niechste halt: Berlin

…nothing so liberalizes a man and expands the kindly instincts that nature put in him as travel and contact with many kinds of people. – Mark Twain

am decis ca pentru alte citeva zile sa vizitez si alta parte de tara, iar de data asta am ales Berlinul. stind asa si analizind periplurile mele de pina acum am observat cu o oarescare mirare ca nu m-am plimbat prin Romania timp de 20-si-ceva de ani atit cit am facut-o in mai putin de 2 ani de cind ma aflu in Germania. m-a tinut ceva/cineva pe loc atit cit am trait in .RO? nu prea. si-atunci, care s-o fi fost motivul letargiei? obisnuinta cu mediul?! lipsa curiozitatilor? lipsa incurajarii drumetiilor de catre autoritati?

pe scurt, cum a inceput planificarea pentru Berlin: rezervare bilet avion, hostel, comanda brosurica + bilet 48h pentru Berlin & Potsdam (18€), impaturit tricouri, camasute, batistute, periute si gata. in 150 de pagini de marimea buzunarului ai toate obiectivele turistice si traseele propuse de municipalitate, la fel si un calendar al evenimentelor pe anul in curs + harta transportului in comun. stiu ca doua zile n-or sa fie suficiente pentru trecerea in revista a tuturor cite mi-as dori, dar in mare sint convins ca o sa mai dau peste lucruri noi si interesante care o sa-mi capteze atentia. la fel s-a intimplat si cu toate celelalte destinatii pe care le-am vizitat pina acum; m-am intors mereu cu o experienta noua, cu cite-o istorisire, o povestioara, un suvenir.

ani de-a rindul s-au strofocat guvernele romanesti sa iasa in lume cu un brand de tara; de la “Eterna si fascinanta Romanie” la “Fabulospirit” iar mai nou la “Romania, the land of choice.” (slogan lansat de madam Udrea in urma cu vreo doua saptamini).

cred ca orice agentie de publicitate din Romania ar prelua responsabilitatea brand-ului de tara ar avea de furca in a gasi niscaiva elemente specifice spatiului mioritic pe care sa le impacheteze frumos si sa le prezinte mai apoi lumii intregi. cu ce il atragi pe un neamt in Romania? sau pe un norvegian. ori un francez. prima intrebare pe care mi-a adresat-o o colega de serviciu – nemtoaica, a fost “cum e infrastructura la voi?”. care infrastructura? de ce ar veni un neamt la Marea Neagra? poate doar in Delta, apoi o halta la mosia lui Dinescu ca sa probeze bucate traditionale – asta l-ar mai inveseli nitel. pentru cei cu dare de mina si relatii, ii invitam pe mosia lui Tiriac de la Balc, la vinatoarea anuala de mistreti.

ce traditii avem care sa adune multimi de oameni petrecareti? spre comparatie, in Baden-Wuerttemberg se intimpla sarbatoarea primaverii (Fruehlingsfest), mai incolo a vinului (Weinfest), apoi vine cea a berii, iar strecurate intre ele alte si alte bilciuri care nu lasa urbea linistita mai mult de o luna. in alte landuri, alte sarbatori. am fost intr-un orasel de linga Stuttgart unde fiinteaza citeva fratii vechi de secole, iar baietii se intrec anual intr-o competitie cu ambarcatiuni de lemn pe riul care trece prin urbe, in timp ce toata suflarea sta pe maluri si-i aclameaza. nu zic ca in Romania nu au loc asemenea manifestari – bineinteles, tinind cont de specificul local, insa ele sint atit de razlete iar unele atit de necunoscute incit au ramas doar in sinul unor colectivitati mici. nici macar romanii nu-si cunosc intregul calendar, asa ca ce asteptari sa mai ai cind vine vorba de-a ne face cunoscuti peste hotare?

cultul miscarii, al calatoriei, al bunei-dispozitii tine mai mult de o utopie si de o dorinta de a vedea animozitate si pe plaiurile natale. da, in Romania ma simteam bine iesind ocazional la cite-o bere, ori o petrecere improvizata la vreun amic. s-a intimplat sa mai facem si deplasari la munte, atunci cind reuseai sa-i urnesti pe toti din adapostul corporatist. de cele mai multe ori, cei mai multi erau prea obositi ca sa mai fie in stare de socializare. oamenii nu se schimba; si daca o fac, din nesuferiti pot deveni si mai nesuferiti. iar ca sa ma multumesc cu putin, amagindu-ma cu gindul ca “nu e chiar asa de rau nici aici”, ei bine – nu, multumesc, nu mi-e felul. o evolutie nu se cladeste pe resemnari.

in final, imi permit sa-l citez pe Dragos Manac, un baiat care scrie pe Hotnews.ro si care m-a inspirat oarecum sa astern rindurile de mai sus. intr-o postare de-ale sale spunea asa: “Ma bucur ca sunt roman tocmai pentru ca e suficient de rau incat sa invat sa apreciez binele si suficient de bine incat sa fiu ferit de raul absolut. E o pozitie foarte buna, extrem de motivanta!” si el a ales sa plece din tara, ca raspuns la noul slogan turistic al Romaniei.

PS. revin peste 3, 4 zile cu impresii

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s