fuse si se duse

Pe cit de napraznic s-a aratat viforul in urma cu o saptamina, pe-atit de brusc s-a curmat avintul naturii, de pe-o zi pe alta. Daca mai deunazi lacrimam cu promoroaca la nas in virf de platou de Bucegi de la vintul ce ne brazda obrajii, apai la nici o zi distanta transpiram din pricini de temperatura ridicata. Deh, barem s-a facut omatul la inceput de sezon, ceea ce tot e bine – ca am reusit sa profitam de el.

somnique usor

Incasator mai bun ca Basescu n-am vazut. Poate doar Lucian Bute sa primeasca asa de bine iar spre final sa fie in stare sa puna adversarul la podea. Cu toate televiziunile asmutite asupra sa, Baselu s-a tinut tare pe pozitie. In toata agitatia asta a contat foarte mult si jocul contra-candidatului care – la o adica, nu a fost decit o mimare palida a ceea ce  ar fi trebuit sa fie intruchiparea unui spirit bataios si gata sa intoarca spontan replica zeflemistului din corzile portocalii. N-a fost sa fie asa, ba din contra – MG s-a innodat in propriile-i gesturi, sfirsind prin a ingenunchea penibil.

Gestul care i-a siderat pe multi dintre analisti a fost fara indoiala tainica vizita nocturna la numitul SOV. Nu conteaza cit de alb si imaculat esti sau cit de nevinovat e taticul FNI-ului (presupunind ca varianta asta ar exista) – ideea bine insurubata in mentalitatea electoratului este una buna si simpla: SOV + Patriciu = evil doers. Reactiile staff-ului la auzul pataniei impricinate au spus totul: in necunostinta de cauza cu privire la vizita sus-titrata Johannis a ramas inmarmurit, Antonescu a inghetat cu un zimbet ce degaja mai degraba o jena vizibila iar Dinescu si-a pus miinile in cap. Parca transpira din toti intrebarea “pe cine am venit noi sa sustinem azi?” Pentru noi, astia de pe margine era elementar: cind stii ca Basescu sta pe tine cu ochii ca pe butelie, asteptind cea mai mica schiopatare ca sa sara la beregata, de ce ii dai dom’ne prilejul sa te atace? Pagubos masochismul, sa mor de nu!…

In final s-a votat cu ura, s-a votat din ura – ‘functie de parti, iar la final jumatate plus 0.6% din alegatorii cu drept de vot l-au luat in brate pe marinar. A nu se intelege gresit ca cealalta jumatate a fost literalmente ‘ciuruita’, cum se trimbita azi-noapte. Dar de respect de la centru nu ma astept; nu m-am asteptat in ultimii ani, daramite acum.

Recunosc ca si pentru mine a fost un vot emotional, chit ca ma despart citeva mii de km de granitele tarimului de obirsie. Intr-un raspuns scurt adresat jupinului Mage care argumenta eliminarea votului pentru cei stramutati din tara de mai bine de doi ani, am reafirmat cele de mai sus si-am adaugat: beneficiind (zic eu) de cel putin o minima informare cu privire la mediul politico-social din Romania si stiind ca deciziile de la tzentrum ii privesc si in mare masura ii afecteaza pe ai mei ramasi acolo, avind la indemina instrumentul votului nu pot sa nu il exercit; dar nu relaxat ci cu speranta ca daca pina la momentul actual situatia nu a decurs asa cum mi-as fi dorit, de-acum inainte si-ar putea urma cursul sperat. Nu zic ca mecanismul asta intelectual e lipsit de hibe, dar acestea fiind datele si aceasta fiind mintea si potriveala mea, am actionat ca atare.

Mai departe las sa ne imbie un cintecel, ca prea a fost mult freamat in zilele ce-au trecut…

Lymby Systym – …so we can sleep

rosu vs. portocaliu

Interviu cu fiecare prezidentiabil in parte.

plai de dor

Plai de dor si duca. Duce-te-ai…

Ca am plecat nu mai e de mult e o noutate, si nici nu mai trimbitez pe-aici care mi-au fost motivele. Altele sint ofurile mele acum ca sint departe de tara.

