some like them in the morning

Gaia Scienza

A Higgs-Boson walks into a church, the priest says “We don’t allow Higgs-Bosons in here.”. The Higgs-Boson says “But without me how can you have mass?”

Modern Warfare 3!!!

Nici n-a fost bine lansat 2-ul si deja au aparut zvonuri despre continuarea seriei cu o experienta ultra-realista. In direct de la The Onion Tech Trends Reporter

a quoi bon?

cugetarea zilei, by Mardale de la Catavencu

i-auzi una!

din ciclul “mari minunatii ale lumii” avem azi urmatoarea nelarmurire: cascaval, iaurt, sana, brinza, unt, margarina, lapte = lactate. daca au la baza laptele, de ce nu se numesc ‘laptate‘?! asta e din ciclul “care e singularul lui ‘tei’? un teu?!” ţiţei/ţiţeu. mda… e noapte si e tirziu.

recunoasteti personajele?

mersi mult, Diana!

Nürnberg

erau vreo 4 la numar (de atitia imi aduc eu aminte). cu totii rusi – sau, ma rog – origini apropiate. le ziceau bine – unul la trompeta baroc, celalalt la tuba, iar a 2a pereche cinta la flaut – respectiv fagot. un Mozart cumintel, atit cit sa dea o atmosfera feerica unui oras deja minunat prin infatisare. dar nu despre ei este vorba in text; muzicantii reprezinta doar un… preludiu, o introducere armonioasa la povestea ce urmeaza.

undeva pe la mijlocul saptaminii (una din ele – sa tot fie vreo doua pina acum) ne hotarisem sa vizitam urbea lui Dürer pentru nitica relaxare si evadare din cotidian. “ba, mergem?” “da.” “ba, vin si eu!” “haide!” si dusi am fost.

cam ca orice lucru nemtesc am gasit orasul linistit, curat, exceptind harmalaia din fata garii unde se adunase cu mic, cu mare – dar mai ales cu mic, o multime de copii, clovni, jucarii, baloane, etc. smiorcaiala mare pe astia micii, mai cu seama cind se facea ora plecarii. cunoastem modelul, am trecut si noi prin aceeasi etapa.

ghid turistic n-am avut; pentru terase si restaurante nu prea ai nevoie de Lonely Planet ori alte hirtii. e de-ajuns un simt dezvoltat al orientarii turistice coroborat cu descifrarea tablitelor de pe diverse cladiri. am bifat Frauenkirchele din tzentrum, o terasa din apropiere (era prea cald, se impunea o sezatoare) si mai apoi fortareata din care ai acces la o panorama superba.

dupa atita umblatura se impunea si-o hrana locala – nu de alta, dar era pacat; tocmai in Nuremberg, capitala gastronomiei francone – sa nu testam si noi o localitate speciala? aaa, asta… o specialitate locala? dar fiindca nemtii sint mari amatori de bere iar noi, naturalizatii ne-am adaptat specificului local, nu ne-am putut abtine. asa ca mai intii de toate ne-am manifestat interesul pentru un platou cu 4 berici de-ale casei. care au venit frumos aranjate pe o.. pe un… pfff… fund de lemn care aducea cu suportul acela pentru culori al pictorilor. na, ca am un lipsus! ptiu! ma rog… necazul unei astfel de constructii lemnoase face ca atunci cind asezi pe ea o anumita greutate, balanta sa incline inspre margine – cam ca si guasele pictorului care curg pe jos, asa si halbele astea – curg si ele, dar nu pe jos ci pe musteriu – si pe musteriul cel mai apropiat de platou. care in cazul nostru a fost subsemnatul. 4 beri de 200ml + un cognac fin – toate pe pantaloni si camasa. si ceva in ciorapul sting, nu stiu ce – n-am mai stat sa adulmec. ne-am dus la baie (si amicul Bogdan fusese partas la botez, asa ca m-a insotit). ce naiba sa mai faci cu atita bere pe tine? pui citeva servetele peste pantaloni, vezi ca absorb – te gindesti daca nu cumva porii pielii nu pot sa diminueze si ei intrucitva paguba asta spontana. treci din nou prin mijlocul restaurantului cu ochii clientelei atintiti in poala ta, te asezi cuminte la masa, rizi – ca nu mai ai ce naiba sa faci, si astepti cuminte celalalt platou. nu de alta, dar tot mai buna e o imbatare prin ingurgitare decit una prin absorbtie.

saraca chelnerita nu mai catadicsea cu scuzele si, mai tirziu, ca sa ne treaca amaraciunea pricinuita de atita drojdie ne-a adus un desert – pre numele lui Bieramisu. da. adica Tiramisu cu esenta de bere. un deliciu! ne-a indulcit pe loc. e de prisos sa amintesc ce sentimente m-au incercat pe drumul de intoarcere, mai ales cind linga mine au stat si doua fete iar fiecare adiere de vint mai trimitea cite o briza cu aroma de malt. e, la urma urmei se cheama ca m-am intors de la petrecere, nu? si se mai parfumeaza lumea, e fapt stiut. parerea mea.

