Saabuşit de tot…

Am reactionat cu un soi de oftat launtric la auzul vestii care confirma lepadarea General Motors de ‘cancerul‘ suedez – termen preluat din publicatii straine (e.g. Bloomberg, NYTimes) si lichidarea companiei incepind cu Ianuarie 2010. Reactia nu tine de afinitatea mea cu automobilul per se ci mai degraba cu aprecierea pentru unii jucatori din industria mondiala, iar Saab m-au surprins intotdeauna prin simplitatea si eficienta dovedita a modelelor lor. Nu sint posesorul vreunuia, desi 9-3X-ul din imagine mi-ar suride. Chiar si 9-3-ul Dar asta e alta poveste…

Ce vad in toate articolele legate de decizia GM este motivatia americanilor cf careia afacerea suedeza a fost pe pierderi inca de la achizitie. Dar General Motors, ma intreb eu in nemernicia si necunostinta mea, a intreprins ceva pentru a sprijini si promova brand-ul suedez pe vreo piata occidentala? E lesne de afirmat in aste clipe ca ai avut o tinichea de coada si sa scoti cifrele la inaintare (i.e. 93,000 unitati comercializate in ultimul an pe plan mondial, cu o scadere de X% fata de anul precedent). Ma rog, nu vreau sa ma las influentat de bizdicul propriu mai cu seama cind loialitatea mea nu isi are radacinile in vreo afiliere cu brand-ul aflat in discutie. Dar ma intreb si eu…

Mai la urma ma irita vanitatea unor analisti care adapostiti sub mantia ‘autoritatii in domeniu’ lanseaza afirmatii de genul “industria ne-a dat semne clare: nu mai are nevoie de acest brand“, dupa cum o spune raspicat un anume Scott Eisenberg de la Amherst Partners LLC Michigan. O spun si eu: postul TV Arte, desi are o cota de piata de sub 1% este sprijinit in continuare de Ministerul de Cultura francez. Asta inseamna ca ‘industria’ nu are nevoie de cultura? – paralela o fi cam indepartata, dar cred ca similitudinile sint lesne de sesizat – Cit despre Morgan, pentru al carui produs finit trebuie sa astepti cuminte 10 ani, asta inseamna ca ‘industria nu are nevoie de stil’? Acelasi discurs ni se serveste regulat si de mai toate corporatiile, cind vine vorba de intreruperea ciclului de fabricatie al unui produs, urmat de inlocuirea cu altul: “clientii” ne-au dat semnale clare: doresc cloud computing, doresc mobility, information at their fingertips, etc, etc, bla-bla-bla, marketing bullshit.

La urma urmei aici nu este vorba despre imaginea unei firme suedeze; fac abstractie totala de Saab. Totul graviteaza in jurul ideii de ‘afinitate selectiva‘. Fiind prin natura mai pretentios si vazind ca profitabilitatea este de cele mai multe ori pusa deasupra interesului celor putini, nu are cum sa nu-mi para rau cind vad ca fidelitatea unui segment distinct este sacrificata pentru bunastarea propriei afaceri.

Top Gear – .Ro special

Ma uit rar la emisiune, desi cred ca ar trebui sa-mi schimb obiceiul. Pina acum, din putinele episoade pe care le-am vazut, cel mai mult mi-a placut editia speciala filmata la Polul Nord (in care echipa s-a intrecut in a ajunge la destinatie – o parte intr-un atelaj cu husky iar cealalta intr-o Toyota Hilux tunata special). Acum a venit rindul lui Jeremy & co. sa testeze si alte trasee iar pentru asta au ales Romania. Weeee!

Bolizii din dotare au fost: un Lamborghini Gallardo, un Ferrari California si un Aston Martin DB-S. Destinatiile alese: Mamaia, Bucuresti (Casa Poporului) si… the grand finale – Transfagarasanul.

Nu mica le-a fost surprinderea englezilor sa vada in Mamaia mai multe masini >$75k decit s-ar fi gindit vreodata. Nu ca s-ar gindi prea mult, vorba lor ~ cel putin cind vine vorba despre Romania ~

Ce inseamna cameramani profesionisti: o camera HD cu filtre polarizatoare, miini dibace, ochi iscusiti captureaza imaginea in alta maniera. Pina si praful de la tara avea alura europeana. Iar Autostrada Soarelui… zici ca e sudul Germaniei intr-o zi de vara.

Show-ul a avut de toate: masini scumpe, bengoase, intrecere pe autostrada, slava inaltata productiei locale (i.e. Dacia Sandero), masini busite (o Dacia Sandero, un break de tara si un Lamborghini Gallardo), drumuri bune, drumuri proaste, si un final maret.