Chiar inainte de a pleca purtam o conversatie cu o amica, in care – printre altele, aflind ca urmeaza sa parasesc plaiurile natale, m-a intrebat: “[...] si, pleci asa singur? Nu ti-e frica?” Am vrut sa o intreb si eu pe ea daca nu ii e frica sa ramina, insa am preferat sa-i raspund sec si impasibil “Nu.” Si chiar nu imi era. Ajunsesem la limita superioara a rezistentei si, in plus, principalul motiv de duca a fost o totala neadaptare la mediul tumultuos care incepea sa se deseneze pe suprafata bucuresteana. Adauga la asta un strat de politica si economie mai degraba paguboasa, un parvenitism al tinerilor ajunsi in corporatii care ma imbufna peste masura, o… na-ti-o frinta, ca iar ma apuca.

[...]

Cred ca a trecut 1 an pina sa revin in Romania si sa am un rendez-vous cu prietenii mei din capitala. Pesemne ca degajind un soi de vioiciune nu mica mi-a fost surprinderea cind alti doi m-au abordat – mai intii nesiguri iar mai incolo din ce in ce mai convinsi, spunindu-mi ca si pe ei ii macina ginduri de stramutare. Mie, motzul cocotat in virful pomului, mi-a tresarit inima de bucurie! “Ba, bravo voua! Veniti, ingrosam rindurile emigrantilor.” A trecut o luna, doua, trei, sase, un an, doi si tinerii mei tot n-au plecat din tara. Unii s-au resemnat cu actuala stare de fapt si nu mai au asteptari de la nimeni si nimic iar altii si-au pierdut increderea in angajatorii din Vest (“…nu te baga nimeni in seama, am trimis ‘j de siviuri“, etc). N-a zis nimeni ca e simplu. La urma urmei si premeditarea mea a tot durat vreo 10 luni – 1 an de prospectare intensa pina la momentul “bilet avion – one way“.

Inevitabilul s-a produs, iar cu el au venit si alte neajunsuri (pentru ca – nu-i asa, nu se poate sa-i dai omului prea mult bine). Relatiile amicale – de la strinsoarea in care se tineau odinioara au ajuns incet incet sa mai slabeasca; ce faci in cazul asta? Arunci vina pe distanta. Comunicarile prin messenger, asa goale de miez cum sint mai au totusi meritul ca intretin relatia. O intretin dar n-o consolideaza. Cred ca teama multora care isi doresc sa plece dar nu o fac este data de simpla dar macinatoarea intrebare: oare plecind, nu pierd mai multe decit daca as ramine aici? Nu poti trai cu inima la distanta. Viata asta asa inregimentata in compromisuri cum e ea, te mai “mingiie” cu cite-o ghioaga in moalele capului, da cu tine de pamint, te trezesti, te dezmeticesti si-o iei de la (alt) capat. Asa e-n tenis, spune Caragiu…

Luind o decizie cu impact mare asupra propriului mers trebuie sa-ti asumi citeva riscuri. E inevitabil. Apoi, odata intrat in hora, bunul simt si ambitia personala trebuie sa dea tonul viitoarei directii de dezvoltare; stiind ca ai luat o hotarire majora, mai departe tine de tine sa faci sa iasa bine toata aventura asta. Iar odata cu plaiuri noi vin si oameni noi, si intimplari noi. A boscorodi insa obirsia este mai degraba apanajul mirlaniei si neam-prostiei – neajunsuri de care am vrut sa scap; a o critica pertinent tine de alta croiala. De aceea ori de cite ori simt ca acolo, unde au ramas ai mei lucrurile inca nu intra pe un fagas normal, nu am cum sa nu ma zburatacesc si sa cricnesc cind vad vreo nedreptate ori o delasare. Asa ca voi mentine abordarea

[...]

Astazi se serbeaza ziua Romaniei. Nu sint genul patriotului (ce-i drept, definitia difera de la un individ la altul) – desi am arborat acum stindardul la balconul hermeticii. Cred ca si chestiunea patriotismului la noi e mai apropiata de cele sfinte, asa cum imi spunea odata un mosneag simpatic: “dom’ne, zice, eu sint credincios.” – pauza lunga – “Dar nu sint bisericos.” Si mai lua un clondir de ‘dicament.

Hai ai nostri! La multi ani!

vox populi

Preluate de pe doua dintre tracker-ele de torente romanesti. Oare ce relevanta au ele, tinind cont de virsta predominanta a utilizatorilor? In paralel, majoritatea celor inregistrati pe site-urile respective sint din Bucuresti. Sa vedem ce ton da capitala de asta data.

