CFR.ro

Vara asta mergeam cu trenul spre Zürich. Platisem pt un bilet la ICE, versiunea TGV a nemtilor. Din motive ce-au tinut de o defectiune, toti calatorii au fost poftiti in alta garnitura – de data aceasta a unui tren InterCity. Pina la destinatie am schimbat doua trenuri, iar intirzierea cumulata a fost de 5 minute. Pentru aste 5 minute in care rabdarea calatorului a fost pusa la grea incercare, tot aparatul Deutsche Bahn angajat in satisfactia clientului n-a contenit sa-si ceara scuze pina ce-am coborit din tren.

Amicul meu Dan, cu care ne-am sincronizat zilele trecute in timpul trecerii prin Romania a tinut mortis sa testeze binefacerile CFR-ului pe ruta Bucuresti-Brasov, mai degraba din motive ce tin de deprinderea cu serviciile operative din Vest decit din cine stie ce masochism dubios. 3 ore jumate de tranca-tranca pe-o singura linie, pe o distanta de 166km.

Am dat recent peste un comunicat de presa:

“Potrivit unei decizii a Comisiei Europene, companiile feroviare din UE vor fi obligate să despăgubească pasagerii în cazul întârzierilor mai mari de o oră. CFR a anunţat că va cere o derogare de la această regulă.” in ultimul an, întirzierile cumulate ale trenurilor, in România, au însumat 14.000 de ore – adică aproape un an si jumătate.”

Deja mi-am luat atributele de fitos si snob dupa o trecere meteorica prin Bucuresti, asa ca ma abtin de la alte comentarii. Ramin, totusi la parerea ca Romania este pitoreasca mai cu seama cind o privesti din exterior.

“those we don’t speak of”

…era o exprimare in ‘The Village‘ al lui M. Night Shyamalan, in care o comunitate retrasa nu indraznea sa pronunte numele unor aratari care le terorizau asezarea. Cei care vor fi pomeniti in cele ce urmeaza sint insa niste personaje/persoane despre ale caror apucaturi am auzit/le-am vazut pentru intiia oara acum citeva zile, in urma difuzarii documentarului ‘Taboo‘ semnat National Geographic. Acolo se vorbea despre asa-zisii ‘freegans‘, adepti ai unui stil de viata opus totalmente consumerismului caruia i s-a subjugat Occidentul. Oamenii astia au renuntat la posesiunile lor lumesti de buna voie, nu muncesc, (ei zic ca) nu traiesc pe spinarea societatii ci o ajuta prin manifestarile lor si duc un trai ferit de griji. Chestiune discutabila, mai ales cind vine vorba de procurarea hranei – care se face (aproximativ) fara nici o retinere direct de la sursa. Adica din tomberoane. Mere, pere, gutui, cartofi, castraveti, carne, piine – totul de la tomberoane. Ceea ce au aruncat semenii lor devine hrana pentru freegans.

Ma uitam in ochii lor cind povesteau cu o seninatate debordanta cum prin insasi viziunea lor despre viata si stil reusesc sa imprime planetei un mediu mai ecologic. Aidoma adeptilor sectei raeliene – aia de cred ca i-au zamislit extraterestrii pe Pamint – e primul exemplu care mi-a venit in minte; la fel de bine putea fi orice alta secta – aidoma sectantilor, ziceam – hippiotii astia de rit nou adopta o doctrina pe care o respecta dumnezeieste si care reprezinta insasi chintesenta existentei lor. Indivizi care blameaza consumerismul, dar traiesc de pe urma lui. Documentarul sus-mentionat nu a prezentat insa o reactie pe care o asteptam cu sufletul la gura: invitati fiind la un barbeque, citorva prieteni de-ai tomberonistilor astora li s-a servit miel, pui, porc, vita – toata recoltata din tomberoane. Pina sa se rumeneasca fleicile – ne zicea prezentatorul – participantii habar n-aveau de provenienta carnii. Eram tare curios sa vad reactiile oamenilor alora… insa documentarul a continuat cu prezentarea altor paria ai societatii – o comunitate din India care traieste de pe urma sobolanilor pe care ii vineaza cu ustensile rustice (ii alunga fumegindu-le vizuinile) iar mai incolo relatari dintr-o colonie de leprosi din Nepal, cu prim-planuri detaliate ale ranilor supurinde, deci tot tacimul pentru o noapte buna si-un somn usor.

