‘cinema’ convins

era sa ma asez la calculator si sa scriu ca nu pot sa scriu (ca sa-l citez oarecum pe Topirceanu – “…era sa vin sa va zic ca nu pot  sa vin”, dupa cum isi incepea cuvintarea la un tirg de carte)… simbata m-a trosnit o moleseala asa de placuta incit n-am lasat plapuma de sub barbuta decit tirziu la amiaz’, cind stomacul deja nu mai putea suporta chinul la care fusese supus ore intregi.

am incercat sa scap repede de sentimentul de vinovatie instalat peste noapte (cu bataie pe evenimentele de vineri seara), asa ca am facut un dus caaald… a-propos, stiati ca cel mai bun (si nou) leac impotriva mahmurelii vine acum in forma de molecule? serios, am incercat pe propria-mi piele. pentru doritori de experiente noi – faceti o vizita in Carrefour si adaugati in cos un flacon.

axe.gif

nu intentionam sa las intreaga zi sa se duca de ripa asa ca in a doua jumatate ne-am dus la un film, sa-l vedem pe clapaugul Will Smith cum isi duce traiul in ultima gaselnita hollywoodiana “I Am Legend“.  bo, nea Avrame – stiu ca o sa fii pe receptie asa ca ia aminte: nu exista ‘meniu Tuborg’, dar ai ce alege: Guiness, si-nca fo’ 3 soiuri de bere, toate la sticla (am pus-o pe Guiness prima pe lista pentru ca pina acum n-am mai zarit la recipient sticlos), plus M&M’s, inghetata, alea-alea… popcorn, tot tacimu’, mai-mai ca ma simteam ca pe vremuri… iete ca mi se umezi un ochisor. ssst, incepe pelicula. nota: pentru cei care vor sa vizioneze filmul si care s-ar simti ofensati de dezvaluirea inca dinainte a intrigii ii rog sa sara urmatoarele rinduri, pina cind fac eu semn.

ial_.gif

las deoparte faptul ca e al 3-lea remake al unei povesti vechi de 50 de ani – la urma urmei nu asta conteaza ci punerea in scena si jocul actoricesc. despre Will Smith se stie ca e energic prin filmele lui, asa ca scenaristii nu l-au scutit nici acum de exercitiu fizic, mai adaugind insa si psihic. ideea in sine a filmului suscita fara indoiala mintea amatorului de pelicula: “cum ar fi daca as ramine singur pe toata intinderea asta terestra, doar eu cu mine si cu noi doi?” cit dureaza pina o iei razna? daca esti baiat, te gindesti ca poate esti singura speranta ca omenirea s-o poata lua de la capat. si atunci, ce faci? speri sa mai fie o femeie ratacita pe undeva, nu? care ar fi sansele? iar daca e o femeie – presupunind ca nu e cea mai atragatoare pe care-ai vazut-o vreodata, ati incerca sa repopulati intreaga planeta? in cazul in care ar fi frumoasa – daca are mofturi? mai poti avea mofturi cind stii ca ai ramas singur-cuc si neajutorat? poate ca regulile atractiei ar trebui redefinite pentru astfel de clipe. as mai putea naste multe intrebari daca as ramine singur pe planeta, insa nu sint nici singur, nu joc nici in filme si nici nu ma cheama Will Smith. asa ca sa ne revenim… omenirea a incercat sa salveze o pacoste – cancerul, si-a dat cu muku’ in fasole pentru ca leacul nascut in laboratoare a decimat mare parte din populatie (98%), unii raminind imuni la prafuri iar altii transformindu-se peste noapte in siluete uscative, nervoase, iuti la minie si devoratoare de oameni sanatosi. singura opreliste in calea acestor bampiri este lumina; ca-i naturala ori artificiala – nu mai importa, cu totii se topesc la impactul cu razele.

aspectul parasit al metropolei newyorkeze aduce suficienta veridicitate filmului – chiar ma intrebam cit le-o fi trebuit sa inchida strazile prin oras; daca s-ar fi filmat in Bucuresti pesemne ca se bloca economia tarii pentru un an, indicii bursieri ar fi cazut, taximetristii s-ar fi reprofilat in jucatori profesionisti de table iar Videanu si-ar fi dat demisia.

reintorcindu-ne la omul nostru, il gasim singur cu animalul lui de casa (un ciobanesc german ascultator pina la un moment dat cind, ca orice potaie neastimparata din filme se pierde intr-o zona in care n-ar fi trebuit sa intre, implicindu-l astfel pe eroul nostru intr-o scena de actiune inimoasa in care reactia ta instinctiva este: “pleaca, iesi naibii de-acolo!”, urmata de o tresarire in scaun, emotie intensa culminata de rasuflare usurata si sorbit din paiul din sticla.).

intreaga atmosfera a filmului stind sub semnul linistii si a lipsei gravitatiei vietii iti induce in acelasi timp o stare de serenitate combinata insa cu o oarecare emotie, datorata expectativei. tipic thriller-urilor sint bubuielile asurzitoare ori de cite ori se iveste cite-un pericol, iar asta – pe linga ca te trezeste din amorteala iti mai cauzeaza si fioruri interne.

despre personajul lui Smith n-am zis prea multe pina acum… m-a surprins: este un virolog, fost colonel in armata (nu mai batrin de 40 de ani – ceea ce imi da serioase intrebari privitoare la inaintarea in grad in armata americana), cu un fizic de invidiat (cum ar zice o ziarista scriitoare la ‘Tabu’), masini numai bune de agatat (pacat ca nu prea are pe cine) si arsenal demn de un razboi de gherila. rutina cotidiana se imparte intre fitness matinal, dejun, vinatoare de caprioare ori cautarea de conserve prin casele oamenilor/supermarketuri si studiul pentru dezvoltarea unui leac impotriva plagii care i-a napadit pe mutanti.

intrebarea care ne framinta… o sa reuseasca el, oare sa salveze omenirea? pentru raspuns nu va trebuie decit 10 eur/bilet, plus o bere si-o inghetata, 2 ore de rabdare, companie placuta si cunostinte de limba engleza. restul rezolva Will Smith.

gata cronica, puteti relua lectura

seara zilei de duminica am dedicat-o lui Aragorn, asta… lui Viggo Mortensen si lui Naomi Watts si-ale lor “Eastern Promises“. nenea Cronenberg (regizorul), ne da pe tava nitel gore, combinat cu mafioti rusi, coduri etice (mafiote, se-ntelege), juraminte (ale lui Hipocrate) si resemnari, asezonate cu politie si agenti acoperiti.

ep_.gif

una peste alta se cheama ca a mai trecut un weekend mult prea repede, iar saptamina dinainte inca nu stim ce-o sa ne-aduca. ma bizui pe instinctul meu de supravietuitor si am incredere ca  voi gasi alte medicamente impotriva ostenelii cotidiene.

Advertisements

2 thoughts on “‘cinema’ convins

  1. I Am Legend.. m-a secat finalu’! Iar despre bere..am un six pack de 1664 Kronenbourg acasica de care nu ma pot atinge.. s-a pus prafu’ pe el (‘tu-i dieta mumasii)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s