nitica cultura n-a omorit pe nimeni

oriunde am fi, tinem cu traditia! iata un butoi construit cu simt de raspundere! (in dreapta imaginii)

am trecut in revista alt castel, alte ruine nemtesti incarcate de istorie. Heidelberg Schloss, un castel mare si vechi, ruinat, cocotat p’o stinca, cu vedere asupra oraselului si-a riului Neckar.

ca orice castel care se respecta are o intrare pina la care iti dai duhul urcind, un bilet de intrare, un bilet pentru tur cu ghid in limba engleza si-un fotograf care imortalizeaza grupul de turisti pentru a le vinde mai apoi drept suvenir poza frumos inramata cu 8 EUR.

piatra de temelie parca a fost rasturnata pe la 1296, urmind ca in 1317 mosia sa mai primeasca un adaos constind intr-o noua aripa de cladire, un turn de veghe si-un zid de aparare. de-atunci si pina acum au ramas bine pastrate niscaiva elemente de mobilier, statui ciuntite, tavane frumos ornate, usi din lemn masiv si-un altar in care se retrageau evlaviosii curtii la ceas de ananghie.

pret de mai bine de-o ora ne-am preumblat in compania ghidului nostru vorbitor de lb. Engleza (“Agota”, propasita prin Germania de vreo 12 ani dupa spusele ei, dupa ce parasise pusta din vestul Romaniei), ne-am amuzat la cite-o istorioara mai sugubeata apoi am intrat in ceea ce se numeste ‘Apotheke Museum’. mari tamaduitori, nemtii au simtit sa lase marturie in citeva incaperi o intreaga istorie a leacurilor incepind cu cea mai veche radacina de sovirf, continuind cu rostopasca, ciubotica cucului, traista ciobanului , prafuri arabesti, leacuri grecesti, retete si scriituri vechi de la Dioscorides, Artemidorus si Galen pina-n zilele noastre precum si primele pastile de piramidon in cutiute de tabla originale. – mi-a atras atentia o vitrina in care se gasea un intreg echipament de tratare a bolilor, de la mac uscat pina la pipa cu care il puteai fuma. –

un soi de alambic utilizat la prepararea potiunilor m-a trimis cu gindul la alte utilitati, asa ca i-am facut o poza – nu se stie cind se va dovedi utila.

prinzul l-am luat la o terasa din tzentrum – m-am usurat de ceva poli – iar tot efortul pentru un snitel cu un sos de mustar, niscaiva cartofiori la cuptor si citeva franjuri de varza. asta e, domnia se plateste, chit ca e intr-un orasel ceva mai mare decit o comuna doljeana.

un pod peste Neckar ne-a atras admiratia iar linga el, neobosita – o maimuta cu o oglinda in mina – emblema a orasului inca din cele mai vechi timpuri. am surprins singurul instantaneu la care am avut acces, unii s-ar putea trezi deranjati de detalii.

inca 4 zile si mergem acasica, la o sarmaluta, o afinata, o beuturica, o preumblare prin Brasov, un somnic prelungit si cine stie cite si mai cite…
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s