Revenind la freeganii aia si parerea lor despre viata: bai, oamenilor – ar zice unii, nu-i mai bine sa va inrolati intr-o comunitate Amish si sa va apucati sa cultivati cele trebuincioase, decit sa stati la mila altora? Raspunsul e simplu: in insasi conceptia freeganism-ului munca este perceputa ca activitate de agonisire a boarfelor de pe ei, a mincarii si-a mobilierului pe care dorm. Suficient! Citez din manifest: “Working is viewed as a component of a system that has abused our world both socially and ecologically. It is realized that not working at all is not an option for everyone, but that there are ways to limit the need to work as much. Employment does not need to take over or define one’s life, and such complete control does not need to be given to supervisors and managers“. De prisos a-mi mai pune intrebarea “unde s-ar ajunge daca s-ar aliena in halul asta o proportie covirsitoare din populatia planetei”…

Nürnberg

erau vreo 4 la numar (de atitia imi aduc eu aminte). cu totii rusi – sau, ma rog – origini apropiate. le ziceau bine – unul la trompeta baroc, celalalt la tuba, iar a 2a pereche cinta la flaut – respectiv fagot. un Mozart cumintel, atit cit sa dea o atmosfera feerica unui oras deja minunat prin infatisare. dar nu despre ei este vorba in text; muzicantii reprezinta doar un… preludiu, o introducere armonioasa la povestea ce urmeaza.

undeva pe la mijlocul saptaminii (una din ele – sa tot fie vreo doua pina acum) ne hotarisem sa vizitam urbea lui Dürer pentru nitica relaxare si evadare din cotidian. “ba, mergem?” “da.” “ba, vin si eu!” “haide!” si dusi am fost.

cam ca orice lucru nemtesc am gasit orasul linistit, curat, exceptind harmalaia din fata garii unde se adunase cu mic, cu mare – dar mai ales cu mic, o multime de copii, clovni, jucarii, baloane, etc. smiorcaiala mare pe astia micii, mai cu seama cind se facea ora plecarii. cunoastem modelul, am trecut si noi prin aceeasi etapa.

ghid turistic n-am avut; pentru terase si restaurante nu prea ai nevoie de Lonely Planet ori alte hirtii. e de-ajuns un simt dezvoltat al orientarii turistice coroborat cu descifrarea tablitelor de pe diverse cladiri. am bifat Frauenkirchele din tzentrum, o terasa din apropiere (era prea cald, se impunea o sezatoare) si mai apoi fortareata din care ai acces la o panorama superba.

dupa atita umblatura se impunea si-o hrana locala – nu de alta, dar era pacat; tocmai in Nuremberg, capitala gastronomiei francone – sa nu testam si noi o localitate speciala? aaa, asta… o specialitate locala? dar fiindca nemtii sint mari amatori de bere iar noi, naturalizatii ne-am adaptat specificului local, nu ne-am putut abtine. asa ca mai intii de toate ne-am manifestat interesul pentru un platou cu 4 berici de-ale casei. care au venit frumos aranjate pe o.. pe un… pfff… fund de lemn care aducea cu suportul acela pentru culori al pictorilor. na, ca am un lipsus! ptiu! ma rog… necazul unei astfel de constructii lemnoase face ca atunci cind asezi pe ea o anumita greutate, balanta sa incline inspre margine – cam ca si guasele pictorului care curg pe jos, asa si halbele astea – curg si ele, dar nu pe jos ci pe musteriu – si pe musteriul cel mai apropiat de platou. care in cazul nostru a fost subsemnatul. 4 beri de 200ml + un cognac fin – toate pe pantaloni si camasa. si ceva in ciorapul sting, nu stiu ce – n-am mai stat sa adulmec. ne-am dus la baie (si amicul Bogdan fusese partas la botez, asa ca m-a insotit). ce naiba sa mai faci cu atita bere pe tine? pui citeva servetele peste pantaloni, vezi ca absorb – te gindesti daca nu cumva porii pielii nu pot sa diminueze si ei intrucitva paguba asta spontana. treci din nou prin mijlocul restaurantului cu ochii clientelei atintiti in poala ta, te asezi cuminte la masa, rizi – ca nu mai ai ce naiba sa faci, si astepti cuminte celalalt platou. nu de alta, dar tot mai buna e o imbatare prin ingurgitare decit una prin absorbtie.

