belea, fratikule…

pe zi ce trece ma incredintez ca orinduiala lumii asteia e destul de complicata. prima doamna a Frantei (a 3a a lui Sarkozy) apare nuda in Vogue, Microsoft sare la beregata Yahoo si-i ameninta cu o preluare in forta (de data asta se va trata direct cu actionarii Yahoo), flacara olimpica se stinge de patru ori pe teritoriul francez, solicitarile secuilor ajung subiect de dezbatere in presa internationala, partidele romanesti au demarat actiunea ‘pomana electorala’ si, pentru ca radacinile gestului sa ramina in acelasi regn au inceput prin a impaduri manastirile in baza unei hotariri de pe la 1937 cf careia fiecare staret trebuie sa aiba in paza, ocrotire si protocol (dar si la libera discretie) padure iar eu ma gindesc foarte serios sa investesc o mica avere intr-un iPhone. nebunie totala, haos, amestecatura, lipsa totala de noima.

Carla Bruni… cu toata stiinta mea tin sa inclin ca femeia asta si-a tratat vizajul in aceeasi maniera cu care starul de mult apus – Michel Jacson si-a lepadat originile africane ajungind astazi in varianta cauciucata pe care-o mai zarim sporadic la TV, de obicei la cite-o conferinta de presa prin Japonia ori alta tara indepartata care inca il mai idolatrizeaza siiii… (tragem aer in piept), ziceam despre Carla Bruni: obraji trasi inspre interior, pometi pronuntati, buze subtiri de om rau – nu-mi e greu deloc sa mi-o inchipui cum va arata la batrinete. (unii spun ca pometii pronuntati la 40 de ani citi are ea reprezinta de fapt semnul fentarii mestesugite a virstei. a carei virste?!) eleganta? da, si-mi vine-n minte toaleta Cristian Dior de culoare mov pe care-a purat-o in Anglia; mi-a placut. isteata? tot ce se poate. iar daca istetimea nu se rasfringe in replici cu miez, cel putin a avut suficienta prezenta de spirit pentru a se combina cu monsieur Sarkozy, care i-a asigurat un loc caldut la Elysee. in rest? reuseste sa creasca tirajul publicatiilor din hexagon, hranind intr-un mod invizibil, misterios mintea publisher-ilor cu subiecte din cele mai diverse. mai intii au rasucit-o pe toate partile, aducind in discutie mai vechile flirturi ale demoazelei cu Eric Clapton ori Mick ‘big mouth’ Jagger care nu ar da prea bine pentru o sotie de presedinte. ulterior, trecutul de manechin – indeletnicire adeseori atribuita persoanelor mai sarace cu duhul (adica proaste), a adus serios in discutie problema prezentei unui astfel de specimen la palatul parizian. insa vocile s-au mai inmuiat, adaugind optimist ca este foarte posibil ca mindra italianca sa aduca un plus de culoare in republica. oamenii s-au pus pe studiu si-au aflat: fata vorbeste 3 limbi straine. pentru un francez, simplul efort de a invata cum sa articuleze corect verbul “to think” este deja o cazna dureroasa, asa ca orice concetatean care reuseste sa talmaceasca alte rune este vazut deja ca un element prodigios. Carla Bruni vs. people – 1-0. si tabela de marcaj incepea sa inregistreze progrese… a mai urmat cite-o poza la brat cu Sarkozy, vacanta in Luxor, weekend in Disneyland, o replica interesanta (“dragostea dureaza mult, dar pasiunea arzatoare numai doua, trei saptamini”, “…prefer poligamia si poliandria”), apoi la trei luni de la prima intilnire cu presedintele un inel cu diamant, tzac-pac – Sarkozy divorteaza, Cecilia se duce cu lacrimile la ziare, freamat in mass-media, puristii critica alura de discoteca a palatului Elysee, vine vizita in India (sa te tii agitatie, ca nu stiau brahmanii cum sa o trateze pe logodnica), nunta in pripa la adapost de curiosi, vizita in Anglia, reverenta in fata reginei, summit-ul NATO si… pardon, la NATO n-a venit, a lasat-o la palat sa decoreze, si deocamdata gata cu Bruni, ca am umplut spatiul aiurea si n-am zis mai nimic. concluzie: frantuzii astia sint cam clovni. unii mi-ar spune: “ba, ce stii tu – spirit libertin, asa sintem noi, nu tinem cont de ingradiri – preferam dezmatul, nu acceptam sa ni se spuna ce sa facem, cum sa facem, cind sa facem! ça alors!” fous, tous les moments courent!

