alte nebuneli

pasiunea pentru muzica veche (incepind cu perioada medievala si continuind cu Renasterea) cred ca s-a infiripat inca de cind ascultam la Radio Romania vocea grava a maestrului Iosif Sava, care comenta regulat lucrari celebre ce faceau parte din ‘hrana spirituala’ oferita de la Centru, prin programul lor de educatie colectiva. bine, zic si eu ca atunci s-a instalat pasiunea pentru muzica, pentru ca e lucru stiut – subconstientul asimileaza multe informatii care la un moment dat – mai devreme sau mai tirziu, rabufnesc si trezesc pasiuni pina atunci nebanuite. as putea sa ma gindesc ca asa sta treaba si cu amorul intre doua persoane de sex opus, dar asta ar putea fi foarte bine subiectul altei scrieri.

pe Jordi Savall l-am descoperit acum citiva ani urmarind, cum zice francezul – “bouche bée” un concert pe Mezzo (pe vremea cind TVS Holding inca retransmitea programele lor si pe ale celor de la Arte). era un concert solo, interpretat la viola da gamba (un instrument vechi de pe la 1600, proprietate a maestrului) si intitulat ‘Les Voix Humaines‘. a fost si prima inregistrare originala pe care am pus mina: Mihaela – ramin recunoscator!

lucrurile au evoluat intre timp; au evoluat pina la citeva zeci de copii dupa tot atitea inregistrari.

dupa spusele lui Savall, interpretarile lui si-ale ansamblurilor pe care le conduce (i.e. Hesperia XXI, Capella Reial de Catalunya, Le Concert des Nations) sint fidele libretelor vechi, iar instrumentele folosite – fiind in mare masura tot de prin aceleasi epoci contribuie din plin la acuratete. de vorbele de mai sus n-ai cum altumva sa te convingi decit ascultind o inregistrare, ori vizionind un concert. Orfeo, de Monteverdi, in conducerea lui Savall e de-a dreptul miscator.

mai e insa ceva care nu are cum sa nu te impresioneze: Foliile. aici, desi parerile sint impartite – conu’ Mircica preferind interpretarile lui Fabio Biondi (ansamblul Europa Galante) care sint mai energice, pline de viata, nu pot sa zic ca ma deranjeaza in cale afara abordarea lui Savall; da – este mai ‘moale’, insa cred ca tine si de tempo-ul impus de compozitor. si – da, recunosc, imi plac mai mult ‘allegro’-urile lui Biondi; dar nici sonoritatea spaniolului nu ma lasa inert. ba din contra 🙂

vorbind despre ultima achizitie, iat-o mai jos, iar si mai jos un ‘sample’ dintr-un concert Jordi Savall & Capella Reial de Catalunya.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s