saraca chelnerita nu mai catadicsea cu scuzele si, mai tirziu, ca sa ne treaca amaraciunea pricinuita de atita drojdie ne-a adus un desert – pre numele lui Bieramisu. da. adica Tiramisu cu esenta de bere. un deliciu! ne-a indulcit pe loc. e de prisos sa amintesc ce sentimente m-au incercat pe drumul de intoarcere, mai ales cind linga mine au stat si doua fete iar fiecare adiere de vint mai trimitea cite o briza cu aroma de malt. e, la urma urmei se cheama ca m-am intors de la petrecere, nu? si se mai parfumeaza lumea, e fapt stiut. parerea mea.

 - platoul cu pricina, in plan indepartat -

da-i cu… votul

27,21% din romanii cu drept de vot s-au prezentat astazi la urne. oare majoritatea tacuta cu cine ar fi votat, daca ar fi facut-o? se poate spera vreodata intr-o mobilizare generala a populatiei la vot inspre stirpirea leprelor din politica romaneasca?

pina una alta ramine realitatea: minoritatea ‘constiincioasa’ ii va trimite in Parlamentul European pe alde VC Tudor, ciobanul machedonean, Norica Nicolai, gargaragiul Severin scl. sper doar ca vorbele vicelui Partidului Popular European sa aiba un simbure de adevar, atunci cind spune despre peremistii ajungi in PE ca singura lor gilceava va fi la baie, unde vor cinta singuri; in rest, n-o sa-i prea asculte nimeni.

nu toti ‘S’ sint ‘P’

…dar unii ‘S’ sint mai ‘P’ decit ceilalti. dovada sta si ultima gaselnita a Minsterului Educatiei din – de unde altundeva decit – Romania, cf careia se urmareste eliminarea ‘Logicii’ din programa scolara.

hai ca incet, incet o sa avem un model de invatamint strict axat pe toceala; nu ca pina acum ar fi fost stimulata creativitatea din cale-afara.

sint foarti, foarti suparat…

baaai, care este, adica astia cu blugii rupti si tricourile naspa, atentie la mine! asa. ce credeti voi, ca daca a-ti platit 2 milioane pe un bilet acum, gata, va las sa stricati bunatate de petrecere patriotica de 1 Mai? a? si-n fond si la urma urmei, cine e Depeche Mode astia si ce vrea? ia sa ma supar eu si sa nu mai semnez autorizatia de concert, sa va vad atunci! …ca si-asa nu ma votati, barem sa vie in parc oameni ca mine, din popor, care m-a cunoaste si m-a apreciaza! ca de la ei vine voturile, nu de la depesisti!

auzi la Vanghelion asta ce-i b_se mintea: “aia care asculta Depeche Mode si-asa nu ma voteaza, asa ca la ce sa stramutez eu datina cu mici si bere pesedista de 1 Mai si sa-i las p’astia sa petreaca.” ori poate e suparat ca nu-i cinta Dave o manea asa pe sufletul lui.