 - platoul cu pricina, in plan indepartat -

fara scapare

e in genele noastre, QED. astia sintem, si n-avem ce face! sa vorbeasca faptele:

niste tarani

nocturn

chestii pe care doar Chuck Norris le poate face: sa inchida un ochi fara a-si misca muschii feţei.

iata ce s-a intimplat cu dinozaurii

bursucu’ gastric*

*®, ca sa nu sara Catavencii

o stire aparent neinsemnata, care sint convins ca a trecut neobservata in mass-media internationala.

se intimpla in Germania: un bursuc rupt de beat a ajuns pe mijlocul soselei de unde n-a mai vrut sa se miste nici in ruptul capului (oricum era cam rupt, proppa fucked cum zic englezii). un sofer a sesizat echipajul local din Goslar cu privire la un bursuc intins lat pe carosabil. odata ajunsi la fata locului, politistii au constatat ca animalul nu era defel lipsit de vlaga, ci respira greu, se bilbiia si se rastea (pe limba lui), probabil dupa o cearta cu consoarta, si – nemaiavind motiv sa traiasca a ales sa-si petreaca ultimele clipe ale vietii pe soseaua principala.

Politia a mai descoperit ca animalul se hranise cu niscaiva cirese dintr-un pom de alaturi care au fermentat, cauzindu-i  ameteli, diaree si juraminte ca a doua oara n-are sa mai puie gura pe fructe.

pentru ca n-a vrut sa degajeze traficul de voie buna, autoritatile au facut apel la o matura (nu stim la care parte a obiectului, nu se precizeaza) si au inlaturat vietatea irascibila in santul de pe marginea drumului.

relatarea de la fata locului – Reuters.com, via Costin, care face de obicei sumarul celor mai importante titluri ale zilei

attention all personnel!

M*A*S*H

dupa indelungate sesiuni nocturne am reusit sa termin de vizionat intregul serial – 11 serii a cite… pfff.. multe episoade. sa zicem doar ca fiecare serie are cite 3 DVD-uri. asa. de-a lungul lor au plecat si au venit alti actori, fiecare aducindu-si aportul la succesul filmului. dupa prima jumatate axata mai mult pe comedie a urmat MASH-ul mai dramatic, regizat in cea mai mare parte de catre Alan Alda (aka Hawkeye Pierce). cu toate astea, inspre final baietii inca au fost sus de tot, pe val. foarte bine ca au ales sa incheie aventura, pentru ca altfel prea s-ar fi intins pelteaua. (au intins-o ei, e drept, cu urmarea – “Aftermash”, care nu si-a mai avut nici un rost).

unul din cele mai bune personaje pe care le-au putut crea Metcalfe & co. a fost (dupa parerea mea) Charles Emerson Winchester the 3rd, antagonistul lui Pierce & BJ. restul sint la fel de memorabile – Radar, Klinger, Hotlips Houlihan, Trapper McIntyre, BJ Hunnicutt, Frank Burns, Henry Blake, Sherman T. Potter si Benjamin Franklin Pierce (aka Hawkeye).

citeva mostre de timeless humor, dupa cum zicea amicul Paul:

“Forward… Drink!” – Hawkeye (nu stiu de ce-am inceput neaparat cu asta)

“This is Frank Burns, one of our best surgeons. A real killer.” – Henry

“Ah, Klinger, my constant reminder that Darwin was right!” – Charles

“Attention all personnel. When filling out GI insurance forms, be sure to state your age and sex at the time of your last birthday.“

Radar (intr-o scrisoare): As usual, I’m writing slowly because I know you can’t read fast.

“Well, I guess that’s a bear we all gotta cross.” – Radar

“Every time he tickles those ivories, the entire elephants’ graveyard turns over.” – Charles despre parintele Mulcahy cintind la pian

“Get away from me before I get physically emotional!” – Radar

“Carbon paper in the safe – what brilliant foresight! In only 2000 years it will turn into diamonds!” – Charles catre Klinger, care pusese foile de indigo in seif

“What happens in the event that figure ‘A’ is attracted to figure ‘B’ and wants to get married, but figure ‘A’ is already married to figure ‘C’ and figure ‘B’ is engaged to figure ‘D’, but figure ‘A’ can’t keep his hands of figure ‘B’ because she’s got such a great figure?” – Trapper (asta e din ciclul “trebuia sa fii acolo ca sa intelegi” ))

gata, ca deja am o jena la stomac. Farewell and Goodbye, M*A*S*H!…

gilceava si haz in Europa

se vede bine ca pamfletarii vremii aveau inspiratie din plin si in sec. XIX; am dat de curind peste o colectie de harti umoristice ale Europei, gazduita de Universitatea din Amsterdam.

Das Heutige Europa (Europa de astazi)

- publicata de Caesar Schmidt in Zurich, Elvetia – 1875 -

Angling in Troubled Waters: a Serio-Comic map of Europe

- creata de Fred W Rose; publicata in Londra, 1899 si ilustrind ambitiile teritoriale ale Rusiei in Balcani -

pt Bobo: chew, chew! :))

“Caramel lovers, rejoice! It took some work, but we’ve come up with a truly rich caramel creation just for you. We started with the finest caramel ice cream we could make. Then we added a smooth swirl of golden caramel and chocolate covered, buttery-soft pieces of caramel. Maybe we’re biased but we think this is the best caramel ice cream ever. Enjoy!“

inscriptie de pe, bineinteles – cutie. pe care am… baut-o. )

noapte buna, copii…