Microhoo

hmmm… “daca voi nu ne vreti, noi va vrem!”, cam asa ar suna sinteza ultimei scrisori trimisa de Ballmer catre oficialii Yahoo.

dupa mai bine de doua luni de intins pelteaua, Microsoft si-a cam pierdut rabdarea si apeleaza la planul B, adica o oferta mai mica adresata de data aceasta direct actionarilor Yahoo. chinezul – desi se inmoaie nitel, nu lasa garda prea jos mentionind ca nu a exclus niciodata din ecuatie o fuziune cu mamutul insa oferta acestuia a fost totusi prea mica – comparativ cu valoarea companiei sale. “ba, baieti!”, se infoaie Steve Ballmer… “aveti mai multe nevoie de noi decit avem noi de voi!”.

prevad ca fuziunea va avea loc in viitorul apropiat. e inevitabil, resistence is futile.

secuii si pretentiile la autonomie

despre politichia de margaritar din Romania mi-e un pic cam prea lene/lehamite sa mai discut… pur si simplu nu-mi place.

chestiune: am fost simbata trecuta pe stadion la meci: VFB Stuttgart vs. Hamburg SV. 55 de mii de suflete intr-o arena impresionanta. ordine la intrare, ordine pe stadion, spectacol placut ochiului, ordine la iesire, amuzament, voie buna. pe cind asa ceva in Bucuresti? cu cine – cu putoii aia de cartier care se numesc suporteri? fis. cu alde Mitica Dragomir plutonier la Liga, si alti becalieni la cirma echipelor? sa fim seriosi. concluzie: mue Steaua!

iPhone, iParte

e, acu-i acu… sa te tii. de ce mi-a casunat mie pe device-ul asta? la inceput eram foarte refractar (inca inainte de a fi lansat). chiar si cind l-am vazut in mina lui Jobs la prezentare mi-am zis “mda, inca un produs trendy din panoplia Apple, care o sa aiba priza la pulime. te stoarce de bani dar macar are pretentia ca te introduce intr-un club exclusivist – cel al proprietarilor ultimului gadget cu racnet profund in materie de tehnologie.” si-acum zic tot asa. dar parerea poate fi nuantata cu citeva explicatii suplimentare.

aparatul in sine e simpatic. design-ul te atrage prin simplitate si eleganta, manevrarea la fel. te simti un pic intr-un film SF atunci cind in urma miscarii degetelor pe ecran vezi cum se activeaza diverse functii. apesi pe un buton – pardon, pe ecran – pac! raspunde fatuca la capatul celalalt al firului: “ce faci, fata? stai, pina sa zici ceva – lasa-ma sa vorbesc eu, spune-mi cum se-aude ca te sun de pe un iPhone! …nu, nu, nu-i al meu, mi l-a imprumutat Dan ca sa vad cum e. daaa, ce mai, e superb, parca ai fi aici linga mine! …nu, i l-a adus din State cu $400, l-a deblocat un amic. cind pleci? da, a fost si tata la tara, a zis ca e bine tataie. cum? se mai blocheaza, da. alo! alo!” …si-ajungem la o problema spinoasa. exista acest hype care-i face pe multi sa apeleze la rudele/prietenii de peste mari si tari si ii roaga sa le cumpere un astfel de telefon de-acolo, ca e mai ieftin. pe drum, sau odata ajuns la destinatie il deblocheaza pentru a-l putea folosi in orice retea. necazul cu deblocarea e ca – pe de-o parte ti-l elibereaza de incorsetarea intr-o retea, dar pe alta parte – cind ti-e lumea mai draga vezi ca ramii cu jucaria ca un bibelou in mina, inert, fara respiratie, imobil, inexpresiv. asa ca esti nevoit sa-i dai ‘restart’. n-ar fi bai daca s-ar intimpla o data, de doua ori, dar problema persista. si mai e apoi si chestiunea update-urilor care, cind apar te pun in postura de a tine in mina nimic altceva decit ceva ce seamana a trusa de farduri. (la ora la care scriu ravasul de fata nimeni nu garanteaza faptul ca odata deblocat aparatul, acesta nu se va defecta. exista riscuri.)

