ca urmare a recentului anunt privind laureatul premiului Nobel pentru pace, anunt ca voi boicota de aici inainte suedezele! da! sint revoltat. mai bine mergea premiul la Nationala Romaniei, ca si-asa n-a batut pe nimeni in ultima vreme…
LeQuement, sef design industrial la Renault povestind despre Logan. printre altele, adauga: “Doream sa cream o masina fara inflorituri, care sa aiba doar strictul necesar”. Trebuie spus ca seful echipei de design a fost un scotian.” 
)) ma intreb ce-ar fi iesit daca ar fi tocmit vreun designer francez ori italian sau, ma rog – unul cu o traditie stramoseasca mai… galanta.
asta imi aduce aminte de bancul lui herr Racu: cum a luat nastere sirma de cupru? au gasit doi scotieni in acelasi timp un pence.
Hi Cristian,
I am delighted to let you know that your submitted photo has been selected for inclusion in the newly released eighth edition of our Schmap Berlin Guide:
Potsdam
http://www.schmap.com/berlin/activities_daytrips/p=7022/i=7022_101.jpg
If you use an iPhone or iPod touch, then this same link will take you directly to your photo in the iPhone version of our guide. On a desktop computer, you can still see exactly how your photo is displayed and credited in the iPhone version of our guide at:
Potsdam
http://www.schmap.com/?m=iphone#uid=berlin&sid=activities_daytrips&p=7022&i=7022_101
Thanks so much for letting us include your photo – please enjoy the guide!
Best regards,
Emma Williams,
Managing Editor, Schmap Guides
www.schmap.me/ewilliams
erau vreo 4 la numar (de atitia imi aduc eu aminte). cu totii rusi – sau, ma rog – origini apropiate. le ziceau bine – unul la trompeta baroc, celalalt la tuba, iar a 2a pereche cinta la flaut – respectiv fagot. un Mozart cumintel, atit cit sa dea o atmosfera feerica unui oras deja minunat prin infatisare. dar nu despre ei este vorba in text; muzicantii reprezinta doar un… preludiu, o introducere armonioasa la povestea ce urmeaza.
undeva pe la mijlocul saptaminii (una din ele – sa tot fie vreo doua pina acum) ne hotarisem sa vizitam urbea lui Dürer pentru nitica relaxare si evadare din cotidian. “ba, mergem?” “da.” “ba, vin si eu!” “haide!” si dusi am fost.
cam ca orice lucru nemtesc am gasit orasul linistit, curat, exceptind harmalaia din fata garii unde se adunase cu mic, cu mare – dar mai ales cu mic, o multime de copii, clovni, jucarii, baloane, etc. smiorcaiala mare pe astia micii, mai cu seama cind se facea ora plecarii. cunoastem modelul, am trecut si noi prin aceeasi etapa.
ghid turistic n-am avut; pentru terase si restaurante nu prea ai nevoie de Lonely Planet ori alte hirtii. e de-ajuns un simt dezvoltat al orientarii turistice coroborat cu descifrarea tablitelor de pe diverse cladiri. am bifat Frauenkirchele din tzentrum, o terasa din apropiere (era prea cald, se impunea o sezatoare) si mai apoi fortareata din care ai acces la o panorama superba.
dupa atita umblatura se impunea si-o hrana locala – nu de alta, dar era pacat; tocmai in Nuremberg, capitala gastronomiei francone – sa nu testam si noi o localitate speciala? aaa, asta… o specialitate locala? dar fiindca nemtii sint mari amatori de bere iar noi, naturalizatii ne-am adaptat specificului local, nu ne-am putut abtine. asa ca mai intii de toate ne-am manifestat interesul pentru un platou cu 4 berici de-ale casei. care au venit frumos aranjate pe o.. pe un… pfff… fund de lemn care aducea cu suportul acela pentru culori al pictorilor. na, ca am un lipsus! ptiu! ma rog… necazul unei astfel de constructii lemnoase face ca atunci cind asezi pe ea o anumita greutate, balanta sa incline inspre margine – cam ca si guasele pictorului care curg pe jos, asa si halbele astea – curg si ele, dar nu pe jos ci pe musteriu – si pe musteriul cel mai apropiat de platou. care in cazul nostru a fost subsemnatul. 4 beri de 200ml + un cognac fin – toate pe pantaloni si camasa. si ceva in ciorapul sting, nu stiu ce – n-am mai stat sa adulmec. ne-am dus la baie (si amicul Bogdan fusese partas la botez, asa ca m-a insotit). ce naiba sa mai faci cu atita bere pe tine? pui citeva servetele peste pantaloni, vezi ca absorb – te gindesti daca nu cumva porii pielii nu pot sa diminueze si ei intrucitva paguba asta spontana. treci din nou prin mijlocul restaurantului cu ochii clientelei atintiti in poala ta, te asezi cuminte la masa, rizi – ca nu mai ai ce naiba sa faci, si astepti cuminte celalalt platou. nu de alta, dar tot mai buna e o imbatare prin ingurgitare decit una prin absorbtie.
