ziua a 5-a

“si a fost seara si a fost dimineata. ziua a cincea.” (Geneza, Biblia Ortodoxa)

in ziua a 5-a am ajuns si eu in orasul care m-a luat sub paza, ocrotire si protocol, dupa aproape o saptamina de dat binete colegilor, participari prelungite la sedinte si transfer de intelepciune.

in prima zi de sedere in München m-am dus cuminte la birou, dis de dimineata, cu ploaia-n cap, unde-am pus-o repede de-un ceai cu colega Gwen, ca sa ne mai treaca racoarea din oase. inca de la prima ora mi-am facut o impresie asupra a ceea ce avea sa ma astepte pe parcursul urmatoarelor 5 zile: multa discutie, multa atentie distributiva. exista unii oameni pentru care vorbitul este o arta, o maiestrie care ii defineste pe ei ca indivizi si le traseaza caracterul. Gwen este unul din acesti oameni modelati dupa logoree. vorbind mult, este o persoana energica. fiind o persoana energica, te antreneaza in ritmul ei de lucru. antrenindu-te in viltoare depui efort si, treptat incepi sa obosesti. obosind, iti oprimi cite-un cascat la fiecare 5 cuvinte de-ale ei, iti cauti o pozitie cit mai confortabila pe scaun, intinzi mina dupa paharul cu apa (de care nu ai neaparata nevoie, insa gestul in sine mai inlatura monotonia), bei, pui paharul in alt loc, continui sa te uiti in ochii interlocutorului si dai din cap in semn de aprobare, apoi pui o intrebare folosind aceleasi cuvinte cu ale ei, dar cu sens si intonatie diferite.

am scapat usor de prima zi, apoi m-am dus cuminte la hotel pentru nitica odihna. era cit p’aci sa pun mina (din inertie) pe-o sticluta cu vin rosu in minibar, dar mi-am oprimat chemarea vazind pretul pe lista – nu mai stiu exact cit era, dar era mult (tin minte doar ca un schnaps de Grant’s era aproape 6 euroi), asa ca am iesit afara ca sa fac niscaiva provizii. in zilele urmatoare minibarul a primit alta destinatie – racorea cutiile cu Franziskaner de la supermarket-urile de dupa colt.

a venit martea, cu doua sedinte mari (si ca durata, si ca pondere privitoare la interlocutori); 2 din cei 3 manageri carora ma subordonez erau acolo pentru discutii – o ‘ea’ si un ‘el’. ea finutza, inalta, cu o alura exotica – el inalt, solid, mucalit, cu trasaturi neaose de neamt. din conversatia cu el – am ajuns amindoi sa ne intrebam cum de sint atitea fete in mediul IT… mirarea lui Cristoph venise parca pe moment, cind ne-am uitat inspre birouri si-am zarit doar fete. da, birourile ‘Pepper Global’ au multe reprezentante ale genului sub acoperis. la HP lucrurile nu stau chiar asa – cel putin din primele mele impresii.

tot atunci am cunoscut un baiat simpatic – student britanic venit la un stagiu de pregatire in München pentru 1 an de zile. era tare curios sa auda de la mine despre Romania, despre cum se simt romanii acum ca am intrat in UE. si cum toate discutiile implica la un anumit moment si amanunte mai colorate, n-am putut evita corturarii nostri de vaza, despre care – cu ocazia asta, am aflat ca in Anglia li se zice “travellers”. “we have to be politically correct”, s-a scuzat Robert rizind cu gura pin’ la urechi.