nu am considerat pina acum achizitia lui pentru a-l debloca ulterior. insa nici perspectiva de a plati 89 EUR/luna la T-Mobile pentru abonament nu ma incinta (desi asa ai mai plati doar 99 EUR pentru achizitie).

in ultima vreme am tot cautat un aparat care sa-mi satisfaca anumite asteptari: internet browsing decent (si ca viteza, si ca vizualizare), citire/editare de continut Office (.doc, .ppt, .xls, .pdf), aflarea pozitiei/distantei pina la destinatia dorita in timp real (GPS incorporat), sincronizare cu MS Outlook si cam atit. iPaq 600 de la HP s-a ridicat asteptarilor. insa faptul ca la noi pe HP Store se comercializeaza numai versiunea cu Windows Mobile in Germana m-a dat inapoi; plus pretul – 471 EUR. si m-am suparat. apoi am mai inceput sa tai din pretentii: GPS incorporat, Office… design-ul Nokia din ultima vreme m-a dezamagit profund (nu-mi plac slide-urile alea de nici o culoare), asa ca iar am picat pe ginduri… si m-am orientat catre o solutie orientata pe ‘entertainment’ si care sa-mi mentina o curiozitate constanta. asa m-am intors la iPhone. tot rasfoind internetul asta am concluzionat ca potentialul aparatului e mare. acum ca s-a dat drumul si la 3rd party applications odata SDK-ul lansat la apa, sint sanse mari ca functionalitatile deja existente sa se imbogateasca iar altele noi sa le ia locul (Microsoft si-a anuntat deja interesul in a dezvolta o aplicatie Office pentru iPhone – se stie ca au o comunitate mare de programatori care lucreaza de fapt in campusul Apple).

in iunie se pare ca o sa se lanseze un firmware upgrade iar unele voci, din ce in ce mai oficiale sustin ca a 2a generatie de iPhone, cea care va incorpora si tehnologie 3G urmeaza sa fie lansata. intimplarile de pe piata ar avea suport in sustinerea raspindacilor: decizia de saptamina trecuta a T-Mobile de a reduce pretul aparatului de la 399 EUR la 99 EUR poate insemna cel putin doua lucruri: ori compania incearca sa vinda tot mai multe aparate, ori se pregatesc sa lichideze stocul pentru intimpinarea generatiei sus-mentionate. (O2 din UK inca se tine tare – nu ieftineste nimic).

le pun in balanta: iPaq 600 (pentru care as putea mai apoi instala un Win Mobile in engleza, peste care sa trag apoi driverele, dar care are GPS incorporat, suport 3G) si iPhone (trendy, aratos, inovator pentru vremea la care a fost lansat, dar caruia ii lipsesc citeva elemente).

iPhone-ul meu ideal ar arata asa: pe linga elementele deja existente ar mai trebui sa aiba GPS incorporat, 3G, posibilitatea de sincronizare cu Outlook (zice-se ca deja se poate lucrul asta, dar e cam complicat din cite-am citit), si un pachet Office. m-as incumeta sa-l cumpar in rate de la jupinii de-aici, insa ma roade curiozitatea: ce se va anunta in iunie odata cu noul upgrade de firmware? iar dupa upgrade, urmeaza alta generatie, alte preturi, alte asteptari, alte intrebari, alte dileme, alte, alte, alte… multe alte. de-aia zic – ma mai gindesc. in doua saptamini plec acasa si ma gindesc, cumpanesc iar apoi vin cu el in buzunar 🙂

Advertisements

One thought on “belea, fratikule…

  1. numero uno: presa romaneasca e de kkt. n-o citesc, nu ma intereseaza. sa moara toti ingropati in aur. politichienii adica. de stanga, dreapta, centru sau de sud-vest.

    presa straineza e .. ca un curcubeu. una mai colorata ca ailalta. stirile sunt, cum sa zic, de scara mondiala. o scriere spunea despre viata ca e un joc pe care unii-l joaca mai bine decat altii. scrierea nu zicea insa ca viata e ca un mmorpg. da-i cu vraja, da-i cu scutu, mai ia un pica de mana, mai primesti una pe cocoasa, ai avere, n-ai avere, si uite-asa.

    89 euroi pe luna. ceva e deranjant la nas aici si cred ca e de la prea mult piper. adica 1000 euro pe an pentru air-time ( sau aer, cum mai ziceam la vodafone) e picant. piiiicant.

    hai mai stai pana in iunie si vezi care-s reducerile la generatia 1 de aiphonuri. parerea mea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s