mojique

cind lucram chiar in buricul tirgului obisnuiam sa mai iesim repejor la Debarcader si sa mincam o pizza asezonata cu Tuborg/Carslberg – dupa gust. se mai nimereau si seri in care incercam sa trecem pragul localului – daca nu pentru mincare, macar pentru o beuturica. asta nu s-a intimplat de prea multe ori, din pricina de mirlanie si neam-prostie venita din partea chelnerilor. scenariul functiona dupa tiparul urmator:

A: “ba, unde mergem azi?”

B: “hai sa incercam o terasa in Cismigiu.”

A: “la bulangiii aia?”

B: “vedem ce-o fi.”

[…] ajungem pe terasa, ne uitam in stinga, in dreapta… io-te-n fata niste mese libere. ne asezam la una din ele, vine chelnerita – un oţet de fãtucã (de altfel tinerica dar cu alura acrã inca din frageda pruncie). “ce doriti?”

A: “doua beri, te rog.”

acritura: “de mincare?”

B: “deocamdata nimic.”

a: “stiti, ca sa puteti sta la masa aceasta, pe marginea lacului trebuie sa comandati si ceva de mincare.”

A: “pai, o sa comandam. mai asteptam inca doi prieteni care trebuie sa ajunga imediat.”

acritura clipeste alene, noteaza pe caiet 2 beri dupa care se rasuceste pe calciie si pleaca. urmeaza citeva maxime de larga circulatie urbana greu de reprodus in spatii publice.

trece juma’ de ora, se infatiseaza si amicul “C”. veselie, voie buna, vine acritura. “mda… aaa… aduceti-mi si mie o bere, va rog frumos!” “de mincare ce doriti?” “aaa… pai, stati asa – ba, vine si ‘D’, nu?” “da.” “comandam imediat si de mincare, sa soseasca si amicul.”

pleaca oţetul cu mutra incruntata si se intoarce dupa 5 minute cu alte 3 beri. cind a venit si amicul ‘D’ n-am mai stat mult pe ginduri si-am cerut nota. sa vezi atunci strepezeala si agitatie pe figura loazei. ne arunca hirtia cu nota, ii aruncam si noi hirtiile cu Enescu numarate pina la ultima centima si-o-ntindem inspre alt stabiliment, r’-ati ai dracu’ sa fiti cu terasa voastra a’ si miine!

articolul de azi din Evenimentul Zilei mi-a adus in minte oarescare nostalgii, combinate si cu un soi de repulsie vizavi de manifestarile neplacute ale unora dintre comersantii din Bucuresti. dar peste toate astea vad ca unele dintre apucaturile nesanatoase inca mai dainuie, iar tocmai asta e dureros.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s