“ce se-n tîmplã?!”

bai, fratikule! gata, se lungeste ea pelteaua, da’ pina cind? peste 6000 de rachete lansate de Hamas peste civilii israelieni de vreo 3 ani incoace; era cazul sa se ia masuri. si iacata ca rabdarea ovreiului si-a atins limita.

acum vedem pe toate posturile cum tot ei, israelienii sînt acuzati ca dau cu bomba-n gab la boborul arab şi brieten, mai cu seama in civilii palestinieni. pãi, bãi balestinian bîrlit ce esti, neam de Hamas laş care te ascunzi printre casele concetatenilor tai, ca mai apoi sa dai vina pe sionisti ca-ti gauresc ţigla, ciocu’ mic! mucles! dupa ce s-au retras israelienii din fîşia voastra de praf v-au dat posibilitatea sa va autoguvernati, ca tot le sarisera Natiunile Unite in crestet ca nu sint toleranti! iar acum, ca Hamas s-a sters la fund cu bunavointa israeliana, opinia publica internationala ii ia de guler tot pe evrei, iar peste toate astea si pe americanii puternic-incurajatori si prea-mari-sustinatori ai natiei lui Moise, ca sprijina ofensiva. de Hamas nu se ia nimeni ca ani la rindul a facut sudul Israelului şvaiţer de la atitea rachete razlete!

bine ca aud peste tot despre ‘americanii astia, ai dracului, instaureaza ordinea mondiala, si evreii – cum se zice ceva urit despre ei, cum le sare ţandãra, şcl, şcl…” dupa cum bine puncta zoso, “esti destul de prost sa crezi ca viata iti este influentata de Warren Buffet si de alti oameni care n-au nimic mai bun de facut decit sa conduca lumea? [...] cauti o scuza pentru viata de rahat pe care o duci?” arunca vina pe masoni si pe conspiratii (indeobste mediatice), imbuiba-te cu filmele lui Michael Moore ori de-alde Zeitgeist si lamenteaza-te la o discutie cu rudele in care sa va vaitati de cit de prosti sinteti in toata viltoarea asta din lume.

cit despre anatemizarea evreilor, ei bine cind o sa vad si alte popoare mustind de cultura, creiere luminate si cultivind valori umane in scoli prestigioase mai ceva ca Israelul, poate ca atunci imi voi reconsidera parerile, mai cu seama cu privire la natia asta inutila gaunoasa, recte arabii. ok, ok, generalizez, nu toti “S” sint “P”, asa ne invata Logica din clasa a X-a. dar majoritatea “S”, alaturi de sustinatorii cauzei arabe, este “P”. dixit.

sintem cu totii “politically” corecti intr-o lume in care nationalismul a devenit o chestiune tare sensibila; iar daca e completat de religie, ai un molotov sub presiune. nemtii prea toleranti se vad acum aglomerati in propria ograda de prea multi turci, scandinavii amenintati de demonstratii ale musulmanilor care, vezi d-ne, se trezesc cu drepturile ingradite dupa ce ani intregi au gustat din mana capitalismului si s-au bucurat de o imensa acceptare a valorilor culturii lor tribale, iar putinii actori politici care iau atitudine (vezi Olanda ori Danemarca spre pilda) ajung sa circule  insotiti non-stop de garzi de corp. peste toate astea, BigBrother-ul vegheaza asupra propriilor cetateni in UK, mai ceva ca o mama ultra-grijulie, speriata ca odrasla va face te miri ce trasnaie iar noi, toti ceilalti ne lasam pipaiti prin aeroporturi si controlati pina la talpi pentru ca niste fundamentalisti acefali au reusit sa instaleze o psihoza in masa de care nici dracul nu mai poate sa ne scape daca si-ar pune coarnele la contributie.

iete ce m-am infuriat…

nodul din papura lui Stolo

i l-au cautat ziaristii, i-l cauta si comentatorii de pe margine, i-l caut si eu. si dupa ce treci in revista lista cu persoanele propuse pentru a guverna tarisoara, mai-mai ca-ti strafulgera prin minte ca o astfel de clica cu greu ar fi putut fi promovata de catre un prim-ministru cu verticalitate.

