hmmm…

Cred ca… dar deocamdata e doar un gind – e drept, destul de serios, dar cred ca in curind, foarte curind o sa schimb profilul blogului astuia. Ce se-n timpla: pina la momentul actual (iar asta dureaza de aproape 3 ani) nu m-am axat pe ceva anume; am tot strins aici nimicuri din toate cite mi-au trecut mie prin fata ochilor si prin proximitatea urechilor insa fara a lasa impresia ca hermetica are o identitate aparte (nici macar eu n-am impresia asta, daramite cei care mai dau prin ograda din te miri ce motive). Asa ca, tinind cont de ob’ectul si profilul muncii mele de pina acum si de-acum inainte, iar mai incolo si de preferintele care vin odata cu prestarile de servicii, am in minte un continut axat in special pe Design, Inspiratie si Creativitate. Ce cãuta românul în Germania® ramine neschimbat, poate doar subtitlul sa sufere modificari. Mai departe, cind o sa simt deranj si zbucium intern legat de cine stie ce intimplari notabile – ori ma va stimula vreo muza creativa, atunci ii voi da la vale cu continutul nascocit de mintea si potriveala mea. Da. Cred ca e mai cuminte asa.

Si pentru ca ‘avertismentul’ de mai sus sa fie luat in serios, iacata o prima mostra creatoare/creativa de la The Mill, o companie care pina acum nu prea a dat gres cu realizarile. Pe linga Goodbye, Silverstein & Partners cred ca sint printre cei mai puternici in domeniul efectelor speciale pentru publicitate.

musique semnata de White Lies – Death (alb. To Lose My Life, 2009)

cubu’ cui te-o facut…

l-am primit cadou acum vreo 2, 3 saptamini. de-atunci am stresul la indemina. uneori il mai iau intre degete, il rasucesc, il invirtesc pina ce reusesc sa imbin citeva culori. mai apoi il las pe birou, marturie a efortului sustinut si motiv de mindrie temporara. prima oara imi iesise partea verde; am stricat-o pentru ca ulterior s-o rezolv pe cea portocalie. now what?

creatie vs. evolutie

coincidenta au ba, de ziua lui Darwin incep sa rasara statistici si reportaje privitoare la nivelul religiei si-al apartenentei la cele sfinte printre diferite popoare. de pe continentul nostru se remarca Estonienii, cu cel mai ridicat grad de… hai sa nu-i zicem ‘ateism’ ci mai degraba “dezinteres” fata de scripturi. doar 14% dintre respondenti s-au declarat cu mila de D-zeu in timp ce restul, D-zeu cu mila – iarta-i, D-ne ca nu stiu ce fac, ar zice un ultra-ortodox. Suedia si Danemarca ii urmeaza indeaproape, cu o pondere relativ apropiata – 17, respectiv 18% dintre cetateni declarati smeriti.

coborim nitel pina-n Cehia, unde procentele pocaintei urca pina la 21% iar restul tarilor – adica Franta, UK, Finlanda, Olanda, Letonia si Bulgaria stau si ele in balansoar cintarind aproximativ la fel, exprimindu-si parerea vizavi de religie printr-o viziune mai agnostica. de partea cealalta trag in jos Italia, Portugalia, Polonia, Grecia si Romania care prin ridicarea in slavi a prea-sfiintiilor lor Tomitane, Daniil, Haralambie & co. sint aproape de Egipt, Iran, Irak, Bangladesh si Sri Lanka – unde mai bine de trei sferturi din populatie il au pe Domnul in trup si suflet, amin.

analistii Gallup concluzioneaza ca intr-o oarecare masura apartenenta la religie este determinata si de standarul de viata al populatiei, cu alte cuvinte saracia din batatura – neavind solutie imediata, atrage dupa sine saracia duhului care alina oile sufletele (adesea) ratacite. e discutabila concluzia asta, dar daca te uiti mai cu seama in curtile nordice tinzi sa le dai dreptate ‘Gallopantilor’.