saraca chelnerita nu mai catadicsea cu scuzele si, mai tirziu, ca sa ne treaca amaraciunea pricinuita de atita drojdie ne-a adus un desert – pre numele lui Bieramisu. da. adica Tiramisu cu esenta de bere. un deliciu! ne-a indulcit pe loc. e de prisos sa amintesc ce sentimente m-au incercat pe drumul de intoarcere, mai ales cind linga mine au stat si doua fete iar fiecare adiere de vint mai trimitea cite o briza cu aroma de malt. e, la urma urmei se cheama ca m-am intors de la petrecere, nu? si se mai parfumeaza lumea, e fapt stiut. parerea mea.
- platoul cu pricina, in plan indepartat -
CFDT-ul Oracle – adicatelea sindicatul angajatilor Oracle Franta a anuntat recent reducerea fortei de munca a companiei cu ~ 1000 de posturi, dintre care 250 doar in Franta. restul pozitiilor vor fi reduse la nivel european, dar deocamdata nu se stie in care din centrele companiei.
“nous avons d’ores et déjà exprimé notre surprise et notre colère concernant cette mesure“, continua comunicatul sindicatului. hai, ca la surprize de genul asta te poti astepta astazi, dat fiind climatul economic; dar cind vine vorba de ‘colère‘, atunci e mai greu sa-i stavilesti pe francezi. din pozitia luata de angajati razbate sentimentul care i-a incercat pe multi dintre cei care activeaza in multinationale – ca sint in Germania, Franta, Anglia ori alte tari. “Nous ne pouvons pas accepter que les salariés soient considérés comme une simple variable d’ajustement au profit d’une politique purement financière.“
HP au procedat si ei in maniera similara, dupa achizitia EDS de anul trecut. mai nou, angajatilor li s-a cerut sa semneze de buna-voie si aproximativ nesiliti de nimeni o tidula prin care sint de acord sa li se taie 5% din salariu (echivalentul cresterii salariale pe ultimii doi ani, fie vorba-ntre noi). in spiritul romanescului ‘haz de necaz’ a inceput sa circule in Germania si un banner cu ‘noua promotie HP’. cred ca francezilor nu le va arde de astfel de glume; cel putin nu prea curind.
revenind la reactia lor – le dau perfecta dreptate. as putea publica un mesaj care a circulat in interiorul HP imediat dupa ce s-au anuntat concedieri masive (25,000 de angajati), inghetarea oricarei mariri salariale, concomitent cu taierea bugetului pentru orice eveniment intern (cine, mese festive, petreceri de sarbatori); fiind insa un spatiu public, nu se stie niciodata cine isi mai arunca ochii pe-aici. pe scurt, ideea din mesajul unui angajat situat pe o pozitie foarte high-level ii puncta lui Marky Mark (aka Mark Hurd) setea de imbogatire a companiei, de satisfacere a actionarilor pentru a depasi la sfirsitul fiecarui an fiscal mult-titratul market share. “When will HP have enough market share?“, se intreba directorul cu pricina.
inutil a mentiona ca revolta n-a avut nici un ecou. se prea poate ca managerul respectiv s-o fi fost chemat la vorbitor si sa dea cu subsemnatul; in rest, cu totii s-au multumit a susoti pe la colturi. la comportamentul asta toate natiile impartasesc asemanari, nu e una mai breaza decit cealalta.
