neurobiologia pe intelesul tuturor

exista dragostea la prima vedere? – proverbialul coup de foudre, lovitura de fulger, traznetul care te culca palanga la pamint. un ‘da’ unanim razbate din piepturile tuturor. stim cu totii – am trecut prin eveniment, ne-a lovit pe fiecare in parte cel putin o data in viata. ce se-ntimpla? la adolescenta creierul uman se pregateste pentru comportamentul de reproducere. bombardat de hormonii steroizi, el se echipeaza cu receptori – mai cu seama ocitocina – asa-zisul hormon ‘de legatura’, de atasament.

echipat asa, pina-n dinti cu ocitocina din asta, creierul intra intr-o permanenta stare de vigilenta si urmareste indiciile unei potentiale victime sexuale – indicii de natura vizuala, olfactiva si auditiva. ideal e ca toate indiciile astea sa se alinieze pe un calapod armonios, asadar ochii frumosi (ma intreba odata o fata ce sint aia ochi frumosi?), coroborati cu o esenta fina de iasomie din care razbate o voce suava au mari sanse de a trimite traznetul de mai sus in directia tinarului vigilent.

in launtrul fiecaruia stau scrise trasaturile perechii ideale. pot sa amusinez eu dupa modele gen Charlize Theron pina imi pierd simturile olfactive – daca la un moment dat imi pica ochii pe o creatura ghindoaca, fisneatza, cu urechi mari, care-mi zimbeste frumos, ride la glumele mele seci sint sanse mari sa nu mai am ochi de-acum inainte pentru nici o blonda inalta cu ochi verzi. lucreaza subconstientul ala care are fixat intr-insul modelul ideal sus-mentionat. drept urmare, la fiecare intilnire creierul emite semnale. in citeva milisecunde el e in stare sa repereze inconstient caracteristici si sa ma puna pe mine in stare de alerta. simptomele sint bine stiute: ritm cardiac accelerat, pierderea sigurantei de sine, bilbiieli, gesturi stingace – pina si umorul iti joaca feste, replicile alea istete lasind acum locul remarcilor amabile trezind gentleman-ul din tine. ajuns acasa incepe perpeleala, insomnia, costul facturii la mobil urca in proportie directa cu numarul de sms-uri expediate, talentul scriitoricesc iese si el la iveala alaturi de alte aptitudini pina atunci nebanuite.se cheama coup de foudre. e clar – te-a prins, nu prea mai e scapare.

odata cu o activitate intensa a circuitului placerii si al recompensei care se declanseaza in prezenta fiintei iubite cortexul prefrontal – responsabil cu judecata, e total bulversat. da. in stare amoroasa judecata devine inoperanta. asa vedem multi baieti tiriti in lesa de cite-o ghindoaca ori cite-un urit cu o Charlize Theron la subrat. chestie de cortex.

sa revenim la ocitocina. am mai aflat si eu ca hormonul asta se elibereaza in cantitati notabile mai cu seama in momentele de intimitate – conturind asadar atasamentul. bine, acum nu stiu citi or sta sa se gindeasca la cita ocitocina degajeaza creierul lor atunci cind imbratiseaza fiinta iubita. da’ prinde bine la cultura generala. orisicit, atentie! legatura cerebrala intre amorezi nu e statica. ntz. ea se redefineste neincetat si la un moment dat poate disparea, bine-mersi! pasiunea amoroasa dureaza intre 18 si 36 de luni – ne invata neurobiologii. dupa aceea, dragostea – in sensul de atasament intra intr-un soi de relas si dureaza. din nou – chestie de hormon, a carui eliberare – daca nu e intretinuta poate conduce la incetarea atasamentului. tine de fiecare in parte sa stimuleze robinetul cu hormon din cind in cind cu un sarut, un zimbet, o vorba buna, o fapta laudabila… 🙂

o scriitura inspirata de cartulia lui Lucy Vincent, doctor in neurostiinte, si nu de te miri ce intimplare mai veche sau mai recenta

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s