seara a sorbit degraba 14 beri light (sticle mici, la 0,33), apoi a stins cuminte cu un shot de Jaggermeister. a doua zi mi-a zis ca si-a simtit capul nitel plumbuit cind a incercat sa se trezeasca. despre mine – numai de bine – voi fi, vorba lui Robert “politically correct” asa ca nu o sa intru in detalii – nu de alta, dar ma consum…

miercuri a fost prima zi in care am reusit sa ies nitel prin oras si sa mai strabat pietonalele. mi-a parut rau ca n-am putut fotografia citeva din cladirile pe care acum doua luni le vazusem doar noaptea, pentru ca erau ‘ornate’ cu schele, oamenii lucrau pe tencuiala, la statuete – “ce chestie!”, imi ziceam in sine, “doar data trecuta n-aveau nimic pe ele; s-or fi crapat intre timp?!” nu, nu erau crapate, nu se intimplase nimic rau cu monumentele. atita ca aici, “la ei”, sint perioade in an cind fiecare cladire din patrimoniu primeste tratament de infrumusetare pentru mentinerea pH-ului la nivel neutru. am sa pun niscaiva mostre de arhitectura urbana baroc-rococo pe flickr cit de curind, pt exemplificare.

joi, da. joi am reusit sa ma enervez pentru prima oara in Germania. pai ‘tu-le muma-n cur cu automatele lor de bilete cu tot! pina si neamtu’ sta mirat atunci cind trebuie sa-si cumpere un bilet de tramvai (bine, pina la urma o dibuieste ca-i pe limba lui). de ce m-am enervat tocmai acum? n-aveam incotro, eram stingher in lume, fara vreun ghiseu deschis in preajma asa ca am fost nevoit sa apelez la una din cutiile astea mari de pe peron.

cum sta treaba… ca trebuie sa exemplific o tzira: aici, in functie de destinatie tariful se schimba. si mai sint si diverse categorii: bilet pentru copiii pina-n ‘nu-stiu-citi’ ani, bilet pentru adulti cu bebe, bilet pentru adulti fara bebe, bileti pentru elevi (na, ca mi s-a impleticit!), bilet pentru studenti, bilet pentru invalizi, bilet pentru pensionari, bilet pentru adult cu catel, bilet pentru adult cu catel pentru zona I, bilet pentru pensionari pentru toate zonele, bilet pentru adulti pentru o zi, o saptamina, o luna, pentru grup de turisti pina la 10 insi (o zi, doua sau trei – depinde), si cite si mai cite… Mie imi trebuia un abonament lunar de la mine – statia Bopser, pina in Boeblingen (107 EUR, partea mea pe luna in curs, ca-s generos). Mi l-a dat o tanti cumsecade de la un ghiseu. Desfac un ‘Malteser Weissbier’ in amintirea generozitatii dumneaei… (pauza. trec 5 minute)

si-am ajuns vineri 13 ale lunii inapoi in giudetul de adoptie, si marturisesc ca imi era dor. vroiam sa stau la mine in pat, sa nu ma mai chinuie nimeni cu aiureli despre ultimele rapoarte din campania noastra lansata acum 2 luni pe ‘Worldwide’, despre cit de buni si tari si mari sintem si cum am reusit sa ‘drive revenue’ pentru mai-binele organizatiei – si, implicit, al nostru. pentru ca sintem creativi, aducem plus-valoare, actionam proactiv – ba! nu s-a saturat nimenit de termenii astia?!

si-uite asa mai inchid un capitol, mai trag aer in chiept (e curat, chiar e curat, ca e multa verdeata pe-aici. A-propos de verdeata, trageam cu ochiul in tren luni de dimineata la viile de pe dealurile imprejmuitoare si ma gindeam la ce an bun o sa fie. A prins bine sezonul asta ploios – se zareau niste ciorchini sanatosi, zau asa – mai mare dragul sa fii viticultor in Stuttgart. Dar la consumatori nu se gindeste nimeni?!) si dau drumul la serial. “24”, se-ntelege. mai am 4 episoade si-l termin.

Advertisements

4 thoughts on “ziua a 5-a

  1. bravo mai Maitre; imi place cum le bagi; tare dulce-mi gadila urechile ale tale vorbe cand le citesc; citesc ca te cam rup nemtoaicele pe acolo; ceva vizite prin imprejurimi cand bagi?

  2. Ba stai sa vezi la gretzili harababura…nefericit coctail la astia ..balcanici/ortodocsi/manelisti/speculanti ratati …huooooooo…vorbiscum pax…eu nu ma identific ba ..uite asa! nu ma identific cu ce?…cu cine ? hic …parerea mea .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s