o parere personala spune cam asa: in Romania, unde corporatiile au mutat departamente de contopisti si recuperatori (aka Credit & Collections), alaturi de echipe de caschisti, palmasi si butonisti (asta e argoul de birou, nu l-am inventat eu, stiu cu totii din ce tagma fac parte) – in Romania, ziceam – nu are de ce sa se ingrijoreze nimeni din cei mentionati mai sus, iar asta dintr-un motiv foarte simplu: costurile de intretinere a fortei de munca sint suficient de mici iar profitul mai mult decit satisfacator astfel incit sa-i dea vreunui CEO prin cap vreun gind de reducere a operatiunilor. Microsoft investeste – tocmai ce-au oferit contracte unei echipe banatene (fostii CIAO – ‘traiti dom’ Racu, dom’ Magureanu!, stiti despre ce e vorba :) ), IBM cauta vorbitori de lb Germana pentru centrul de suport tehnic din Brasov, Adobe tot asa, iar Oracle Jobs e plin de anunturi cu job-uri axate pe vinzari. nu e nimic rau in toata strategia de dezvoltare; pe termen lung, investitiile companiilor reprezinta o rampa de lansare pentru multi dintre tineri. aspectul daunator este ca multi din cei care muncesc intr-un astfel de mediu traiesc iluzia prinderii lui D-zeu de picior si ajung cu timpul sa imbratiseze letargia mustei prinsa intre geamuri pe durata iernii, pina ce le este deja foarte greu sa schimbe orientarea profesionala. o parte dintre ei traiesc un alt fel de iluzie: cea data de managerii din strainatate care ii implica pe unii angajati putin cite putin in diverse proiecte, lasindu-le impresia ca aduc o schimbare. nimic mai fals! atunci cind sforile sint trase tot din alte parti iar echipele manageriale din Romania ramin la stadiul de executanti nu poti avea pretentia ca aduci vreo imbunatatire in modelul de afaceri al companiei. poate doar la nivel de achizitie al clientilor – dar aici vorbim de piete locale si alte implicatii, ori eu punctam altceva.
long story short, era o chestiune de timp pina ce Oracle avea sa vina cu un astfel de anunt (desi momentan nici un purtator de cuvint nu a dat un comunicat oficial), mai cu seama dupa achizitia majora a Sun Microsystems. la fel s-a intimplat si cind i-au cumparat pe PeopleSoft, la fel se va intimpla si acum. iar ca sa discutam acum despre eterna crestere a cotei de piata este de prisos; pentru atingerea ei se va face deseori apel la ‘variabile de ajustare a profitului’, cifrate in citeva sute pina la citeva mii de oameni. c-asa e in tenis.
am facut ce-am facut si pina la urma am dat Sony pe Apple. iPod Touch, versiunea de 8GB mari si lati. sa-l vedem cum se comporta.
pachetul e o cutie de plastic care aduce mai degraba cu unul de carti de joc. atit. mic, compact, cu un cablu si o pereche de casti infasurate cu migala chinezeasca, dozate perfect in spatiul pus la dispozitie.
la sonor – ceea ce ma intereseaza cel mai mult, vad ca se prezinta onorabil (am o pereche de casti Sennheiser care produc tonalitati fidele; faimoasele fire albe furnizate cu aparatul sint de umplutura).
despre iTunes nu pot spune ca ma agaseaza neaparat; cred ca e necesara o curba de obisnuinta cu programelul. interfata Touch e simpatica, iar curind urmeaza popularea cu toate prostioarele veritabile: joace mici si cul, freebies si alte asemenea. sub aspectul grijii si protectiei vine in ajutor o cirpa moale facuta sul (la inceput am zis ca-i un stylus); stofa e indispensabila, pentru ca Touch-ul e un veritabil magnet de amprente.