Turuialã în douã etape

Ușor previzibilă statistica dupa primul tur – deși trăgeam nădejde înspre un alt rezultat. Deh. Pînă la urmă s-a dovedit că și mass-media asta năvălind cu toata rîvna înspre știrbirea imaginii băsesciene n-a reușit nimic altceva decît să-l propulseze mai departe în cursa pentru un nou mandat.

Mai departe ce-i de făcut? Chestiunea cu ”răul cel mai mic” s-a aplicat in runda ”Iliescu vs. Vadim”. Dar acum? – aici mă gîdilă rărunchii și-mi vine să slobozesc una din popor… – Indiferent nu pot rămîne pentru ca nu mi-e felul iar ștampila din pașaport mă îndreptățește la o părere. Un lucru știu sigur: a fost un scrutin la care am votat pe considerente legate de persoană. Iar președintele în sine este un om, o persoană. M-am străduit să ramîn obiectiv și să ascult discursul fiecărui candidat în parte iar mai apoi să fac o alegere după mintea și potriveala mea. Băsescu, pentru mine, ramîne în șablonul mîrlăniei și neam-prostiei, minciunii, arțagului, hăhăielii de mahala, răzbunator, fățarnic si disimulant. Ori să aleg să ne reprezinte în lume un astfel de specimen – ei bine, nu. Mai presus de toate, știind că odată cu el va mai veni aceeași echipă de pedeliști cu limba moale – asta mă înfierează și mai abitir. Nu sînt pătimaș, dar m-am plictisit de lipsa moralității multora dintre politicieni. Iar PD-L-ul e văduvit rău de tot la capitolul asta. (Ce nu pricep eu e de ce fanii partidului sus-menționat sînt în mare parte atît de răutacioși, arțăgoși și puși pe a te desființa de cum sesizează la tine o încruntătură – fie ea cît de palidă – la adresa prezidențiabilului lor. Mai ponderați băieți, mai cuminței! NIMENI nu le știe pe toate pe lumea asta – la fel cum nimeni nu se poate prezenta în fața electoratului alb, imaculat, etalon al dreptății, ordinii și disciplinei. O minimă modestie e necesară, precum și bună-creștere.)

Mai departe. Dacă aleg să nu mă prezint la vot e ca și cum aș da girul unuia dintre candidați, și parcă nu mă lasă inima sa boscorodesc regimul alți 5 ani de-aici înainte, știind că nu mi-am adus aportul la schimbare cu nici un gest.

qed

La votul calului

E pentru intiia oara in 11 ani cind nu poci pentru ca sa-mi formez o parere clara asupra unui candidat la prezidentiale. A, bun – stiu pentru cine n-o sa votez, asta e cert. Dar lasind deoparte aspectul asta, cu ce ramin? Nimeni nu tagaduieste ca Geoana si Antonescu sint doi dintre candidatii cotati cu sanse sa ajunga in turul 2 unde se vor bate cu marinarul. Insa cind vine momentul sa ma gindesc cu ce au reusit cei doi sa ma convinga pe mine, om din bobor ca merita sa le dau cu stampila peste nume – ei bine, ramin in cumpana.

Despre restul prezidentiabililor – Oprescu si Cernea ce mai merita bagati in seama. Cu Kelemen n-am nimic, UDMR isi numeste de fiecare data un candidat doar dintr-un soi de obligatie – in rest sint si ei constienti de umplutura. Mi-a parut rau cind l-au bagat la inaintare pe Frunda, despre care am zis la vremea respectiva “ce pacat ca nu-i roman”.

Cu dom’ doctor termin repede pentru ca omul politic Sorin Oprescu se ascunde sub o mantie de neadevar. Punctual, odata ajuns primar a promis ca nu va candida la prezidentiale. “Nu pot sa le fac asta bucurestenilor.” Nu cred ca le-a facut prea multe nici de cind e primar, asa ca nu stiu la ce m-as putea astepta de la el odata ajuns la cirma tarii. Si in plus, sa fim realisti – independent in Romania nu rezisti fara sprijinul puternic al unui partid politic. Turul doi (al pantalonilor) cade pentru dom’ doftor.

