break it up, son! joke’s over.

Vine un moment in viata unui om cind se impune o pauza. Si daca se anunta zapezi, troiene si alte asemenea evenimente, cu-atit mai bine! Barem sa avem peisaje de surprins pe film

Asa ca pentru o vreme las deoparte politica, ecologia din Copenhaga (aveam ceva de zis despre miscarile de-acolo dar am lasat-o balta), design-urile, conceptele, muzichia, stresul, agitatia cotidiana. Daca mi-o mai trece prin minte ceva laudabil poate mai ajung si in spatiul ista. Pina la revedere, auditie placuta si s-auzim de mine! …asta, de bine! Asa. Si inainte de-a pune lacatul, inca o muzichie pe gustul fin al subsemnatului. (hihi!)

Circlesquare – Hey You Guys (un electro-duo cu origini canadiene, stabilit in Berlin si recent descoperiti – urmare a unui mix de-al lui Andy Weatherall – nenea responsabil cu muzichia celor de la Primal Scream (printre altii)). Albumul experimental (Songs About Dancing & Drugs) merita savurat in solitudinea casei, cu o pereche buna de casti.

Strawberry Swing mood

Fara plinsete, scincete si alte manifestari determinate de miscarea naturelului prea simtitor. Daca in urma cu mai bine de 25 de ani pierdeam ceva drag (treceam brusc de la o frizura rebela la una de baietel cuminte) atunci azi, cind pierderea aceleiasi podoabe este pricinuita de alti factori (indeosebi legati de virsta) la ce bun sa mai stau imbufnat cind resemnarea si impacarea cu sine sint mai cuminti – mai ales ca odata cu inaintarea in virsta vin atitea, si-atitea beneficii (chipesenie, etc..).

Ave Moi!, vorba lui C.J. Caesar (in rolul lui Alain Delon), si-un cadou muzical

Coldplay – Strawberry Swing

alcoolul in literatura romana

La bucurie şi la durere, personajele beau. Şampania e rezervată aristocraţiei şi nu se bea de plăcere, ci “ca să o simţi udă în gură”, cum zice soacra din Titanic Vals. “La Medeleni” boierii beau şampanie ilustră: Mumm 1906. Dar şi vin de Cotnari în sticlă colbuită. Pentru “colbuite” au predilecţie personajele lui Octav Dessila, tot în momente festive.

În schimb la parastas se bea tescovină pînă la ebrietate, ca în finalul “Gaiţelor” la care ultima replică e îndemnul soţului văduv să bea o tescovină care “unge pe beregată” cu rudele soţiei defuncte. La pomenirea lui Moş Costache se serveşte ţuică fiartă. Asta după ce, la primul atac al decedatului, rudele băuseră cu nesimţire vin roşu, Bordeaux veritabil, ceea ce medicinistului Felix îi dă sugestii hematologice – apoplecticului trebuie să i se ia sînge. Tot vin roşu bea Ioanide cu latinistul Hagienuş într-un cavou de la Bellu.

ambetarea mai pe-ndelete, direct la sursa.

doi, zece! doi, zece!

trece, trece, regimentu’ zece! testing, testing! do you copy? over. chhhh! vad ca merge redirectionarea, asa ca dupa ce termin cu site-ul (cred ca la anul fac lansarea la apa, dupa cum ma misc) o sa apara alte culori pe-aici. deocamdata “cristiansirbu.com“  trimite useru’ tot pe hermetica, deci functioneaza, deci merge, deci – e bine.