nu zic despre Stolo ca-i cel mai drept si corect dintre politicieni, dar ii caut omului o scuza pentru retragerea-i anuntata in ultimul moment acum ca se prefigureaza numele viitorilor ministri ai guvernului Boc.

avem – amongst many, dupa cum urmeaza: Elena Udrea – ministrul turismului conjugal (cf. EVZ), care urmeaza sa patroneze afacerile mafiei din Baneasa (aflata in strinsa legatura cu sotul sus-numitei – Dorin Cocos). C-tin Nita, ministru pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii – cu afaceri nenumarate in Brasov despre care localnicii stiu prea bine cum le invirte (iar aici sursele de la fata locului pot oricind confirma derapajul de la litera legii pe care firmele lui “Pateu” (asa-i e porecla) l-au facut si-l fac in continuare). Nicolae Nemirschi, Nicusor Constantinescu – doi ministri penali (mai ales al doilea, care imediat dupa nominalizare a fost trimis in judecata de catre DNA pentru abuz de serviciu) – iata citeva dintre numele responsabile cu bunul-mers al afacerilor in Romania. sa nu mai zic de vulpoiul Berceanu care revine la Transporturi. ptiu!

cu asa caractere poate doar Tariceanu s-o mai fi plesnit din bici pe linga ei, ori alde Nastase sapte-case. despre Boc ce sa mai zic… e mic. ambitios, dar mic. unii ziaristi ofensati de glumele rautacioase cu referire la statura Bocului (vezi si Ioan T. Morar intr-o postare recenta) au sarit in aparare, aratindu-ne exemple din istoria noastra (Eminescu, Brincusi, Stefan cel Mare) menite sa ne redea incredere in liliputani. dom’le, daca nu poate sa faca fata glumelor (fie ele si rautacioase), atunci sa stea naibii in afara politicii si departe de televizor! am zis. in orice caz, oamenii mici n-au perspectiva de ansamblu asupra lumii, de la inaltimea lor perceptia asupra mediului inconjurator este alterata (iiiiih! vorbeste Sirbu, care de la ai lui 174 cm vede tot ce misca si cum misca!) mucles!

praf si pulbere

…ca nu puteam sa stau locului o saptamina intreaga.

Romania – Bucuresti, aeroportul Baneasa: plin de curve, mafioti, ochelari de soare, cefe late, si in general de romani plecati la scuturat masline ori cioflingari pusi pe praduiala, imbracati in cel mai bun trening luat din Obor. ma urc in masina, ma uit la incaltari – praf. pe drum ma uit fara surprindere la un specimen dornic de afirmare care se lanseaza intr-un slalom printre fraierii ce conduceau normal. cred ca a prins 120 la ora in 200m citi ramasesera pina la urmatorul semafor. dupa 40 de minute si tot pe-atitea maxime de larga circulatie urbana ajungem acasa. plescai usor din limba si crantanesc niste praf. ma duc la baie sa ma spal, apoi iau o bere si ma dreg. mai iau inca o bere, si-nca una, sot ata… tot asa… ‘aide sa traim! garson! inca una la baietii! “imediat, ca trebuie sa schimbam butoiul.” “pai spune-i sa-l aduca si sa-l lase aici!” – risete, amuzament, hai, noroc!

prost o fi ala care-o mai calca in cotetul ala din Baneasa d’aci inainte!… orisicit, am speranta ca acum cu criza asta s-or mai cerne rebuturile si n-om mai asista la atita concentratie de neam-prostie pe metru patrat.

ho, nebunilor! pe rind, nu toti odata!

fiind in prag de mutari la nivel organizational, multi colegi gasesc de cuviinta sa se faca cunoscuti noilor colaboratori, in vederea schimbarii de impresii/experiente/identificarea mijloacelor de conlucrare. avem exemplul de mai jos, venit de la o frantuzoaica cumsecade:

“Dear Cristian,

My name is ‘XXX‘ and I am the EMEA lead for [company's name]’s Enterprise Translation Memory Architecture (ETMA) implementation, part of Global Supply Chain Services (GSCS) – Horizontal Print Transformation team.” phewww…esti sigura ca nu lipseste nimic?

