astazi – Zürich














orasul, per ansamblu nu m-a impresionat – ca sa dezumflam auditoriul de la debut. c-am petrecut bine, asta-i alta caciula… 🙂

sumar: gara mare – aduce nitel cu aia din München, agitatie, forfota, brad Swarowski – sa moara toti columbenii de necaz (parca aia erau cu cristalele astea, se tot dadeau rotunzi la tv); a-propos, citisem mai deunazi ca in .ro se licitasera ‘jde mii de sute de mii de euroi pentru brazi de Craciun; astfel – Tiriac a cotizat citeva zeci de mii pt un brad Vuitton, Esca pentru un brad Gucci sau naiba stie ce, oricum nu conteaza – in fine, ideea era ca ce – noi n-avem specifice la noi in tara? de ce nu scoatem la licitatie un brad Plescoi, cu ghirlande din zona, ori un brad de Bihor, cu sticle cu pere inauntru pe post de globuri, sau un brad de Buzau cu sirme pline cu covrigi in crengi, oho! si cite-ar mai fi… dar vorbeam despre Elvetia. sa (ne) revenim:
– oras cu alura gri – poate si pentru faptul ca sintem intre anotimpuri – nici toamna, nici iarna – e un soi de neutralitate (meteorologica) la inceputul asta de Decembrie (ca sa fie in ton cu comportamentul specific al cantoanelor), populat cu oameni de toate natiile – dar cei mai multi sint din tagma italienilor – uriti, cu nas mare (bag sama ca Italia Uno, Canale 5, ReTe 4 ne-au vindut numai cosmetice cind ne holbam la Ambra, Karaoke si alte emisiuni la care defilau nimfe bine imbracate), vorbareti, unii smecheri, altii tristi dar cu totii uriti, nene! ptiu! nasoilor!
– cladirile sint… ce sa zic – stilul ala arhitectural specific tarilor de rit germanic/frantuz insa aici le lipseau animozitatile si coloratura celor pe care le-am zarit in Franta, Cehia, Austria ori aici, in Germania. reci, dom’le, reci – asta e cuvintul. una peste alta, un oras cam neprimitor. ca sa nu mai zic ca sint convins ca dpdv consumerist le-ar pune pe goana pina si pe cele mai avide cumparatoare pe care le cunosc – iar aici ma gindesc doar la preturi; atit cit am colindat centrul n-am prea zarit produse convenabile. cu toate astea toata lumea era cu sarsanalele pline. a – tinerii (liceenii), ma surprinde cit de prost se imbraca; si toti la fel: hip-hop style, cu niste ghete din piele bej, blugi sau pantaloni d’aia cu turu’ la genunchi, un hanorac labartat si sapca! nelipsita sapca cu cozoroc drept, fara nici o curbura. miinile adinc infipte in buzunare + mersul leganat sint incluse in costumatie. la fete lucrurile stau asa: in picioare Converse jumuliti la incheieturi, colanti negri, o bluzica din sintetic peste trup iar pe stratul imediat urmator o jachetica subtire ori un hanorac. frizura e indeobste neagra ca pana corbului iar conturul ochilor e reliefat printr-o dira de rimel, si ea tot neagra. concluzie: se poarta negru. ca liberianu’ ala de se asezase linga noi pe banca si-ncepuse sa ne povesteasca intr-o engleza aproximativa cit de grea e viata pe la ei pe-acolo si cum incearca sa-si faca un rost. a inceput bine omu’ – daca e sa ne luam dupa spusele lui, din moment ce-a aterizat tocmai in Elvetia din prima incercare. de ce ma iau de tinerii aia de mai sus? nu mi-ar fi sarit in ochi daca era unu sau doi de saminta, da’ toti erau imbracati identic! indigo pur. (imbatrinesc, incep sa ma afecteze toate detaliile insignifiante…)
puncte de interes: 3 biserici. in turla uneia dintre ele m-am cocotat si eu dupa 2 franci si-un urcus abrupt pret de 5 minute, dupa care am tras niscaiva poze de la inaltime
ce mi-a placut: becurile din centru, ca erau multe si dadeau impresia de ploaie de stele; o librarie plina de carti in Engleza; un magazin de muzica (in care puteai sa te joci la ce instrument iti poftea inimioara); niste confiserii imbietoare; un magazin frantuz de moda masculina cu nume simpatic (Fil à Fil – “Fir cu Fir”, n.t.); amabilitatea chelnerilor/vinzatorilor plus cunostintele lor de limbi straine (.en, .fr, .de, etc…); lipsa masinilor din centru (de pe unele stradute, ce-i drept); banii lor, ca-s colorati ca niste bilete de bîlci.
ce nu mi-a placut: atmosfera gri, ternã, lipsa animozitatii (desi era aglomerat ochi); preturile (scump, doamna, scump!); bricegele lor de soi (sint la tot pasul, nu scapi de ele); combinatia de cladiri comuniste (patratoase, gri, cu ferestre mici) cu cele cu arhitectura vieneza de sf. de sec. XVIII – inceput de sec. XIX (art-deco, jugendstil) – ca nuca in perete (sau castana – ca si-asa e plin de castane coapte la toate colturile de strada; cam mistreti elvetienii astia…)

in concluzie, ce primeaza: lucrurile care mi-au placut la ei sau cele care nu mi-au placut? mi-a placut ca din pdv al creerii nevoilor, orasul cu magazinele lui cu tot iti dau o mare mina de ajutor. asadar – bani sa ai, apoi simti cum vin si nevoile (“vreau aia, vreau ailalta, vreau si de-aia, si de-aia, si de-aia, hai sa bem ceva, hai sa mincam, ne dam pe furnicular?, luam un suvenir?, scl…”). serviciile? pfff, n-am cuvinte. jos fesu’! compania? nepretuita 🙂 am sa ma mai duc? depinde de ‘companie’ (si nu ma refer la ‘firma’)

Advertisements

2 thoughts on “astazi – Zürich

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s