Ursrpung des Bieres

Adica… ‘originea berii’, nu? N-am gasit alta rima. In fine, care-i treaba… nu mai stiu citi ani se fac de la primul ‘Berar‘ din Bucuresti la care am participat (ma napadira amintirile). Tiu minte doar atit – ca impreuna cu conu’ Mircica am luat la rind fiecare stand participant si-am gustat cite-o mostra de-a fiecarui producator. La vremea aceea, Weihenstephaner a reprezentat prima mea experienta cu berea germana – pina si-acum imi vine in minte draught-ul cu pricina: galbui, tulbure, generos in arome si in greutate. Orice-ar zice oricine ar zice, berea nemteasca nu are competitor si cu asta basta, incheiem discutia, polemica, cearta, gilceava, sa nu mai aud nimic! Cinste manastirenilor ca inca din 1040 perpetueaza traditia! ~umbla vorba ca beraria benedictinilor din Bavaria ar fi cea mai veche din lume

in ritmul asta, ajung sa-i dau crezare celui care-a zis (neamt la origine) ca omenirea si-a incetat progresul odata cu inventia berii. hai, sa traim!

“baiete, fa plinul!”

vesti bune pentru partea de Sud a Romaniei – Alexandria & co. zice-se ca (obisnuitii de pe-acum) cercetatori americani au anuntat recent ca sucul de la pepenii neculesi/nevinduti poate fi intrebuintat la fabricarea etanolului. un acru american de pepeni poate produce ~ 87 de litri de etanol. nu-i rau. dar dupa cum produsul finit are nitica aroma de bere, nu stiu, zau daca taranii nostri s-ar mai indupleca sa-l comercializeze, ci mai bine l-ar imbutelia in lemn de dud.

lume, lumeee!

i-auzi ia! “Micul Oktoberfest de Brasov“. care este. cum asa? pai, ca urmare a semnarii unui protocol intre Consiliul Judetean Brasov si autoritatile germane se va deschide un restaurant cu specific brasovean in Nuremberg (i.e. “Casa Brasoveana”) iar in Brasov, pentru a sarbatori parafarea intelegerii, se va organiza un Oktoberfest. zis si facut. 17-19 Septembrie, la poalele Timpei.

baietiiiii! care mergeti pe-acolo, mincati un bretzel si ciocniti Ein Maß si-n cinstea cumatrului, bine? bine, bineee!

diploma de participare – Oktoberfest 2008, München. nivel de alcoolemie: 1.56‰. nu stiu daca a fost mult (putin n-a fost in nici un caz. si nici Gorbatschov (hihi!)

o mie, doua, trei, zece!

10003 hits atinse astazi. adica lovituri. pe site. pe blog. in 2 ani. e de bine, e de rau? pentru un relativ anonim sint multumit, mai imi gidila si mie pipota

mari multamiri tuturor celor care au dat cu mouse-ul prin hermetica!

niste tarani

improvizatii

un pian statea cuminte linga Millenium Bridge, vazindu-si de treaba lui, fara sa deranjeze pe nimeni. o singura inscriptie imbia parca la tulburarea linistii: “Play Me, I’m Yours”. lumea isi vedea de mersul ei, iar din cind in cind unii intorceau capetele minunindu-se de neobisnuita aratare. pina cind o fatuca isi lua inima in dinti, trosni degetele si se apuca sa cinte primele acorduri din <<Ain’t Misbehavin’>>.  megapixelii incepeau sa inregistreze performanta.

fatuca a plecat, iar pianul a ramas acolo, pentru alti insi dornici sa iasa din amorteala.

Luke Jerram, un artist originar din Bristol, impreuna cu Sing London – o organizatie non-profit, au impinzit Londra cu 30 de pianuri menite sa-i scoata pe oameni din inclestarea urbana si sa ofere semenilor citeva ritmuri varatice. pinze albe pentru creativitatea tuturor, artistul dixit. fiecare instrument e la locul lui – in fata Natural History Museum, pe Portobello Road, in Leicester Square si in curtea catedralei St. Paul. nici unul nu a fost vandalizat, iar oamenii isi cedeaza cuminti locul unul celuilalt pentru a se juca.

daca-i vara si caldura, atunci e rost de voie buna, relas si dolcefarniente, nu neaparat in ordinea asta, dar musai de bifat. asa ca ma retrag si eu pentru 2 saptamini, sa-mi fie de bine – multumesc!, timp in care o sa-mi acomodez ochii cu privelisti diferite – altele decit cele din monitor.