“I am working closely with Z who is the EMEA Commodity Manager for Marketing and non Technical Translation & Localization activities.” aha. acum pricep. si cine ziceai ca esti si ce faci?! ca tocmai asta e, la naiba! pina te depeni cu toata titulatura am si uitat cine esti si ce vrei de la viata mea. bai, corporatistilor! mai usor! scurt si la obiect: nume, pronume si inca doua cuvinte ca sa stiu din ce echipa sa te iau. nu-mi insira tot cirnatul ca mi se apleaca, ce naiba!

avem o dilema. cum procedam?

exista modestie si altruism veritabil in viata de zi cu zi sau sint doar concepte pe care le apreciem si atribute pe care uneori ni le dorim? la urma urmei, nimeni nu isi pune intrebarea “ba, oare ce parere are X despre mine?” “ce vede la mine?” nu i-a crescut nimanui pipota atunci cind s-a auzit laudat la vreun colt de birou? i-ati spus vreodata perechii de ce o apreciati cu adevarat? este convietuirea un acord tacit si-o acceptare unanima a valorilor intrinsece ale fiecaruia? perechea este jumatatea voastra mai buna, o iubiti pentru ca va place cum sinteti linga ea? huh?

ca sa vezi ce dilema existentiala dadu peste mine. gindire cu voce tare cu alte cuvinte… le-oi lua la periat cit de curind.

imPalin

de la nominalizarea acestei dudui cu pretentii la scaunul de vice al SUA s-au trezit multi care o sprijina si lauda decizia lui mos McCain de-a da credit unei femei (nu “oricarei” femei, ci “acestei” femei). multi adepti ai institutiilor mariajului si familiei au trimbitat voiosi atunci cind Palin a inceput sa slobozeasca ideile care o ghideaza, valorile in care crede, etc… printre ei, oameni de la care am aflat destul de multe lucruri utile in ultimii ani (cum ar fi Ioan T. Morar de la Catavencu/Cotidianul), pina la ultimele rebuturi din blogosfera (vezi site-urile asociatiilor familiale din Romania). n-am nimic impotriva institutiilor sus-mentionate, daca mai era nevoie s-o zic; dar trebuie facuta o delimitare clara intre imbecilism si valori sanatoase. pentru ca, nu-i asa – daca pina acum Bush a fost acuzat de gafe, Palin s-ar putea sa fie acuzata de prostie. si-atit. iar cei care o sustin nu sint mai departe de turma de oi care se avinta incotro se indreapta berbecul.

pina una-alta, simpatia mea se indreapta spre Obama, care chit ca a picat intr-o latura prea socialista, are o coloana sensibil mai verticala decit a republicanilor.

perle by Palin©

urmeaza intrebarile: “cine esti tu, C.S., sa-ti dai cu parerea despre decizii la nivel inalt?” “care sint competentele tale in politica externa?” “ce diferenta e intre democrati si republicani?” in final, “ce merite deosebite ai tu?” pentru cine crede ca imi caut acum o explicatie pentru derapajul verbal de mai sus, tin sa amintesc ca astfel de intrebari nu au fost nascocite de mine, ci mi-au fost adresate – mai mult sau mai putin in aceeasi forma. ca a fost o femeie cea care mi le-a pus, asta are relevanta redusa.

mea culpa si prostia unora

mi se atrage atentia in ultima vreme, sub forma de observatii amicale ori blinde trageri de ureche cum ca as fi prea acid in comentarii (mai cu seama cind vine vorba de Romania si de oamenii ori aspectele care mi-au pricinuit neajunsuri). in egala masura ca unele scrieri au substrat nu foarte bine delimitat, lasind usor sa se inteleaga ca motivele neplacerilor mele sint uneori esecurile in relationarea directa si pe viu grai cu anumite persoane (mai mult sau mai putin apropiate mie).

