rosso. vino rosso.

corvo_rossovinul saptaminii asteia soseste tot din Italia (deh, comersantul la indemina), mai precis din Sicilia. e rosu la culoare, sec la aroma, cu miresme de fructe de padure pe alocuri (mure, dude, etc..), o usoara senzatie de “ba, mi se face gura punga!” dupa inghitire dar daca reusesti sa completezi ritualul saptaminal si cu nitica brinzica ori mincare consistenta pe baza de fripturade vita, senzatiile neplacute dispar pe loc, lasind loc placerilor nebanuite.

saptamina viitoare revin cu detalii despre un semi-dulce din Spania si vinul saptaminii/lunii/sfirsitului de an in Germania: gluhwein.

verdict: *** (din cinci posibile)

Advertisements

5 thoughts on “rosso. vino rosso.

  1. scara asta de x din 5 nu prea merge coane.

    adicaaaa, asta poate califica prea multe vinuri ca fiind mediocre, nepunand in calcul sufletul si truda cu care s-au facut.

    hai sa fie din 10… si astfel acest 3/5 ar deveni 6/10.

    hopaaa, stai ca nu merge. ok, hai c-o las balta

  2. pai oricum cele mai multe vinuri sint mediocre, chit ca printre ele se mai gasesc unele care sa ne multumeasca. 5 stele merita doar cele care te ung la suflet si care-ti ramin in minte ani multi incepind cu prima degustare. pai, ce – crezi ca mai stiu toate cite-am scris aci despre fiecare vin in parte? pina acum doar Chianti-ul cela cu sticletele pe eticheta s-a ridicat peste media obisnuita; restul – companioni de cursa lunga, prieteni de somn-usor 🙂

  3. stai nitel… fu’ mai bun ala cu sticletele decat Lacrima noastra? Stii tu, aia a lu’ Ovidiu…. Stiu, doua vinuri din doua categorii diferite. C-apai Bachus (Petrus Berchorius says that ardor has a womanly face and the desires of women are born through wine in drunkenness) e de prin partile alea. (ma rog, sa zicem/presupunem- stii tu legende, mituri, chestii). Noi pe cine l-am avut? Pe Burebista si ai lui.. si retetele lor de vin. Si totusi, “Lacrima..”, trebuie premiata.
    Pfui.. cred ca sunt macar 3 ani de cand n-am mai sorbit licoarea. Ce pacat!

  4. am probat un vin de Porto care-i da muku’ Lacrimei… imi scapa numele exact, dar azi/miine iti zic. e din aceeasi categorie – licoros, si are 19% alcool (inchipuie-ti ce forta acolo!). n-am scris despre el pentru ca.. aa.. ma rog, n-am scris si basta! ce, vreti toate detaliile? 😛 sau, am scris? ia sa verific…

    revenind – Chianti-ul cu pricina a fost rosu, sec (desi eu cred c-a fost cam demi-sec). deci in alta categorie. ar trebui sa fac clasificari pe vinuri licoroase, vinuri albe seci, vinuri albe dulci, vinuri rosii seci/demiseci/dulci ca sa fiu mai precis; dar – nu, Chianti-ul ala are 4 stele iar Lacrima, ca tot m-ai intrebat – 3 jumate 🙂 Lacrima are un parcurs gustativ mai scurt – ca nu poti bea o sticla intreaga pentru ca te zdrentuieste. iti povestesc intre 4 ochi (sau doua urechi) cum a fost cu Porto-ul ala ;))

    update: am pomenit despre Porto, nu puteam sa-l las nebagat in seama! iata dovada!

  5. Asa, asa.. Porto-ul… L-am gustat si io in doua ocazi.. Prima (scump halatu’ scump!) in , cum ii zice dom’le, restaurantul ala din BV de are o barca cu-n catarg pe post de masa, …, poarta numele unei ambarcatiuni cu istorie…, pfui ce-mi scapa, […]. Ma rog, bun, buuuun, bausi numa un pa’ar. Scump dupa cum zisei. Si licoros. Si tare!

    A doua ocaziune…fu’ in Franta la parintii lui Aurelie. Maare diferenta, vinul de Porto servit la ei fu’ sec, deloc licoros, chiar un pic amarui. Nu mi-a placut. Dar a fost gratis! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s