la noi in tara (Romania) a reintrat in discutie problema teoriei Evolutioniste si reintroducerea ei in manualele scolare. cadrele competente au decis ca pina in clasa a VIII-a copiii n-ar trebui solicitati mental cu detalii darwiniste, asa ca pina atunci li se va cultiva ceva pe intelesul tuturor, adica plamadeala lui Adam si-a Evei – unu’ din lut, alta dintr-o coasta. e mai simplu – ceva in genul jocului cu plastilina din gradinita. mai tirziu se va da in cap ideii, cind anatomia ne va arata ca am ramas cu un numar de coaste par, sadind si mai multa nesiguranta in invatatura de pina mai deunazi. dar, ce mai conteaza? „Darwin spunea că lumea a fost creată de Dumnezeu, tot regnul animal, inclusiv maimuţa. apoi a dezvoltat ideea conform căreia omul a evoluat din maimuţă. idee pe care mai apoi, la maturitatea fizică şi emoţională, a retractat-o“, spune preotul şi profesorul Ion Dragu, din Vrancea – citam din Evenimentul Zilei de azi. saracu’ Darwin – dupa mintea si potriveala popii, si-a dat seama la batrinete cind se incovoiase de suprasolicitare ca toate concluziile pe care le trasese zaceau dealtfel in jocul cosmic al divinitatii. la ce si-o mai fi irosit talentul academic, parol!

parerile agnostice ale lui Darwin nu s-au schimbat nici pe patul de moarte, asa ca denaturarea adevarului istoric de dragul impacarii celor doua teorii este pur si simplu o ipocrizie specifica BOR. dupa ce in ultima vreme au rascolit masele pentru a protesta impotriva pasapoartelor biometrice, acum asist si la sustinerea predarii religiei in scoli, ca exercitiu de educare spirituala a tinerilor. s-avem pardon! teama bisericii este in eliberarea mintilor care odata devenite independente vor pune sub semnul intrebarii patrafirul, tamiia si cadelnita cu tot adapostul lor crestin. dar pina la desteptare mai e cale lunga, din pacate – pacatele lor.

ia, atentie la mine!

astazi despre ‘cum sa facem ca sa traim mai mult decit altii‘.

o postare de-a lui Ioan T. Morar in care se precizeaza ca drept-credinciosii, pentru evlavia lor au un bonus de 7 ani la viata din partea divinitatii mi-a adus aminte de alte statistici – unele, poate mai lumesti. sa dam citire analizei cercetatorilor (in speta americani, ca da bine la stire).

la o medie de viata de 70 de ani, adaugam dupa cum urmeaza:

* 2 ani pentru sederea in dreptul unei ferestre cu peisaj imbietor. pacientii unor spitale care au fost internati in camere cu vedere placuta s-au insanatosit mai repede. concluzia – e preferabil ca fereastra de la birou sa dea intr-o grădină cu pruni/zarzări/corcodusi ale caror flori in miez de primavara plus ciripitul pasarelelor ne vor face mai longevivi.

* – 1 an daca esti stresat. daca ‘haos’ este cuvintul pe ordinea ta de zi, atunci tai un an de la medie. scurt, fara prea multe explicatii.

* +2 ani daca ingrijesti un animalutz. daca mingii o mitza, hranesti un hamster, ai o prietena, joci freesbie cu un catel te eliberezi de stres, recte mai pui niste ani in calendar. dovedit stiintific, se stie. (pssst! n-am vrut sa fiu misogin; asa mi-a iesit la tastatura)

* sex. ajuta din plin, si se simte mai tirziu cind numaram anii. pentru ca am mai adaugat 4 daca tot am fost activi in tinerete. pt fete: sint predispuse la infarct daca partenerii lor au probleme in ducerea la bun sfirsit a… ma rog.. stiti voi – chestii precoce, impotenta, timiditate, etc., na! ce ma fac, ca m-am rusinat de tot.

* + 10 ani daca esti femeie. a fi femeie iti aduce din start un avans de considerabil – statistica nu minte. fiindca testesteronu’ nostru e mai agitat decit estrogenul lor, sintem predispusi la disparitie mai rapida decit partenerele noastre de viata. chestie de evolutie.

* + 7 ani daca te casatoresti. cuplurile casatorite traiesc in medie mai mult decit confratii lor divortati, vaduvi sau pur si simplu singuri.

* -3 ani daca divortezi. pai daca divortezi, asta implica in primul rind existenta unui mariaj; rezulta ca inca esti cu 4 ani  peste media de viata pentru ca se presupune ca erai vesel, fericit – chiar daca la inceput un pic fraier si necopt. iar daca te recasatoresti, intervine factorul ‘fericire’ care iti mai pune 7 cute pe frunte. aaa, asta… 7 ani de viata. nu?