nu-i bine nici cind esti prea serios; risti sa pierzi audienta. ‘ai mai bine sa schimbam putin relieful: spre pilda – Palin & McCain cu America lor cu tot, ca tot sint la moda.

au sarit in sus familistii si activistii din domeniu cind au auzit nominalizarea guvernatorului Alaskai la functia de vice al Americii. daca pina acum erau putini cei care gindeau ca experienta de vataf al teritoriului elanilor te poate propulsa pe linga Casa Alba, iacata ca Mos McCain ii pune la respect pe pesimisti.

cind nominalizezi o persoana intr-o pozitie importanta ai in vedere experienta acumulata de aceasta de-a lungul anilor, completata de elementul de noutate pe care il aduce. aici sint citeva aspecte care merita atentie; bunaoara experienta duduiei Palin in politica externa. sa te tii! primul pas pe care l-a facut domnia sa in dezvoltarea relatiei cu strainatatea s-a intimplat la fereastra casei, de la care isi saluta constant vecinii de peste mare – recte, rusii. urmatorul a fost pasaportul pe care si l-a facut anul trecut. da, da – nu rideti, nu doar romanii au stat (si inca mai stau) in limita granitelor lor; se intimpla si la case mai mari.

asadar proximitatea d-nei Palin cu Rusia este un motiv suficient pentru a o nominaliza la a 2a pozitie in stat. parca s-a cam intins nonsensul, nu? inainte de concluzie, inca o serie de elemente abracadabrante: adepta a teoriei Creationismului, madama sustine introducerea in scolile americane a studiului obligatoriu al subiectului. intr-o societate modelata din ce in ce mai mult pe principii stiintifice, un traditionalist din Alaska gaseste de buna-cuviinta sa educe generatiile viitoare in spiritul dogmatic al Evului Mediu, punind parca din start frina progresului intelectual. pina la urma nemultumirea mea nu se rasfinge asupra persoanei in discutie – chiar defel! insa urmarind reactiile din presa, diverse forumuri ori bloguri unde militanti ai feminismului si valorii familiei in societate trimbiteaza cu aplomb in favoarea deciziei lui McCain, stau si ma intreb in nemernicia mea daca oare intreaga orinduire sociala e anapoda ori felul meu de-a fi este chiar atit de sucit?!

inca nitica cucuta despre Palin, ca nu m-am domolit. nooo, ca m-am aprins! tocmai ea, care – vorba aia, traieste laolalta cu vietuitoarele pamintului (grizzly, elani, marmote, pîrşi, iepuri, vulpi etc.), le vede de la mansarda cum ii calca batatura – tocmai ea s-a declarat deschisa forajului in Arctic National Wildlife Refuge, cu toate ca insasi batrinelul de-a nominalizat-o s-a pronuntat acum citiva ani impotriva proiectului. acum, ce sa mai credem si despre integritatea veteranului cind vine vorba de protectia mediului, din moment ce acorda credit unor astfel de planuri regionale. raminem in acelasi regn animal, ca sa vedem cum macelul populatiei de lupi din Alaska a fost patronat de insasi madam Governor, care a aprobat fonduri de $400.000 pentru o campanie de reducere la tacere a haitelor cotropitoare. razboiul impotriva faunei locale s-a dus pina la Tribunal, unde Guvernul Federal s-a trezit intr-o buna zi citat la bara, facindu-se vinovat de afisarea pe lista animalelor pe cale de disparitie a ursului polar. Guvernul asta, si el, chiar nu si-a dat seama ce impact ar putea avea decizia lui? aparent, nu; nimeni de-acolo de sus nu s-a gindit ca masurile de protectie ale lui Fram ar ingreuna productia locala de gaze naturale si-ar incetini dezvoltarea petroliera in Alaska. noroc cu tanti Sarah, ca i-a mai trezit la realitate.