de ce am optat pentru aparatul impricinat: pina acum am avut 2 ‘brichete’ Sony Walkman care m-au lasat in momente cheie ale existentei (primul in tren, al doilea in timp ce patinam). ambele cu probleme la mufa; te trezeai tam-nesam ca nu mai e rost de contact. in fine, m-am uitat pe site-ul Sony si n-am gasit nimic care sa-mi convina. cind a venit vorba de Apple am batut mereu in retragere pentru ca aveam in vedere calitatea indoielnica a sunetului. chiar si acum, cu banii luati, nu pot zice ca se ridica la asteptari. norocul inginerilor ca au pus niste optiuni in ‘Settings’ din care mai poti cosmetiza sunetul – mai pui un treble, mai activezi un bass, asa ca uiti de neajunsuri. cu internetul zic eu ca stau destul de bine – sint destule hotspot-uri free pe-aici, asa ca din cind in cind oi mai da cu degetu’ la browser sa vaz cine ma mai iubeste.
una peste alta, auditie placuta! pe masura ce mai dibuiesc lucruri noi in aparat ori devin supra-entuziasmat (sau din contra, dau cu el de pamint), anunt!
X (energic): iPhone 3G S. moaaaaaaaama! sa vezi ce face, ce stie, ce rapid e, ce trendy, fashionable si ultra cool! poti sa trimiti si memeseuri!
Y (cu zeflemea): ce vorbesti tu, ma? tu nu vezi ca acuma vorbesc eu? acuma vorbesc eu, clar? iti dau un Palm Preste ochi de nu te vezi… pai cu Web OS-ul asta nou, mai ales dupa ce-or scoate in Septembrie SDK-ul, sa te tii! o sa-i dea muku lu’ Apple!
Z (cam cu sictir): ba, diletantilor! ce sa stie p_limea ce-i ala smartphone… uitati-va la Nokia N97, jucati-va putin cu el, apoi mai vorbim tehnologie.
A (cu voce stinsa): auziti, da’ de HTC Diamond Pro de ce nu ziceti nimic?
Z: pai daca nu-i nimic de zis.
B (condescendent): mda… eu astept sa se contureze magistrala lui Tecra si sa dea nVidia peste voi mai incolo, in toamna. filme HD pe telefonul mobil, randare 3D… mai vorbim dup-aia.
C (mai timid): da’ de Pomegranate n-ati auzit, nu?
[risete, freamat]
C: ai browser direct pe mobil, filme, mp3 player, GPS, filtru de cafea, aparat de ras, poti sa-l folosesti si ca proiector, si inca cite si mai cite!
[guri cascate, audienta muta]
introduciiiing… Pomegranate
un aparat care raspunde nevoii tot mai stringente de a avea la purtator toate accesoriile care ne fac viata mai usoara si ne-o indulcesc in toate momentele zilei. vrei sa trimiti email-uri direct de pe telefonul mobil? este! ti-e frica sa nu te rataceti in aglomeratiile urbane? se rezolva cu GPS-ul atasat. te trage RSS-ul de minecuta ca nu ti-ai citit feed-urile de dimineata? un touch pe screen, deschizi browser-ul si gata! te supara zgomotul ambiental? conecteaza castile si acceseaza-ti libraria multimedia direct de pe telefonul mobil! ai vreo prezentare importanta dar proiectorul nu se conecteaza la laptop? nici o problema: asezi aparatul in docking station si afisezi pe panou toate chart-urile. pauza de cafea? nici un stres – o doza de French Vanilla iar esenta se scurge in cana in timp ce birfesti cu colega din dreapta. te zgindareste in barba vreun fir de par rebel? pornesti aparatul si treci direct la radacina problemei. iar daca dupa toate astea mai are careva rabdare sa-ti urmareasca talentele, da-i bice cu o saltata din muzicuta inserata pe marginea mobilului. satisfactia audientei – garantata!
dupa cum suna sloganul – poate ca timpul in care vom avea tot ce ne dorim direct pe telefonul mobil va veni. dar pina atunci, exista un loc care iti ofera tot ceea ce iti doresti. ce alegi? raspunsul e simplu, si vine cu o campanie bine pusa la punct: Nova Scotia.