* -2 ani pentru pozitie incomoda. da, da – o simtim cu totii in fiecare zi la birou cind tocim turul pantalonilor pe scaun. artrita, dureri de mijloc, toate astea culmineaza la un moment dat cu o boala cardiovasculara care ne… etc, etc… cred ca aplic pentru job-ul ala de administrator de insula.

* -4 ani daca n-ai incredere in tine. oamenii care se desconsidera in mai toate intreprinderile cotidiene pot sa taie 4 ani inca de pe-acum sau sa se-apuce sa citeasca mai multa comedie, sa iasa in cluburi, sa socializeze cit mai mult si sa scape naibii de timiditate. a fi emo e un curent occidental care se va risipi cit de curind. trebuie! ce, a vazut careva vreun african emo?

* -5 ani daca nu dormi suficient. ce inseamna ’suficient’ pentru cercetatorii astia? 6, 7 ore/noapte. am renuntat de vreo doi ani sa dorm 4, 5 ore, asa ca  am revenit in rindurile statisticii. somnul fragmentat sau in dozaje imperfect balansate dezvolta riscul bolilor cardiovasculare. punct.

* fericireaaa. hopaaa! sa te tii! +9 ani, fraticule. o abordare optimista a vietii te ajuta sa treci prin viltoare mai usor si sa ramii pe mal mai mult decit media. acum, nu vorbim de cei care zimbesc in te miri ce imprejurare; se stie ca si zimbaretii astia sint de mai multe feluri: unii sint sinceri, altii fatarnici & disimulanti (2-in-1, ca samponul), in timp ce o anumita categorie sint nebuni de-a binelea – optimisti si ei, dar in felul lor.

* in final, religia: +7 ani. studiile, zic ei, au demonstrat ca exista legaturi strinse intre credinta si longevitate. pfff, gata, il hranesti pe-un ortodox cu o stire ca asta si nu mai are nevoie de alte argumente. sa revenim. cercetasii de la Universitatea din Iowa au concluzionat ca un om/nene/tanti/ care participa la slujba macar o data pe saptamina are cu 35% sanse sa traiasca mai mult decit confratii lui atei/agnostici. deh. la cite babe/moşi moţăie p’în strane la noi in biserici, parca-parca aş da crezare statisticii.

La Multi Ani tuturor, si la mult mai multe zile! si, tineti minte: feriti-va sa deveniti statistica! aia-i…

rezultate bazate pe “The Long Life Equation: 100 Factors That Can Add Or Subtract Years From Your Life by Dr. Trisha Macnair“

un Oph

ca mai toate intreprinderile ce au la baza speculatia, si astrologia se vede zdruncinata  atunci cind face loc stiintei. asa se explica descoperirile recente care pe unii ii transforma din berbeci in pesti, din scorpioni in balante, din sagetatori in scorpioni, in timp ce alte vietati ramin neschimbate. (sau apar chiar altele noi, dupa cum o sa vedem mai la vale)

ce se-ntimpla? Pamintul ista, inca de cind s-a plamadit el in Univers, iar pe linga el planetele, cometele, luna, soarele, stelele, etc – ziceam Pamintul, se invirte. si, ca orice lucru in natura asta mare si lata, este instabil – mai cu seama o data la aprox. 25.800 de ani cind miscarea de rotatie in jurul axei oscileaza cu indecizie, cam cum stam si noi, barbatii, uneori in fata usii dupa o noapte prea lunga si oscilam intre a intra in casa si trinti usa de perete ori a dormi mai bine la un prieten. din nehotarirea asta planetara (pe numele ei stiintific “precesiune”) ramin sechele, pentru ca atractia gravitationala exercitata de Luna asupra Ecuatorului schimba nitel ecuatia. astfel, punctul de intersectie dintre ecuatorul celest si cel ecliptic s-a mutat spre vest de-a lungul eclipticului cu 36° – iar asta s-a petrecut in ultimii 2200 de ani (de cind au inceput masuratorile astrologice).