Cernea cred ca are mai multe probleme. Mai presus de toate, ii fileaza o dioda. Cu gesturi extreme atragi atentia dar nu rezolvi mare lucru iar el, trimbitind ca-si da foc in fata TVR pentru ca ii este ignorata candidatura deja mi-a aratat ca are o problema. Dom’le, nu vii si zici ca-ti dai foc fiindca nu iti iese tie pasenta; iesi ridicol din toata povestea, de oriunde ai privi-o. Punct. Apoi mai este si factorul ‘prezenta scenica’. Aparind cu un discurs istet dar in tricou cu “Punks No Dead” (e un exemplu) nu-i induci ţaţei Filofteia decit impresia ca “uite, maica ce-nseamna democratia, acum poa’ sa candideze tot flinticu’“. Treaba omului – inteleg ca-i e bine in pielea lui dar nonconformismul trebuie nitel cosmetizat. Pina la urma urmei cred ca el s-a inscris in cursa mai degraba pentru a-i face pe oameni sa constientizeze multe din mizeriile in care se scalda politicienii nostri de la ţentrum. Prezenta la televiziuni a reprezentat un vehicul util expunerii punctului de vedere iar asta poate fi tot meritul sau in campania electorala – a stiut cum sa valorifice ocazia ivita. Mai departe depinde de el cum se va mentine si-si va mentine ideile/valorile.

Ca o paranteza – ma gindesc ce era in mintea lui cind se vedea invitat la emisiuni in care il avea in fata pe Gogu a lu’ Puţintelu’ (s-avem pardon dar nu-mi aduc aminte numele balaoachesului si nici nu mai dau pe Bing dupa el).

Raminem cu Geoana si Antonescu. Cum procedam? Le-am urmarit dezbaterea de ieri iar o parere scurta asa, de om de pe strada zice dupa cum urmeaza: am vazut un Basescu timorat, un Geoana bine-argumentat si un Antonescu usor artagos.  Dar eu cu socialismul nu pot sa ma impac! Cu toate astea, mi-e teama ca mobilizarea PSD va fi mult mai mare in teritoriu iar de-acolo le vor veni multe voturi. Pe de alta parte ma bucura ca din ce in ce mai multi tineri cu prezenta pe internet il sprijina pe liberal – asta se ’simte’ urmarind blogosfera si comentariile pe diverse forumuri. Sansa e ca Antonescu sa treaca cu bine de primul tur, pentru ca in al doilea cu siguranta i-ar da muku’ marinarului. Daca turul doi il gaseste pe Geoana luptindu-se cu Base, e lesne de prezis inspre cine se vor indrepta voturile tineretului. Si-atunci inghite nene alti 5 ani de demagogie, minciuna, pupeze, sleahta de pedelisti pravoslavnici (mor, fac alergie, guta, apoplexie cind il vad pe TRU cu ochii lui picior peste picior, Boureanu si alti trepadusi).

Sint de parere ca votul de miine iar in extesno cel din decembrie vor avea cel mai mare impact asupra bunului mers al treburilor pe plaiurile noastre de bastina. Stramutat fiind pe alte tarimuri nu poate totusi sa nu-mi pese de ce se petrece in Romania. Mai am o noapte buna pentru cumpanit, si-o zi in care trag nadejde ca si constiinta civica a mai prins nitica intelepciune in ultimii ani.

Somnique usor!

IT punct RO

Conform ultimelor cifre prezentate de GFK, cam asa arata vinzarile IT in Romania anului 2009.

Comparativ cu anul trecut s-a inregistrat o scadere a vinzarilor cu 51,8%. Intregul docoment se gaseste aici.

Criza, putere de cumparare scazuta, incertitudini, cumpatare, ideea ca “pina n-o crapa dioda nu schimbam nici un televizor“, si multe altele au condus la procentajul de mai sus… Cred ca cifra ii ingrijoreaza in primul rind pe unii dintre producatori – iar odata cu ei si pe distribuitori. Producatorii – pe de-o parte, vor analiza daca merita facuta vreo investitie in vederea comercializarii produselor si promovarii imaginii intr-un astfel de mediu iar distribuitorii, pe de alta parte isi rontaie unghiile cu gindul ca viitorul nu suna prea bine pentru ei daca sinusoida o tine tot in jos.

Stau sa ma gindesc doar la un segment: aparatele foto. Cunosc o singura initiativa venita din partea Nikon de a-si deschide o reprezentanta in Romania chiar anul acesta (Bucuresti, mall Baneasa). In afara de ei nu stiu nimic de Canon, Sony, Pentax – sa nu mai zic de alte nume mai mari. La 9 mil. EUR/trimestru nici nu-i de mirare ca nu se incumeta nici un jucator sa se arunce pe teren.

