…si linia de demarcatie dintre elita si naivitate.
Sa tot fie vreo 4, 5 ani de cind incepusem sa cochetez cu ideea de a achizitiona un Macbook Pro (la care o sa ne referim de-acum inainte prin ‘MBP‘, cf jargonului iFan-ilor). Venitul meu la acea data se invirtea in jurul fabuloasei sume de 300$ net/luna + bonusurile pe care le luam pentru prestarea nocturna. ~ ce-am zis-o; n-ar intelege nimeni ca e vorba de un job de Customer Service si nu de dans la bara, da’… ma rog, sa mergem mai departe ~ In noptile lungi de straja ma familiarizam cu noile tendinte din domeniul IT & T si ale Social Media (isi mai aminteste careva de Spymac.com? La vremea aia era un site simpatic, cu o interfata in genul celei de pe apple.com in jurul caruia se concentrase o comunitate de utilizatori fideli care impartaseau te miri ce – de la poze pina la bloguri scl. A fost primul furnizor de email cu capacitate de stocare de 1GB din cite imi aduc eu bine aminte.). In paralel, cochetind cu web-design-ul (in speta experimentele cu Flash AS) ma gindeam serios sa pun mina pe o scula care sa imi inlesneasca muncile si pe care sa nu fiu nevoit sa o imbunatatesc odata la 6 luni. Asa am dat peste MacGallery.ro – la vremea aceea dealer oficial Apple in Romania. I-am si vizitat (pe undeva prin P-ta Natiunilor Unite). De prisos a mai mentiona preturile. Contactasem Raifeissen Bank pentru un eventual imprumut si, in nemernicia mea am gindit ca – deh, nu-i de colo o rata de 180$/luna, plus chiria de 2 milioane (ca stateam cu o babutza in P-ta Amzei), asa ca nu mult a lipsit sa ma leg la cap. DAR, a triumfat ratiunea! Numai gindul de a plati 40 de milioane pe un MBP ma imi contracta muschii sfincterului dindu-mi in acelasi timp o senzatie de teama profunda. Timpul s-a scurs, am plecat din tara, am schimbat alte laptop-uri , MBP-ul a ramas undeva in urma iar mai nou nici ca-mi trece prin minte sa fac vreun efort financiar atit de mare doar din vreun orgoliu personal. ~ zic asta doara spre a nuanta faptul ca si acum, la 5 ani distanta, un MBP nu a suferit schimbari majore in materie de pret ~
Am abordat subiectul ‘Apple’ din considerente ce tin doar de o analiza a succesului companiei; iar asta a venit si odata cu citeva articole citite recent (via ZDNet sau NY Times). In ele era vorba despre reusita ‘Cupertinilor’ de a ramine pe linia de plutire – ba mai mult, de a iesi cu un profit uimitor in aste vremuri de criza si, in paralel despre produsele cu care compania imbie unii clienti – produse care se disting in primul rind prin pretul exorbitant, lasind la o parte adevarata utilitate. Sa le luam pe rind, incepind cu ultima idee: Magic Mouse, ultima gaselnita Apple, este un mouse total lipsit de butoane si la care toate comenzile sint efectuate prin intermediul unor sensoziri tactili. Jucaria vine cu o eticheta de $69 (69EUR pt. Germania; bizara conversia valutara).
Bun, esti fan Apple, se presupune ca deja ai un MBP sau un iMac – preferabil cu modelul de mouse anterior (ala cu biluta mica, mica si pe care apesi cu totul cind vrei sa dai ‘click’; nici ala nu era prea ieftin – 50EUR la ultima verificare de pret). Cu toate astea, ai fi dispus sa scoti din buzunar 69 de dolari/euro pentru un dispozitiv periferic? Mai cu seama in timpurile astea in care cuvintul ‘economie’ inca e la ordinea zile.
Citind prezentarea Apple iti dai seama cum pipota iFan-ului este stimulata incetisor si motivata pentru a mai scutura portofelul in vederea unei achizitii cool:
The Multi-Touch area covers the top surface of Magic Mouse, and the mouse itself is the button. Scroll in any direction with one finger, swipe through web pages and photos with two, and click and double-click anywhere. Inside Magic Mouse is a chip that tells it exactly what you want to do. Which means Magic Mouse won’t confuse a scroll with a swipe. It even knows when you’re just resting your hand on it.