Se prea poate ca unii dintre confratii nostri sa reclame stereotipurile prezentate de englezi si sa sara la jugulara imperialistilor. Ce vreti, taicule? Avem tigani, avem boi, vaci, ulite colbuite, drumuri proaste  – cu asta defilam. Iar persiflarea englezilor e perfect justificata. In sfirsit, vazindu-i pe toti cit de bine se simt serpuind pe Transfagarasan ajungi sa te gindesti – vorba jupinului Mage – ca serviciu mai bun adus turismului decit Top Gear n-a reusit sa faca nici eternul si fascinantul nea Nelu, nici duduia de Plescoi si nici o alta institutie abilitata. Cum imbii oamenii? Prin spectacol, iar englezii au dovedit-o.

Clarkson acomodindu-se cu peisajul: “I’m wearing this hat so gypsies think I’m one and that’s fine. I’m just a lucky gypsy.“

vintage beauty

“grace, pace and space”

nu sint foarte pasionat de automobile, iar cei care ma stie, cunoaste. totusi, profitind de stationarea intr-o urbe in care prototipurile Mercedes-Benz si Porsche sint cam la ordinea zilei iar nvielul de trai al unora dintre cetateni este mult peste medie, din cind in cind mai imi clatesc si eu lentila cu cite-un instantaneu.

astazi am dat peste un specimen rarissim stationat in plin centrul orasului, un Jaguar Mark 2 din anii ‘50. de prisos mentiunea ca masina se afla intr-o stare impecabila (interior, exterior). nu ‘iert’ frumusetea atunci cind imi sare in ochi. iaca dovada mai jos:

Muzeul Porsche

yahoo widgets zice ca avem -2°C; pielea mea zice ca e mai frig de-atit, iar capsorul si urechile se resimt si mai si! ce te faci intr-o duminica plina de promoroaca? de stat in casa n-am chef, prin oras la plimbarica iar nu… si, totusi: ieri s-a inaugurat muzeul Porsche (asta nou, ca pare-mi-se ca mai era unu’ mai vechi). hai sa haidem!

o cladire cu muchii ascutite pe care nu prea stii cu ce s-o asemeni, asa ca o iei de buna cind ti se zice ca e muzeu si patrunzi. incurajezi una din cele trei cozi si astepti cuminte pina ajungi la casa – tzac, pac – 8 EUR/persoana, hai sa lasam si hainele ca e cam cald naibii.

n-am mai procedat ca la Mercedes-Benz Museum unde iti dadeau o pereche de casti si-un divais ce-l atirnai de git si din care rasunau istorioare cu trecutul firmei; aveau si aici, dar parca nu ma tenta sa aflu prea multe despre evolutia pistonului si-al cilindreei. insa pentru cine e pasionat, recomand ansamblul audio.

inauntru s-a pastrat aceeasi linie arhitecturala – muchii ascutite peste tot, la trepte, la pereti, la… bine ca nu si la masini, ca Porschele astea au fost din totdeauna mai rotunjoare. m-am uitat nitel pe la masinile de curse – mare mi-a fost mirarea cind am vazut cit de rudimentar era cockpit-ul si-apoi am incercat sa prind o poza mai de d-ne ajuta cu Carrera GT-ul – vedeta incontestabila a muzeului. n-a fost chip sa prind o poza mai de ansamblu, asa ca m-am pierdut in multime pina am ajuns la broscuta. poate cea mai simpatica ‘aratare’ dintre toate.

cred ca daca ar fi sa iei toate exponatele in detaliu ti-ar trebui cel putin 2 ore jumate; dar dupa cum nu sint un fan inrait al automobilului am parcurs traseul in aprox. o ora si-un sfert, am mai pierdut ceva vreme in souvenir shop de unde am plecat cu mina goala – saracute rafturile, noroc cu pozele (dealtfel si motivul vizitei).

comparatia cu muzeul Mercedes-Benz e inevitabila, iar aici rezultatul e clar: M-B : Porsche – 1 : 0. parerea mea. citeam mai deunazi cum ca Porsche se pregateste de ani buni sa preia Volkswagen (au tot achizitionat actiuni in ultima vreme); sa-i vedem dupa ce le reuseste achizitia cu ce muzeu or mai veni

brrrr, brrrrrr, brrrrrr, brrrrrr

Audi Q5 – Unboxed, cu o melodie numa’ buna de hmmm-it pe strada. preferabil in gind )))

by BBH, 1st Ave Machine & Passion (agentii de publicitate), musique by Woody Guthrie (Car Song)

BMW Gina concept

poze