nitica lamurire: orice fata care deschide Yahoo Mail ori iGoogle de dimineata si-si arunca ochii pe widget-ul cu predictiile astrale stie ca eclipticul* trece prin constelatiile care formeaza zodiacul in cursul unui an, stationind aproximativ o luna in fiecare dintre ele. pe la anii 600 inainte de JayCee, niste mesteri cu cunostinte asupra echinoctiului de primavara au bagat de seama ca punctul zero** al zodiacului se afla in Berbec, iar constelatia cu pricina cuprindea primele 30° ale eclipticului. următoarele 30° reveneau Taurului, Gemenilor samd.

revenind la oscilatie – toata isprava asta astronomica a cauzat alunecarea in spate a zodiilor cu aproximativ o zecime, recte o luna. mai pe romaneste – cei care se credeau berbeci mari si tari (nascuti intre 21 Martie si 19 Apr.) pot sa lase coarnele deoparte pentru ca soarele nu se mai afla de mult in constelatia ovina; intre 11 Martie si 18 Apr. el sta cu razele raspindite peste constelatia Pesti.

ca sa raspindeasca si mai multa neliniste la ora cafelei de dimineata, pentru perioada 29 Nov. – 17 Dec. s-a mai ivit o gaselnita – si anume Ophiucus – Ὀφιοῦχος (numele constelatiei in care se afla soarele in perioada respectiva). asa ca Sagetatorii/toarele vor ramine nitel descumpanite aflind ca de fapt, dupa perceptele astrologice au fost pina acum Scorpioni/oane. tzzzz, relelor! ce rele si incapatinate si inclinate spre metafizica si abstract ati fost voi si nu v-ati dat seama pina acum! tzzzzz! )))))) – sa-mi fie cu iertare, nu m-am putut abtine -

tanti Neti Sandu de pe ProTV are de lucru, la fel si Urania. Ophiuchus asta cred c-o sa dea peste cap intreaga orinduire astrologica; iar faptul ca Ὀφιοῦχος se talmaceste “cel care tine sarpele” o sa mai aduca si el niste intrebari in plus.

pt cine-i curios sa vada ce zodie mai e, fuga-fugutza pe LiveScience.com

*eclipticul = pozitia Soarelui asa cum este ea perceputa de pe Pamint in miscare
**punctul zero al zodiacului = coincide cu prima zi de primavara din emisfera nordica (echinoctiul de primavara) si se petrece in clipa in care ecuatorul ecliptic se intersectează cu cel celest

iPlan

zice-se ca la debut de an calendaristic e bine sa-ti fixezi citeva obiective, pentru buna orinduire a vietii. cred ca oamenii au nevoie de ocazii speciale pentru a lua decizii, de-aceea 1 Ianuarie e un bun prilej de pus ordine in minte.

pina acum n-am prea catadicsit sa imi fac planuri, pentru ca mi se pare ca sint prea multi factori externi de care depind mai toate rezultatele. de-aia imi vine greu sa-mi planific pina si o vizita in Romania cu 3 sau 5 luni inainte (ca sa dau un exemplu); e ca si cum in rastimpul asta as trai doar pentru obiectivul respectiv.

asta nu inseamna ca am lasat totul la voia intimplarii; anul trecut, dupa o doza de parfum de rigoare nemteasca, imi scrisesem pe-o hirtie toate cite vreau sa le intreprind, cam ca o lista de cumparaturi, pe care intr-o ultima instanta am ratacit-o. anul asta punctez online, ca sa nu se stearga cerneala:

• un pas inainte cu slujba
• grija cu integritatea corporala (si mentala), adica vizite regulate la doftor (stomatolog, analize, vitamine, etc.)
• cel putin 3 trasee montane la vara
• Scandinavia bifata pe harta pina la sfirsitul anului
• upgrade la echipamentul foto (preferabil Nikon D90 sau D700; desi intre ele e diferenta de vreo mie de euroi)
• sa trec prin crize (financiare, emotionale, de tot soiul) ca gisca prin apa, insa fara a lasa seninatatea sa se transforme in senilitate
• mai multa miscare. da. un ‘NU‘ hotarit turtirii fundului pe scaun timp de 12 ore pe zi!

