[…]tzingen

pe-aici prin Baden-Wuertemberg is multe localitati cu terminatia in ‘tzingen’ – sau doar ‘ingen’. cred ca aduce un pic cu toponimiile romanesti de genul Pucheni, Georgeni, Stroieni, Smeeni, Fieni si alti ‘eni’. ma rog, ieri am trecut printr-un ‘ingen’ din asta – care, zic manualele de turism, e la mare cautare pentru palatul lui si gradinile parca nesfirsite.

mi-am luat bocceluta la spinare si-am purces la drum – 2 ore, cu halta in Karlsruhe, dupa care ajungi in Schwetzingen. urbe micuta, cocheta, curata si linistita, ca orice lucru nemtesc. la nici 10 minute de gara dai de intrarea in gradinile palatului si, pe-aici ti-e drumul. nu stiu cum se face ca am pierdut aproape 4 ore preumblindu-ma printr-un parc imens, ochind din cind in cind cite-un instantaneu pentru album. urmatoarea clipa in care am verificat ceasul a coincis si cu punerea in miscare a mecanismului intern de stocare. cu alte cuvinte, miorlaiala mare pe stomacul meu – ce ne facem, unde mincam? am tras la prima terasa – un restaurant cu berarie proprie, si-acolo am ramas pina ce s-a pus pe-un potop varatec de mai mare dragul. cred ca asta a fost prima oara de cind am venit in Germania cind am testat o bere facuta ‘in casa’, din traditie mostenita de veacuri. nu mi-a trebuit prea mult – doua berici, una blonda, alta neagra, pentru ca m-am si parfumat. noroc cu mincarea, care m-a mai dres.

despre palat acum – ca n-am zis prea multe: se imbina stiluri diverse (baroc, rococo) – din care reiese implicarea mesterilor frantuzi (mai cu seama la gradini) care au contribuit cu know-how-ul. nu stiu cum este exact la Versailles, dar am o vaga banuiala ca gradinile prin care m-am plimbat sint intrucitva asemanatoare, cu diferenta ca de-aici lipseau speciile de turist obisnuite (japonezi galagiosi, italieni cu Lacostele innodat pe piept, etc…) a-propos, imi arog o abilitate dobindita relativ recent: “cum sa recunosti romanul in strainatate”. o sa revin cu concluziile pe tema asta cit de curind. e interesant 🙂

revenind la gradini – pietris fin presarat pe toate aleile (nu prea face bine la incaltari, ca te cam umpli de praf), paznici patrulind pe biciclete (unul mi-a atras politicos atentia ca ma cam aventurasem prin niste flori dupa citiva bondari), aranjamente florale plantate matematic si o liniste… ca la tara la Pietroasele pe deal, sub prunii lu’ mamaia, la Grui.

printre toate rococourile si barocurile intilnite s-a ‘ratacit’ si-un ansamblu arhitectural musulman in care – recunosc, am petrecut cea mai mare parte din plimbare. suprafata intinsa, nu de alta.

sa vorbeasca pozele, ca prea ma intrec din scris:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s