Aminteam in urma cu citeva luni cum m-am blagoslovit singur cu un iPod Touch pe care il regret si-n ziua de azi – prin simplul fapt ca la capitolul audio (ceea ce ma interesa cel mai mult) este mediocru; mai bine suna muzica daca leg la jack doua tigai din tabla de 3. ~ daca e pe-aici vreun amator de chilipiruri, sa ma contacteze; il dau la sfert de pret – barem e bun pentru experimente (email/e-reader/joace mici/calendar/contacte, si cu o pereche de Sennheiser poti spune ca esti in caminul cultural din Corlatele.) ~
Buuun. Cu toate astea, cum se face ca produsele alb/argintii au asemenea succes? Tinind cont ca mai cu seama acum, in vremuri de rastriste diferenta o face spiritul antreprenorial, creativitatea si inovatia, Apple si-a luat mai nou apelativul de ‘The Untouchables‘, in comparatie cu ceilalti jucatori de pe piata, mai putin creativi. Mare parte din companii – in speta departamentele IT din cadrul lor, merg pe acelasi sistem si arhitectura invechita pe care o mai actualizeaza din cind in cind – iar asta datorita obisnuintei cu rutina si mentinerii costurilor de achizitie/training/educatie la un nivel nu foarte ridicat. Ei reprezinta proportia covirsitoare de profesionisti ale caror servicii sint bune in orice loc si la orice ora. La polul opus se situeaza minoritatea creativa, cu spirit de initiativa, antreprenorii care pentru a se misca intr-un ritm rapid si a avea succes au nevoie de ultimele tehnologii, drept urmare nu fac rabat de la cheltuieli suplimentare daca asta aduce cu sine imbunatatirea randamentului de lucru. E un fapt – pentru a reusi, ai nevoie de cele mai bune unelte – si, dupa cum bine puncteaza editorialistul NY Times – “un timplar nu isi alege cea mai proasta dalta, un bucatar nu lucreaza cu cutite de proasta calitate”, si tot asa… Iar jucatorii din segmentul digital sint constienti de aspectul acesta esential, asa ca isi imbunatatesc utilajele cit mai repede cu putinta (dovada si adoptarea rapida a lui Mac OS-X Snow Leopard). Este un punct de vedere pe care nu il combat.
Fac o paralela cu moda – iar cine ma cunoaste, isi aduce aminte ca am unele mofturi cind vine vorba de aspectul vestimentar. Deh, o aschie si eu 
Totul e strins legat de maniera de prezentare si interactiunile pe care le ai cu diversi interlocutori – iar peste toate astea respectul fata de propria persoana. Lasind insa la o partea lauda de sine, stau si ma gindesc daca toata apologia aceasta a specialistilor IT care mi-a inspirat postarea de mai sus este intr-adevar demna de luat in seama – atunci cind vine vorba de Apple. Pe linga aspectul estetic, cit de practic este un MBP atunci cind testezi zeci de aplicatii zi de zi, organizezi seminarii web, configurezi servere? Pina una alta, rata de penetrare a Apple in segmentul corporate cred ca este foarte mic (zic “cred” pentru ca nu cunosc cifrele exacte, insa ele nu sint greu de banuit) – ori productivitatea la nivel global este strins legata de numerosii jucatori ce depind de tehnologie. Iar deocamdata clientii cu care ii aud pe oficialii Apple laudindu-se ca i-au ‘momit’ sint mai degraba tineri in pas cu tendintele IT si pasionatii de gadget-uri cool. Mai ramine o proportie relativ mica de artisti (muzicieni, graficieni) si freelanceri iar in rest… puncte, puncte.
Pentru moment, comparatia cu titlul capodoperei lui De Palma ramine – zic eu, la nivel de titlu. Iar la mijloc nu este abordarea unui amator de chilipiruri ci sentimentul ca sub un invelis “glamourous” nu se ascunde neaparat calitatea mult-trimbitata la conferinte si pe bloguri dedicate. Se vorbeste despre viteza lui Mac OS X vs. Windows 7 ori despre securitate; mai putin despre aplicatii compatibile cu ambele sisteme de operare. Iar peste toate astea, intrebati posesoerii de computere Apple ce fac cu ele in afara de a asculta muzica, viziona filme, actualiza profilul pe Facebook si trimite email-uri. (gata, mi-am facut cel putin un dusman; Robert, nu sari la jugulara 
)
Ramin la HP-ul meu onest 