Profesia de român

Tulburarile actuale in ceea ce priveste tabloul Romaniei: “[..] lipsa de coeziune şi iresponsabilitatea clasei politice, care se complace în jocuri infantile, fără a se gândi că are o răspundere uriaşă. [...] Politicienii nu sunt conştienţi de răspunderea pe care o au. Dar, de fapt, problema asta se manifestă la toate nivelurile sociale.“

Aurora Liiceanu in dialog cu ziarul Adevarul

CFR.ro

Vara asta mergeam cu trenul spre Zürich. Platisem pt un bilet la ICE, versiunea TGV a nemtilor. Din motive ce-au tinut de o defectiune, toti calatorii au fost poftiti in alta garnitura – de data aceasta a unui tren InterCity. Pina la destinatie am schimbat doua trenuri, iar intirzierea cumulata a fost de 5 minute. Pentru aste 5 minute in care rabdarea calatorului a fost pusa la grea incercare, tot aparatul Deutsche Bahn angajat in satisfactia clientului n-a contenit sa-si ceara scuze pina ce-am coborit din tren.

Amicul meu Dan, cu care ne-am sincronizat zilele trecute in timpul trecerii prin Romania a tinut mortis sa testeze binefacerile CFR-ului pe ruta Bucuresti-Brasov, mai degraba din motive ce tin de deprinderea cu serviciile operative din Vest decit din cine stie ce masochism dubios. 3 ore jumate de tranca-tranca pe-o singura linie, pe o distanta de 166km.

Am dat recent peste un comunicat de presa:

“Potrivit unei decizii a Comisiei Europene, companiile feroviare din UE vor fi obligate să despăgubească pasagerii în cazul întârzierilor mai mari de o oră. CFR a anunţat că va cere o derogare de la această regulă.” in ultimul an, întirzierile cumulate ale trenurilor, in România, au însumat 14.000 de ore – adică aproape un an si jumătate.”

Deja mi-am luat atributele de fitos si snob dupa o trecere meteorica prin Bucuresti, asa ca ma abtin de la alte comentarii. Ramin, totusi la parerea ca Romania este pitoreasca mai cu seama cind o privesti din exterior.

parlament, doua camere, et. 3, ap. 14, pret = ?

se apropie alegerile, au inceput scandalurile, acuzele, invectivele, cu alte cuvinte – prostia si mirlania. am dat recent peste o infograma, acum cind ni se servesc binefacerile unui sistem unicameral. in masura in care romanii vor decide ca in urma referendumului Parlamentul sa devina unicameral, iata care sint tarile alaturi de care ne vom alinia:

*tari cu legislaturi bicamerale

*tari cu legislaturi unicamerale

asemanarea cu Suedia si Norvegia va ramine la nivel de legislatura si-atit. eu, unul stiu bine ca pe 22 Nov am sa votez. impotriva.

1969 vs. 1996

exista vreo diferenta notabila?

a cazut

ziceam pe 28 Sep. ca e ceva putred… iaca pozna ca PSD + PNL + UDMR = 258 voturi, de unde rezulta ca mBoc e suparat, nacajit, furios, la fel ca intelectualii fani PD-L/Base. acum chiar ca sint curios ce naiba o sa se mai aleaga de politichie, dupa ce am vazut-o si p’asta: primul guvern post-decembrist rasturnat prin vot parlamentar.

hait! cade guvernul!

statistica ne-a invatat in ultimele zile ca la aproximativ 48 de ore mai deraiaza un tren. peste toate astea, apare mBoc cu alura sa infierata si graieste de la inaltimea pupitrului sau ca infractionalitatea e in crestere, romanii nu mai sint siguri pe strada, traiesc cu frica in sin, ce mai – lipsesc teroristii cu bomba-n chiloti pentru ca drama sa fie completa. asadar, ministrul Dan Nica (care mai e si vice-premier) – remaniat. „Du-te, bă, de-aici”, se pare i-ar fi raspuns Geoana la auzul justificarilor lui ridicole. despre vulpoiul Berceanu de la Transporturi, deocamdata nimic.