traind intr-un mediu racoros, cu inuiti prin preajma care – vorba aia, nu se stie niciodata cind abat spiritele Pamintului asupra ta, madam Palin s-a gindit totusi acum citiva ani ca n-ar fi rau daca ar tamadui-o un vraci african si i-ar turna cu unguent pe crestet, ca s-o fereasca de vraji. da, taicule – uite pe cine nominalizam noi la Casa Alba (putem sa extrapolam nitel, nu? si sa intindem coarda pentru ca, la urma-urmei, dintr-o functie vice-prezidentiabila ajungi, totusi la un moment dat sa tii locul si sefului tau direct. comentariile de sub filmulet vorbesc de la sine).

am mai zis-o – bag de seama ca odata cu experimentul din Elvetia au scapat slobode o mina de particule tare daunatoare (electroni, prostoni, bizoni – vezi cazul de mai sus).

pe final, sa-i multumim si pe laici: Palin nu tine cu avortul si nici cu ‘dosnicii’ (dereglatii societatii), asa ca in sfirsit v-ati gasi un sprijin in administratia americana.

uite de-aia ma framint eu si-mi creez nervi la stomac, pentru ca vad cum zi de zi iau nastere specii din astea cretinoide care reusesc sa mobilizeze mase intregi de oameni cu discursuri traditionaliste, axindu-se pe valori chipurile apuse si mizind pina la urma pe naivitatea electoratului. sora cu prostia si naivitatea asta…

sesizare

pentru cei care mai dau cu oistea-n gard, iata ca s-a pus mina de la mina si-a iesit o initiativa cetateneasca. “mic indreptar comportamental al bivolilor in trafic”. cred ca s-ar putea aplica la fel de bine si in Romania.

se pot descarca fluturasi ( 1 & 2) care se aplica apoi pe parbrizul animalului, spre stimularea simtului civic al acestuia.

via Costin

Electroputere Vasile, partea a II-a.

relatam cu doua postari in urma ca miine se pregateste turbina reactorului 2 Cernavoda, concomitent cu reducerea nivelului apelor Dunarii, cota la momentul actual inregistrind ‘milles-soixante-cents centimetres’, fara gheata la mal. da-i cu… risu’. sa ne revenim, zic.

miine, miercuri – 10 Sept. a.c. Dan Diaconescu-in-Direct va transmite, probabil cu ajutorul specialistilor in serpilieni, reptilieni si alti herpetologi de serviciu cum Pamintul va face implozie iar oile Domnului raspindite pe toata planeta vor fi spulberate in timp ce gaurile negre nascute odata cu bombardamentul atomic de la CERN vor incepe sa-si faca de cap. dupa paralelele cu Apocalipsa dupa Ioan, explicatiile despre Sfinta Patrime si trimiterile la origini ale fizicienilor de la Partidul Conservator (ma refer la originile Universului, nu de alta natura) urmeaza sa ne punem cenusa in cap si sa asteptam ploaia de pucioasa. eu alta solutie nu intrezaresc.

in fata amenintarii globale ridicata de gloata si de ’stirile de la ora 5′ ramin neputincios. cu toate astea, ramine speranta. dupa cum explicam in postarea anterioara, dintr-o bruma de materie care intra in contact cu antimateria rezulta raze gamma. daca ar fi ceva ce chiar nu mi-as dori sa reuseasca la CERN e tocmai experimentul asta; de ce? pai gasesc ca materia (oricare-ar fi ea), ar putea fi pusa mai bine in folosul comunitatii si propulsata pe traiectorie de coliziune cu toate antimateriile astea care apar la televizor cu afirmatii halucinante.

astept un leac si pentru grija privitoare la coliziunea atomica recent anuntata. ca incalzirii globale i-am gasit singur vindecare: provocindu-mi sete, stiu sa ma tratez cum se cuvine. iar daca el nu va veni, atunci imi iau la revedere in aceste clipe de cumpana de la toti cei pe care i-am cunoscut si care m-au cunoscut pina acum, anonimilor care mai calca pe-aici pe blog cind freaca duda la serviciu – tuturor, va multumesc!