(cu totii, in cor): huh?!
guvernul Nova Scotia (SE Canadei, bre!), sprijinit de o agentie de publicitate, un buget de $300,000 – dar mai ales avind exemplele milioanelor de entuziasti ai gadget-urilor Apple & co. au ales o modalitate mai neobisnuita de promovare a unei destinatii nu doar de vacanta, ci si de asezare permanenta pentru doritorii de schimbare. rezultatul – www.pomegranatephone.com
jos fesu’, baieti! coane Mihut – mare-multamita pentru pont si inducere in eroare (asta pina am vazut gaselnita cu cafeaua)
cred ca si Nastase e ‘appy’, cum ma declaram si eu mai deunazi.
mi-as fi pozat si eu pupitrul de lucru, spre comparatie, dar ma limitez la o descriere succinta: un borcan cu dulceata incremenita, vreo doua hard-disk-uri externe, un laptop functional, altul pe butuci, iKeyboard, mouse, hirtii peste hirtii peste carcase de CD-uri, ‘j de “borcane” cu DVD-uri, pixuri, creioane, un pachetel de Zewa mentolate, boxe, un pahar cu bere, o sticla goala, o cana goala, trei cutii de ceai Harrods, matze, cabluri, fire, firicele, bani marunti, un ceas stricat, altul bun, inca unul care-a stat, un capac de sticla de bere, o bancnota de 50 RON, o bila de cricket, un telefon mobil, o unghiera, o lingurita, portofelul, portmoneul, portvizitul, un con de brad uscat, o statueta mica cu un Buddha mic, carti de vizita, agenda, pasaport, post-it-uri, un bilet de tren vechi de 2 luni, praful, iar pe sub el curatenie ca-n palma. biblioteca n-ar fi intrat in poza, asa ca spicuiesc: un ceaslov de 5 kile despre arhitectura baroc, altul despre Dresda, inca unul despre munca lui Albrecht Duerer, Caragiale – Opere, o sticla de Metaxa ******* pe jumatate goala, Nietzsche, Djuvara, Eco, Montaigne, Brian Greene, Mario Livio, Poe, Plesu, Topirceanu, Goethe, adica ce-am luat cu mine de-acasa si ce-am mai cules de-aici.
cum e, dom’ Nastase? se cheama ca-s blogger au ba?
haos, dezordine?! ce-are a face? din ele se naste mereu ceva nou, nu?, Mircica dixit
nervi, emotii, spirite incinse. troieni multi – nu de zapada ci din alt soi – din aia de se baga p’in registrii si devin una cu codul sursa, spyware, mizerii, crash-uri de browser, antivirusi care nu mai fac fata(Avira, AVG, NOD32, Norton, toate testate), bagat picioarele, instalez Windows pe curat ca tot n-am mai facut-o de aproape un an, pierdut o noapte intreaga pt ca n-am mai gasit driverele pt placa video, odata instalate driverele mi se da peste cap schema de culori a monitorului, da-i si recalibreaza-l, alta bere, alti nervi, mestec M&M’s ca sa ma calmez (merg cu bere, ca au alune), restart a mia oara, baga plugin-uri pt Winamp, codecuri pt filme (ce te faci, ca nu merg HD-urile?!), mai tragi de saturatie la monitor ca nu se vad pozele asa de vii cum erau inainte, Photoshop CS4 asta nou maninca resurse de zici ca n-a vazut RAM la viata lui pina acum, e 4 dimineata iar ochii-mi crapa de nesomn. a auzit careva de back-up? da, demult, e ca o amintire de mult apusa. sa nu mai zic de site-urile din ‘Favorite’ (citeva sute); le-am pierdut pe toate. ma bag in pat. miine instalez FIFA. ca sa intru din nou in normalitate.
“daca RASDAQ a furat, sa fie arestat!”, raspundea odata Irina Loghin interpelarii unui ziarist. finca americanii n-au putut pune la perete intreg NASDAQ-ul, l-au tintuit la domiciliu pe seful lui – Madoff, nenea ala responsabil cu pagubele de 50 md USD. individul, la a carui casa s-au adunat ciorchine ziaristii, isi cere mai deunazi scuze vecinilor pentru forfota iscata de atita si-atita multime curioasa:
Dear neighbors,
Please accept my profound apologies for the terrible inconvenience that I have caused over the past weeks. Ruth and I appreciate the support we have received.