Jose Padilla – Adios Ayer

Vive la France!

Franta, fara de care noi – natia romana, am fi fost mult mai saraci din punct de vedere lingvistic si cultural. ca francofil, un sincer chapeau-bas pentru froggies

bursucu’ gastric*

*®, ca sa nu sara Catavencii

o stire aparent neinsemnata, care sint convins ca a trecut neobservata in mass-media internationala.

se intimpla in Germania: un bursuc rupt de beat a ajuns pe mijlocul soselei de unde n-a mai vrut sa se miste nici in ruptul capului (oricum era cam rupt, proppa fucked cum zic englezii). un sofer a sesizat echipajul local din Goslar cu privire la un bursuc intins lat pe carosabil. odata ajunsi la fata locului, politistii au constatat ca animalul nu era defel lipsit de vlaga, ci respira greu, se bilbiia si se rastea (pe limba lui), probabil dupa o cearta cu consoarta, si – nemaiavind motiv sa traiasca a ales sa-si petreaca ultimele clipe ale vietii pe soseaua principala.

Politia a mai descoperit ca animalul se hranise cu niscaiva cirese dintr-un pom de alaturi care au fermentat, cauzindu-i  ameteli, diaree si juraminte ca a doua oara n-are sa mai puie gura pe fructe.

pentru ca n-a vrut sa degajeze traficul de voie buna, autoritatile au facut apel la o matura (nu stim la care parte a obiectului, nu se precizeaza) si au inlaturat vietatea irascibila in santul de pe marginea drumului.

relatarea de la fata locului – Reuters.com, via Costin, care face de obicei sumarul celor mai importante titluri ale zilei

muntii nostri sint mai falnici decit muntii lor

hai, baieti/fete/oameni mari/copii – toti care mai dati prin hermetica, mobilizati-va pentru un vot in contul Retezatului, sa auda lumea de pîrşii, viezurii si zimbrii nostri! pai, ar fi pacat, nu?

mai sint 4 zile la dispozitie, timp in care se pot vota cele 7 minuni naturale ale lumii. atentiune – ca votul nu merge cu un click, cu doua – e nitel mai laborioasa intreprinderea: trebuie autentificare, apoi selectia a 7 parcuri naturale de pe cuprinsul Terrei, confirmare, verificat email, din nou confirmare – si gata, ca sa nu se mai repete patania de acum citiva ani cind intr-o zi urcase Brincusi pe locul 2 (cu ocazia altui vot).

succes!

vin voturile!

“Ai grija pe cine trimiti la Bruxelles“. in total sint 4 clipuri cu referinta la idealurile europene cuprinse in folclorul de pretutindeni (i.e. Frère Jacques, Jingle Bells, O Tannenbaum si La Donna è Mobile)

campanie initiata de Academia Catavencu

zi-le, Gigi Melody!!!

bine, bineee!

daca veniturile se subtiaza iar criza mai da cite-o gaura la curea pe zi ce trece, macar atunci cind vine vorba de astimpararea setei sa nu raminem mai prejos! i-auzi aici, la ce zice Nielsen & statistica: “…numai 16% dintre români spun că ar reduce consumul, respectiv „bugetul” alocat cumpărării de produse alcoolice“. ei, na!

eu as mai adauga la proportia de mai sus abstinentii – 10%. mai sint si adventistii de ziua a 7-a (sa tot fie vreo doua procente), apoi suferinzii de ulcer (3%). batrinii care beau doar o visinata cind vine postasul si copiii care iau o tuica inaintea tezei, sa-si faca curaj – impreuna fac un 7,8%. toti astia ingroasa rindurile “ne-consumatorilor” asa ca restul ne ramine noua, celor care muncim, stam cu grija zilei de miine, poimiine, raspoimiine, si tot asa – uite de-aia am facut si eu o investitie de curind – Hacker-Pschorr, partea mea pe luna-n curs, ca-s generos!

q.e.d.