sus in Alpi, e o casa

lasi serviciul in urma, profiti de joia libera (sarbatoare legala in Germania, deh), te slobozesti si vinerea asa ca joi de dimineata iti iei rucsacul in spinare, iti lasi prietenul sa te astepte injurind in masina vreo 40 de minute apoi purcedeti copacel inspre Austria.

ploua, iar in sinea ta nu prea-ti vine a crede ca vremea are sa se indrepte prea curind. dar discuti cu amicul, mai faci o gluma, desfaci sticla cu visinata, tragi un git ca e racoare afara, si pina ai birfit tot anturajul te trezesti c-ai ajuns la Bodensee, lac care scalda Germania, Austria si Elvetia in aceleasi ape.

norocul nostru a fost ca a mai contenit stropeala din nori, asa ca ne-am putut plimba in voie prin oraselele de pe marginea lacului – Lindau & Bregenz, unul in Germania, celalalt in Austria.

in Bregenz servesti – inevitabil, un snitel. nu se poate sa treci prin Austria si sa nu-ti satisfaci o astfel de pofta. berea – 5*, pacat ca eram in graba asa ca n-am zabovit mai mult de doua halbe. orasele minione, cu arhitectura pictata in stil ‘trompe l’oeil’, dovada ca oficialitatile locale n-au mai avut bani suficienti pentru ciment/piatra/beton, asa ca au tocmit pictori talentati care le-au transformat cladirile in adevarate galerii de arta stradala.

din lac in masina, drum scurt pina in judetul Vorarlberg, Austria (iar mi-am scrintit limba pronuntindu-l) unde poposim la poalele muntelui mamelor (Muttersberg). golim traistele de mincare, intindem scaunele, rabatam bancheta si raminem intinsi la orizontala pina la 4 dimineata cind ne trezeste o mitza neagra care se holba la noi. ne spalam pe ochi, intram in vorba cu niste turisti matinali – tata si fiu, care tocmai coborisera muntele, iar la 5 o luam din loc ca se intrezareau orizonturi luminoase.

deja se mijeau zorile, iar crestele inzapezite prindeau contur sub un cer senin. drumul pina la 1700m a fost destul de anevoios – panta destul de inclinata. pe traseu am speriat doi iezi salbatici, am tras la o capela unde-am facut plinul cu apa, am dejunat la o cabana care parea mai mult restaurant de 5* decit refugiu turistic si ne-am bronzat pe creasta Muttersberg la 12 batute fix.

de mult n-am mai urcat munte, iar asta mi-a adus aminte de plimbarile cu ai mei prin Brasov & imprejurimi… aer curat, natura, sa te tot delectezi…

– variante mai mari ale pozelor sint aici sau aici

Advertisements

3 thoughts on “sus in Alpi, e o casa

  1. Holmes, la Lindau am petrecut eu 5 luni jumate din viata. Daca ma anuntai de planuri puteam sa te pun in legatura cu un prieten care s-ar fi bucurat de oaspeti si sa va plimbe prin locuri frumoase.

    Gandeste-te ca 5 luni am coborat de pe un deal pe bicicleta cu lacul Bodensee (constanz) undeva la picioare (avand vedere spre Austria si Elvetia) – probabil singura perioada cand am fost cu placere la munca. Poate mai tii minte cand te invitam sa treci un pic pe la mine in acea atmosfera ce indeamna la mediatie si scris.

  2. da, imi aduc aminte (acum ca mi-ai adus aminte). nu ne-am decis decit cu o zi inainte asupra destinatiei finale. misto zona pe-acolo, ma mai duc! dar incununarea excursiei s-a realizat cu muntele… ce peisaje, maitre! jos fesu’! ma mai duc si-acolo 🙂 acum avem alt traseu – in Bavaria, pe la Garmisch; sa vedem cind om da piept si cu povirnisurile ‘celea

  3. uite ca trecuram si noi pe acolo (gratie prietenului Iancu care ne-a gazduit). Frumoase dealuri, minunate tzatze prin partea locului, buna narghileaua, de neinlocuit supa mea de rosii, nelipsitul Liedl, delicioasa viata-n Lindau. Jos palaria pt localnici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s