Best regards,
Bernard Madoff
la o astfel de misiva ramii trasnit. omu’ asta daca nu s-a damblagit de-a binelea inseamna ca ii ia pe toti ceilalti drept timpiti. dupa cum bine puncteaza NY Times – in launtrul sau, Madoff inca se crede omul bun, vecinul cumsecade care pe ultima suta de metri a carierei sale a luat citeva decizii proaste prin care, in treacat fie spus, a contribuit la criza mondiala. un fleac, ne-a ciuruit.
orice s-ar anunta mai incolo, cind citesti stirea asta n-ai cum sa nu zici “mai da-i in ma-sa de pirliti! astia isi bat joc de noi!”
pe scurt – Stolo a anuntat ca se retrage din functia de premier, la citeva zile de la nominalizarea sa de catre Basescu. se pare ca noul prim-ministru va fi Boc. Emil Boc. zdrang, trosc, bum, boc! na-ti-o frinta, ca ti-am dres-o!
cica in citeva minute tre’ s-apara Basescu cu o declaratie de presa. ce sa mai zica dupa ce Stolojan recidiveaza cu inca o retragere… poate ca motivele or fi bine intemeiate, insa imaginea pe care o lasa lumii intregi prin actele astea este una de circ constant. rusine!
zice-se despre criza financiara la momentul actual ca s-a acutizat intr-o asa masura incit femeile au inceput sa se marite din dragoste.
via Costin
pai are. un simplu ‘mouse over’ prin blogul meu si te dumiresti. wordpress are de ceva vreme o optiune prin care iti ofera previzualizarea unui site atunci cind misti cursorul deasupra unui link. ochiul ager si pervers al lui Costin a capturat o insiruire de termeni care l-a pus pe ginduri: “Nietzsche – Asa – Married Women – Cit – Penis Enlargement – Germania” (la postarea cu ridicarea vizelor pt America).
care-i legatura intre toate astea? Nietzsche - Germania e clar; femei maritate – marire de organ, hmmm… e sustenabila, mai cu seama daca damele in cauza fac parte din tagma celor pline de hormoni nesatisfacuti. dar despre ‘Cit‘ Penis Enlargement e nevoie in toata Germania a.i. femeile maritate sa se apuce de citit Nietzsche, ei bine asta nu pot s-o spun. oare lipsa armasarilor din Germania le face pe femeile casatorite sa incline inspre filozofie?! naiba sa va ia cu link-urile voastre sponsorizate! ))) ma faceti sa-mi scrintesc neuronii…
a, avem doua capturi, una mai minimalista decit cealalta, tinind cont de termenii iesiti la iveala:
Zara, cabina de proba… agat camera in cui… probez un pulover, il trag pe git si aud “poc!”. un sunet sec, impact intre plastic si beton (geanta alunecase direct pe podea). imi trece prin minte o maxima de larga circulatie mahalageasca, o slobozesc printre dinti, scot camera din geanta – aparent totul integru. ca mai tirziu sa-mi dau seama ca nu mai focalizeaza la 200mm, si ca lentilele scot un zgomot ciudat, ca o sfortare… prima mea experienta cu ‘Service’-ul si garantia unui obiect incepe acum; sa-i vedem pe nemti cum se comporta. teama mea e ca o sa am ceva probleme, pentru ca produsul e achizitionat din US. dar garantia e internationala. sa vedem.
vorba cuiva: “it’s an inanimate, fucking object!” yeaaah, but a mighty expensive one, for fuck’s sake!, zic eu de colo…
asa ca pina la reparatiune, raminem cu ce-am surprins pina acum… iar ultima intimplare dateaza de simbata, cind parca pentru a-mi dovedi cit de mica e lumea, un cuplu observat prima oara in August, in Zurich, si-a facut aparitia si in Stuttgart. sa mai zica vreunu ca nu exista coincidente!
Forrester Research sint renumiti pentru statisticile si analizele pertinente pe care le ofera, si de care tin cont mai toti jucatorii din mediul de afaceri. am incercat si eu sa-mi creez un cont la ei pe site, si sa subscriu pentru un ‘newsletter’. m-am lovit insa de pasul al doilea: daca raspund ‘da’, ce inseamna? dar daca raspund ‘nu’? avem o dilema, cum procedam?
…sau poate ca “hardware or software” e un soi de “2-in-1″?!
|
