitter, LinkedIn, Xing este la ordinea zilei. Zic “din nefericire”, iar aici pot elabora intr-o postare ulterioara, pentru ca descalificarea unei persoane prin prisma imaginilor si ideilor pe care le afirma in spatiul online nu garanteaza ca acel om ar adopta un comportament similar la un loc de munca. Atita timp cit experienta profesionala este in limitele asteptarii angajatorului, omului ii trebuie acordata sansa de a-si expune viziunea. Eu traiesc intr-un soi de utopie in care oamenii de la Resurse Umane mi se prezinta ca niste specialisti desavirsiti intr-ale analizei profilului profesional al unui candidat. Dar am trait sa vad si oameni ale caror aptitudini de recrutare ramasesera undeva adinc, jos de tot, in putul conceptelor HR iar mai incolo se ridicase la suprafata doar un tipar in baza caruia se trasa profilul viitorului angajat. La capitolul acesta – Romania vs. restul tarilor din Vest da un rezultat clar in favoarea ‘restului’, cu toate training-urile prin care sint caliti HR-istii din corporatii. Nu stiu citi din ei vad ca devin incet dar sigur inregimentati unor percepte venite de peste mari si tari la care ei nu isi aduc nicidecum aportul; dezvoltarea Resurselor Umane, ajungindu-se pina la promovarea adevaratelor valori lasa de dorit. Iar departementul HR – sita prin care trebuie cernute viitoarele valori care sa asigure succesul unei intreprinderi, are gaurile cam mari. Dar divaghez.

[…]

Recent, in Romania, la Webstock 2009 – pe linga alte prezentari legate de Web 2.0 si-au facut loc si slide-urile Bogdanei Butnar (vataf la MRM – divizia web&digital marketing de la McCann Erickson). Scurta paranteza: pe duduie nu o cunosc foarte bine, desi am purtat o scurta discutie in urma cu aprox. 1 an ca sa identificam o potentiala colaborare. Telefonul debutase cu “nu stiu cite stii despre MRM si McCann, sau daca stii cine sint eu...” Hehe!… Un ego un pic cam mare sau poate mi s-a parut mie din tonul ei rostogolindu-se cu repeziciune. In fine, paranteza inchisa si, poate chiar inutila. Inainte de a intra in detalii vreau sa punctez ca Webstock-ul romanesc aduna ‘floarea’ online-ului din Romania (mai ales) – reprezentanti ai unei industrii mature pe pietele occidentale. Cum sta insa industria sus-mentionata la nivel danubiano-pontic – asta e alta poveste. Tot e bine ca se misca iar companiile au inceput sa investeasca in promovarea pe internet.

Revenind la prezentare – las deoparte aspectele design-ului si consistentei (ma surprinde totusi ca un power-point venit de la o persoana de calibru e cam vaduvit la elaborarea grafica). Totul se poate rezuma la “retelele sociale sint un pericol.” Nonsalanta scriiturilor se poate intoarce impotriva noastra iar increderea pe care o acordam tuturor ‘prietenilor’, impartasind cu ei instantanee din cotidian se poate dovedi gaunoasa.

Sincer, nici acum nu pricep ce e cu atita freamat in jurul lui Twitter (acest mIRC mai evoluat) – dar daca advertiserii gasesc potential in aplicatie – sa-i dea bataie! (da, da, bine – dpdv al oportunitatilor de afaceri nu e de neglijat, pentru ca reprezinta un vehicul de promovare rapid, instant si cu impact direct la un numar foarte mare de utilizatori.) Mai departe, Facebook. O folosesc, iar in ultima vreme sint destul de activ. Ce inseamna ‘activ’: public cite un link/doua pe zi, mai toate legate de muzica ori articole din presa straina care mi-au atras atentia. In rest, cind mai catadicseste vreun contact sa dea cu “destu’ la bulametru” si sa comenteze ceva, ii duc isonul. Dar asta nu se intimpla atit de des, asa ca din 8 ore de lucru concertat pot spune ca cca 20 de minute/zi sint pierdute pe socializarea online. LinkedIn n-a mai fost actualizat de aproape 1 an, dar solicitari de acceptare a cite unui contact mai tot vin. O zi pe saptamina primesc si e-alerte de la diverse grupuri in care m-am inrolat prin intermediul site-ului, in care sint propuse anumite subiecte de dezbatere (in general legate de Online Marketing). De citeva ori am intrat si eu pe forumuri, in speranta ca voi afla ceva cu adevarat util. Am ajuns la parerea ca a-ti atasa un logo in coada profilului este o chestiune ce tine mai degraba de orgoliu si dorinta de recunoastere a valorii, asta neconducind neaparat la vreo dezvoltare profesionala. Toate discutiile iscate pe forumurile vizitate erau goale de miez.

In ceea ce priveste poate cel mai important motor de socializare online – Facebook, el este si cel mai riscant (privit prin prisma persoanei aflata in cautare de schimbare a carierei si care din neglijenta si-a publicat acolo intimitatile). Cu putin discernamint iti poti pastra profilul si impartasi pareri cumsecade cu anturajul tau, fara a pica in latura ‘alcolistilor’ (asa le zic eu, cu un ‘o’) si petrecaretilor fara masura. Intimitatea si parerile prea personale n-ar trebui sa-si gaseasca locul in retelele sus-mentionate. La urma-urmei, nu intereseaza pe nimeni ca adineauri te-ai scarmanat in fund iar toata isprava asta a meritat o postare de 200 de caractere. A, ca poate atrage dupa sine discutii! …ma rog, e dreptul fiecaruia. Dar cu ce impact? Sa nu mai zic de exprimarea frustrarilor personale legate in speta de locul de munca. Atunci sa te tii!  In final ii mai avem pe postacii de ocazie, oportunistii, aia care la fiecare update simt ca trebuie sa se bage in seama. Avem mai jos citeva mostre de spontaneitate puerila:

001002003

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s