…restul e din oficiu.

influenta mea asupra planurilor de mai sus va tine in primul rind de-o bruma de vointa, coroborata cu o limpezime a mintii. de restul se ingrijeste mama natura. fatalistii zic “asa a vrut D-zeu.” realistii dau din cap resemnati si-apoi cauta alta solutie. de aceea, atunci cind D-zeu se pune de-a curmezisul, trebuie cautata o cale pentru a sari peste El si a-I face in ciuda.

later edit: sa sprächen sie Deutsch mai mult si mai bine. asa.

comparativ

comparativ cu alte planuri americane de ajutorare, ori bugete pentru NASA, razboiul din Iraq, etc, iata cum se infatiseaza bugetul pentru planul de salvare a economiei SUA:

ora de iarna

simbata spre duminica se schimba ora. ‘ei’ zic ca ora 4 va deveni ora 3. la mine niciodata n-a fost asa. ora 11 devenea ora 10, sau ora 9 devenea ora 8 asa ca ma cuibaream la loc sub plapuma si mai dormeam inca un ceas. imi place ora asta de iarna, mai ales cind ni se da. pe principiul – ‘daca-i gratis, cit mai mult!’ (cind vine vorba de ore)

FIr cu FIr se ţese pînza.

pentru cine n-a vazut filmul, sa povestim nitel cum sta treaba cu armonia exercitata de natura si proportia tainica a lui “Φ” (Fi - numarul de aur), ghidul mai mult sau mai putin constient al tuturor formelor care ne inconjoara.

o solutie relativ simpla la talmacirea aspectelor neintelese ale lumii ne-o prezinta Umberto Eco, intr-una din lucrarile sale*. scurt, textual, el zice-asa: “[...]atunci cind Van Gogh reprezinta o pereche de saboti, opera de arta ne-a facut sa cunoastem ce anume sint incaltarile de adevarat.” cu alte cuvinte, pentru a ne deprinde cu chestiunile abstracte, nu este nevoie decit de o reprezentare concisa a subiectului (in plan grafic ori verbal).

s-o luam la pas usor prin bio-matematica. tinind cont de conditiile atmosferice la ora scrierii, ne asteptam sa dam in parcul din cartier peste… melci. din multitudinea asta de cochilii umblatoare iau una si-o masor din priviri. ce-mi zice tiparul ei se traduce in urmatoarele: spirala asta interesanta urmareste intocmai secventa intocmita de Fibonaciu, care spunea asa: “sirul meu (i.e. 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, …) este o secventa de numere in care fiecare numar se obtine din suma precedentelor doua: 3 = 2 + 1, 5 = 3 + 2“, si tot asa. spirala din dreapta indeplineste si ea citeva conditii enumerate mai sus, dimensiunile ei incadrindu-se in succesiunea numerologica recent enumerata. astfel, pe axa pozitiva ea are dimensiunile 1, 2, 5, 13, samd, in timp ce pe axa negativa 0, 1, 3, 8, … combinind subsirurile obtinem tocmai numerele lui Fibonacci. pina aici toate bune si la locul lor.

pentru cine s-a pierdut deja, il rugam sa coboare la prima; peronul pe partea dreapta. noi ne continuam parcursul.

adevaratul exercitiu practic vine atunci cind ti se cere sa construiesti de unul singur un tipar asemanator cu cel de mai sus. ‘Sirbu, treci la tabla.’ [...] deseneaza o spirala de aur’ ‘cu creta?’ ‘nu, cu capul. [...] deci, un dreptunghi de aur si cu patratul lui corespunzator in interior.’ ‘aha… ziceti ba, ceva!’ ‘nu sopteste nimeni!’ mai intii dreptunghiul.. apoi patratul, apoi inscrii in patrat un sfert de cerc, in dreptunghiul care-a ramas mai fac un sfert de cerc astfel incit sa pare legat cu primul sfert, continui

cu patrate si arcuri de cerc mici, mici, cit mai mici, pina tocesti toata creta. pe melcul ala cine l-o fi invatat sa-si protejeze pielea cu asemenea mecanism complicat?!

