“those we don’t speak of”

…era o exprimare in ‘The Village‘ al lui M. Night Shyamalan, in care o comunitate retrasa nu indraznea sa pronunte numele unor aratari care le terorizau asezarea. Cei care vor fi pomeniti in cele ce urmeaza sint insa niste personaje/persoane despre ale caror apucaturi am auzit/le-am vazut pentru intiia oara acum citeva zile, in urma difuzarii documentarului ‘Taboo‘ semnat National Geographic. Acolo se vorbea despre asa-zisii ‘freegans‘, adepti ai unui stil de viata opus totalmente consumerismului caruia i s-a subjugat Occidentul. Oamenii astia au renuntat la posesiunile lor lumesti de buna voie, nu muncesc, (ei zic ca) nu traiesc pe spinarea societatii ci o ajuta prin manifestarile lor si duc un trai ferit de griji. Chestiune discutabila, mai ales cind vine vorba de procurarea hranei – care se face (aproximativ) fara nici o retinere direct de la sursa. Adica din tomberoane. Mere, pere, gutui, cartofi, castraveti, carne, piine – totul de la tomberoane. Ceea ce au aruncat semenii lor devine hrana pentru freegans.

Ma uitam in ochii lor cind povesteau cu o seninatate debordanta cum prin insasi viziunea lor despre viata si stil reusesc sa imprime planetei un mediu mai ecologic. Aidoma adeptilor sectei raeliene – aia de cred ca i-au zamislit extraterestrii pe Pamint – e primul exemplu care mi-a venit in minte; la fel de bine putea fi orice alta secta – aidoma sectantilor, ziceam – hippiotii astia de rit nou adopta o doctrina pe care o respecta dumnezeieste si care reprezinta insasi chintesenta existentei lor. Indivizi care blameaza consumerismul, dar traiesc de pe urma lui. Documentarul sus-mentionat nu a prezentat insa o reactie pe care o asteptam cu sufletul la gura: invitati fiind la un barbeque, citorva prieteni de-ai tomberonistilor astora li s-a servit miel, pui, porc, vita – toata recoltata din tomberoane. Pina sa se rumeneasca fleicile – ne zicea prezentatorul – participantii habar n-aveau de provenienta carnii. Eram tare curios sa vad reactiile oamenilor alora… insa documentarul a continuat cu prezentarea altor paria ai societatii – o comunitate din India care traieste de pe urma sobolanilor pe care ii vineaza cu ustensile rustice (ii alunga fumegindu-le vizuinile) iar mai incolo relatari dintr-o colonie de leprosi din Nepal, cu prim-planuri detaliate ale ranilor supurinde, deci tot tacimul pentru o noapte buna si-un somn usor.

Revenind la freeganii aia si parerea lor despre viata: bai, oamenilor – ar zice unii, nu-i mai bine sa va inrolati intr-o comunitate Amish si sa va apucati sa cultivati cele trebuincioase, decit sa stati la mila altora? Raspunsul e simplu: in insasi conceptia freeganism-ului munca este perceputa ca activitate de agonisire a boarfelor de pe ei, a mincarii si-a mobilierului pe care dorm. Suficient! Citez din manifest: “Working is viewed as a component of a system that has abused our world both socially and ecologically. It is realized that not working at all is not an option for everyone, but that there are ways to limit the need to work as much. Employment does not need to take over or define one’s life, and such complete control does not need to be given to supervisors and managers“. De prisos a-mi mai pune intrebarea “unde s-ar ajunge daca s-ar aliena in halul asta o proportie covirsitoare din populatia planetei”…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s