cind vine vorba de politica am apreciat intotdeauna omul mai presus de partidul din care face parte. iar in cazul PSD-ului sint doi – Dan Nica si Cristian Diaconescu (de la Externe), care – zic eu – aduc atuuri partidului. (mi-am turnat cenusa in cap) e fapt stiut ca la Interne avea mare influenta Paranghelie, care ajunsese sa numeasca in dreapta si-n stinga aparatul conducator al minsterului. lovind in Nica, dai in Vanghelie & Hrebenciuc (care ajunsesera sa scrie legea la MI) iar mai incolo in tot PSD-ul care, nevricos din fire se pare ca va iesi de la guvernare, lasind tara pe mina struto-camilei-lipsita-de-identitate-dar-sprijinita-de-toti -intelectualii-oportunistii, si anume PD-L. in timpuri de criza, cind mai presus de orice este nevoie de unitate, situatia in tara asta iar e pe cale sa se destabilizeze. cineva, undeva, acolo e un mare iresponsabil, intrigant, timpit!

printre hohote si hahaieli, presedintele anunta ca isi face timp pentru medierea conflictului si ii sfatuieste pe politicieni sa-si bage picioarele in apa rece. de bagat, si le cam baga, asta e clar. un scenariu posibil zice ca s-ar putea ca Basescu sa apara miine si sa anunte ca refuza semnarea remanierii lui Nica. pfuaaa! lovitura de imagine! cine iese bine si frumos din treaba asta? Basescu. cine se face de cacao? mBoc. ar urma demisia de onoare a ghindocului, dar deja ne intindem prea mult cu utopia si wishful thinking-ul.

chestiune: ca in mai orice activitate, succesul este asigurat de continuitate si consistenta. ori la ministerul de interne – unde, acum se reproseaza cresterea violentei pe strada am avut 3 ministrii in 3 ani de zile, fiecare din ei numindu-si favoritii in fruntea diverselor servicii. cind ai dezordine sus, cum naiba sa mai ai pretentii la disciplina pe celelalte paliere? oricum, am impresia ca la ora actuala Romania are cel mai prost guvern vreodata. atitia nesimtiti si iresponsabili la un loc mai rar intilnesti.

sa-l lasam pe Moromete sa ne mai delecteze nitel, ca de astia de mai sus mi se apleaca imediat!

cu votul prin blogosfera

au mai ramas mai putin de doua luni pina la alegerile prezidentiale din Romania. sprijinit putin si de mass-media dar mai ales de realizarile de la fata locului, nenea Klaus Johannis – sasul vataf peste Hermannstadt are acum o imagine pozitiva si este privit drept cea mai buna alternativa la conducerea tarii. doar ca omului ii e bine acolo unde este si nu are ginduri de stramutat la Cotroceni.

din ce in ce mai multi confrati imbratiseaza ideea de a avea un neamt serios la conducerea tarii, tinerii – bag sama, rezonind cu realizarile din vremea lui Carol al II-lea si incepind sa inteleaga ca pentru ca ceva sa mearga bine in Romania este nevoie de cirmuire straina. initiativa lui Lucian Dobrovicescu este in acest sens mai mult decit laudabila, singurul ei cusur fiind utopia. ca in mai orice intreprindere, ca sa ai succes nu e indicat sa te pripesti. ori tragindu-l de minecuta pe nea Klaus si rugindu-l sa accepte candidatura cind pina la alegeri mai sint nici 60 de zile mi se pare un heirupism cam fortat. nu ma pun acum de-a curmezisul si sa zic ca nu salut ideea – ba din contra! dar vorbim despre aspecte practice: Dobrovicescu vine din publicitate, asa ca ii ieste cunoscut termenul urmator: brand awareness. cum popularizezi o imagine in jurul fiecarei sectii de votare din tara intr-un timp atit de scurt? cu entuziasmul blogger-ilor? razbate wi-fi-ul la bunicii mei din Pietroasa? in cel mai bun caz ar putea ajunge la un 30, 40% prin mobilizarea tinerilor votanti. apoi, in urmatorii 5 ani (nu mai stiu precis daca urmatorul mandat al presedintelui se intinde pe 4 ori pe 5 ani… sau treaba cu 5 ani era dorinta lui Nastase… imi scapa.) ar trebui duse campanii concertate in tara prin care cetatenii sa constientizeze avantajul alternativei nemtesti la conducerea Romaniei. daca, totusi se ajunge la un rezultat acceptatbil, atunci nu trebuie lasat sa se desumfle ci trebuie ajutat sa dospeasca pina ce-o iesi cozonacul mult asteptat.

inca o data – salut initiativa, imi dau si semnatura dar ramin cu scepticismul. e dreptul meu.