ce-am retinut pina aici? ca mamei natura i-a placut simetria. si i-a placut asa de mult incit tot ce-a zamislit pe planeta asta poarta amprenta simetriei. sa ne jucam mai departe: flora. pe principiul realizarii aceleiasi eficiente maxime, plantele urmeaza acelasi tipar in dispunerea frunzelor. altii mai studiosi decit mine au determinat faptul ca frunzele sint dispuse astfel incit ocupind un spatiu cit mai mic ele beneficiaza in acelasi timp de maximul de lumina solara posibila. dispunerea are la baza un unghi de 222,5°. daca il impartim la 360° obtinem – ati ghicit, cifrele din sirul lui Fibonaciu (~0.61803398… ratia sirului). luind la rind numarul petalelor unei flori avem parte de aceeasi surpriza: un crin vine cu 3 petale, o lalea – 5, ciubotica cucului – tot asa – 5 la numar, iar florile care ies din tipar si nu vor sa aiba petale din sirul italianului nu le bagam in seama, sint rare de tot si nu fac obiectul studiului nostru.

inca una si trecem la alt subiect: corpul uman. cite degete avem la o mina? 5. fiecare deget are 3 falange separate prin 2 incheieturi. e corect? e corect. dimensiunile falangelor: 2cm, 3cm, 5cm, apoi un os al palmei de 8. centimetri. care este.

nici figurile noastre nu fac abstractie de la simetrie. zice-se ca cu cit dimensiunile intre ochi, intre gura si ochi – respectiv nas si ochi respecta secventa lui Fibonacci, cu atit zimbetul respectivei ne este mai placut ochiului. chestiune de estetica, moncher! (pt. curiosi – lectura obligatorie: A. Zeissing – “Neue Lehre von den Proportionen des menschliches Körpers aus einem bisher unbekannt gebliebenem, die ganze Natur und Kunst durch dringendem morphologischem Grundgesetze“. lung titlu. pe romaneste – “Noua doctrina despre proportiile corpului omenesc dupa o lege morfologica fundamentala ramasa pina acum necunoscuta, care patrunde intreaga natura si arta“

in episoadele urmatoare vom vorbi despre Matila Ghyka, diplomatul roman care s-a ocupat de Fi, proportia divina si alte socoteli menite sa raspunza atitor intrebari pe care multi nici macar nu si le-au pus. putin despre Petrache Poenaru, care prin prima traducere a unei lucrari de geometrie a facut sa avem prima tiparitura legata de subiect pe la 1837 si cum a incercat el sa talmaceasca “sectiunea de aur” (pe-atunci “de mijloaca si de margine proportionala”, dupa interpretarea pe care a dat-o expresiei din Franceza). Goethe si a sa ‘Teorie a culorilor’ o las pe mai tirziu; atunci vreau sa ma ocup de albastrul cerului si de alte intrebari fundamentale: daca eu am ochi caprui iar ea albastri, oare cum ma vede?! chestie de nuanta, nu? (ris infundat)

*Umberto Eco, Kant si Ornitorincul, Editura Pontica 2002 – colectia ‘Biblioteca Italiana’

un Merlot, doi Merloti (?!)

un Merlot. pentru ca merit. Rigattieri, Grave Merlot din 2007, pentru ca la alea vechi n-am mai avut acces. in orice caz, respect italienilor pentru grija cu care-si storc boabele si pentru sulful adaugat in doza optima. de restul gustului s-au ocupat o brinzica si niscaiva strugurei. nu c-ar fi fost sec. nu, c-ar fi fost sec! (chestie de nuanta)

12% alcoolemie imbuteliata in 750ml, atit cit sa binedispuna audienta si participantii la cursa. licoarea nu pot sa spun ca se remarca prin elemente notabile, insa usurinta cu care s-a lasat dezmierdata ne-a minat mai departe la destuparea altui recipient. sot ata… tot asa, pina cind nea Ene s-a infatisat in mod categoric si ne-a pus pe fiecare la respect, in patuc.

gindurile cu care am adormit nu le pot prezenta aici, neavindu-si locul intr-o publicatie asa de cuminte (bine, tinind cont de radicalitatea mesajului anterior – ala despre broboade, turbane si-alte otrepe, ce-ar fi urmat acum ar fi fost petale de trandafiri, comparativ cu ciulinii de mai jos).

asa ca incheiem scurt si cuprinzator, cu promisiunea ca urmatorul recipient va contine ceva mai demn de atentia si admiratia noastra. acum a fost doar o licoare de umplutura, dar care a trecut totusi testul. altfel nu ajungea la rubrica, nu?

update: avem o sticla de vin, citiva prieteni dar nici un tirbuson. cum procedam? raspunsul mai jos, in ‘pontul saptaminii’