game rover

vremuri de mult apuse, eroi uitati pe campuri defrisate de batalii, gramezi de fier, lemn, panza, toate astea… au fost descrise pe ultima pagina, pagina care n-a fost sa vaza lumina zilei. Nu mai stim nimic de Blanca si nici de gnomii de ce l-au cautat in cele mai intunecate colturi ale lumii mistuite de razboaie interguildice (un nou cuvant!).

bate vantu, zboara frunza, tineti buzduganu sus!

a inceput !  © conu’ Bobotan

scrutez zarea cu privirea-mi apriga si observ turnurile semetite ale aceluiasi castel Phoenix. vulturul meu e beteag de-o aripa asa ca cedeaza curentului si ne pravalim amandoi in curtea interioara. ma culeg de pe jos, scutur penele de pe mine, las stirvul prada corbilor si ma retrag repede-repejor intr-un intrind ingust unde zaresc doua luminite sclipind slab. intind mina si simt o mantie slinoasa. o trag repede linga mine si vad ca statea pe oasele impielitate ale unui gnom muntean. (astia-s specie rara, cu ochi mici si luciosi, specie care traieste din zeama de dude fermentate). parea lihnit amaritul, asa ca l-am lasat sa-mi povesteasca toate cate stia dupa care i-am lasat o fiola cu licoare balsamica, pentru intremare. imi continuam periplul prin culoarul ingust iar in urma-mi auzeam necontenit sughituri necontenite. “sarmanul gnom!”, mi-am soptit… apoi, un glas gatuit de-o emotie interna a slobozit in neant numele unui erou legendar, alaturi de-o incantatie cu iz de druid: “Ronceaaa!… M_e, ba!” incantatia din final se lovea de peretii culoarului facand ecoul sa-mi rasune necontenit in urechi. ,-am asezat pe vine, cu miinile acoperindu-mi urechile si am ramas asa pana ce zbuciumul a luat sfarsit. un chitait de liliac se termina brusc in fata mea, odata cu zidul ce-i statea in cale. am vazut atunci ca drumeagul se infunda brusc. nu parea sa existe cale de iesire. am scos atunci un scroll de village-portal si m-am transbordat in batatura lu’ Iftode, direct in polata peste oua. am starnit un usor freamat prin pasaret – mi-era teama sa nu trezesc cainii sau cine-stie ce alte vietati fantastice, asa ca m-am retras repede-repejor din peisaj, nu inainte de a ma mai scutura inca o data de fulgi. dau sa ies in curte cand colo, ce sa vezi: gnomul cu pricina statea cocotat pe uluci si radea cu sughituri. primul imbold a fost acela de a-l scurta de cap si de a-mi mai adauga astfel inca cateva puncte de experienta la Rezistenta la Stres. m-a impiedicat insa o furtuna de nisip iscata din senin si al carei virtej m-a ridicat in vazduh cu tot cu polata. mai tirziu m-am frecat la ochi: imi parea ca zaream plutind pe un nor toata ghilda mea ce-o stransesem in urma vitejiilor; cintau la lire si aruncau cuvinte triviale la adresa unor duhuri. hm! sa speram ca m-o duce furtuna inspre ei, sa-i chestionez mai indeaproape…

© Le Maitre
Razvan Bobotan wrote:
Am ajuns in misticul Castel Phoenix, inconjurat de spini si flori in aceeasi masura. Si ca veni vorba de masura, mai iau un gat de licoare rosie inainte sa-i trec pragul. Intru incet, nu ma avant (desi am trans un vant chiar inainte de a intra – pentru cei ce nu -ntelege, mi-am insemnat locul punandu-mi mireasma de nucsoara sa domine intrarea in Castel), o iau usor privindu-i in ochi pe toti. Incep sa tremur cand trec prin mijlocul lor, dar nu las asta sa se vada. Un erou slab poate deveni carne de tun pentru ceilalti, si nu vrem asta. Am aflat de curand ca exista o fratie rivala, “Mue Blanca!” pe numele ei (uimitor cat de multe lucruri poti afla de la Ravens – pasarile mortii). Ma asez intr-un colt de strada si meditez … Rivala am zis ?!? Trebuie sa-i gasesc, trebuie sa-i caut, avem o cauza comuna .. eh, si .. , dar, […] dar cum ? Imi schimb arma, ma inarmez pana in dinti si plec, impingandu-i pe toti din cale (unii s-au impiedicat si eu cazut, n-a fost vina mea) cautand drumul cel mai scurt spre lumea de afara : peste zid! Cad, nu ma lovesc, ma scutur de praf si de inca doi eroi agatati de mine ca de un sac cu bani, le dau cu scimitaru’ pe haine sa-i curat de praf, imi pun roba si .. Pazea!, o furtuna de nisip. Pregateste-te Roncea ! Dar trece, ma cuat in buzunare si constat ca inca mai am cu banii toti galbenii. Ma ridic de sub frunze si caut urme de M*e, vorba aia, sunt in cautarea fratiei “M*e Blanca!”. NU gasesc nimic si .., ei bine, nu mi-a ramas de cautat decat .. un erou cu pantaloni de panza rosii ce-si zice Blanca. Sansa n-a fost cu mine. Ratacit in imensitate ma asez la umbra unui copac. Scot din buzunar o piatra pe nume “ponce” si incep sa-mi ascut calcaiele. Pregatesc elementul surpriza pentru ceea ce va urma. Timpul trece parca prea incet dar “all i need in this life of sin is me and my weapon!” Si uite asa …
Bonus1, o zicala inscrisa in scoarta groasa a unui copac “as i walk through the valley of the shadow of death i shall fear no evil ’cause i carry a mean stick and i’m the meanest m*ther f/cker in the valley”.  Hmmm, Specter is here ?
Bonus2, 1 punct la vitejie la fiecare 100 de lovituri de sabie primite pe cocoasa. Proratabile.

Continuam, bineinteles!

amintirile astea din 11 Iulie 2005 au pirguit in memorie odata cu quest-urile la care m-am apucat weekend-ul trecut intr-o tentativa de reluare a ‘Neverwinter Nights’… mare joc. mare, lung si lat. acum parca nu prea mai gasesti in jocuri povesti care sa te incite la nopti pierdute; doar WoW ce tine cap de afis, alaturi de citeva MMORPG-uri mai mult sau mai putin reusite. in rest, totul mizeaza pe gidilarea ochiului prin detalii la maxx si stoarcerea placii grafice. marturie stau imaginile de mai jos, din 3 jocuri ce stau sa apara. din toate astea, poate doar ‘Fable 2’ sa vina cu ceva placut (pe linga grafica).

Gran Turismo 5

gt5_01_resize.gif

gt5_02_resize.gif

gt5_03_resize.gif

gt5_04_resize.gif

gt5_05_resize.gif

Fable 2

fable2e3shot_02_resize.gif

fable2e3shot_03_resize.gif

fable2e3shot_04_resize.gif

Ninja Gaiden 2

ninja_gaiden_2_02_resize.gif

ninja_gaiden_2_resize.gif

Advertisements

One thought on “game rover

  1. Mai tragem o licoare roziu colorata adinc in chept si o iau inainte. Dar ce inseamna inainte cand nu ai punct de reper??? Desigur, poti merge spre opusul lui inapoi, adica de acolo, de unde am venit. Vinturile tibetane imi usuca pielea de pe fata; la urma urmei s-au adunat trei ani de cautari[…] Blanca o fi de mult praf si pulbere; nici urma de nemernic. Cu o mana pe cocoasa si alta pe inima, renunt la cautare dar nu la aventura. Noi orizonturi ma asteapta…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s