ce cãuta românul în Germania

mai mai intîi de toate am ajuns în München ca sa discut cu angajatorul. era o joi seara, cam 6 jumate trecute cind am poposit direct in tzentrum (i.e. Marienplatz), la hotel. dupa un duş rapid şi-un schimb de haine am luat-o cu nepotica la pas pe pietonale, inspre prima terasa primitoare. erau multe asemenea prin zona, asa ca le-am onorat pe rind. au trecut citeva beri si doua gustari pina am ajuns din nou la hotel – de data asta era vreo 12 noaptea (daca stau bine si ma gindesc).

vineri dimineata la 10 a urmat o discutie cu oamenii de la Pepper (cumsecade cu toatele), apoi m-a luat Gwen cu masina pîna la Böblingen ca sa ma vada si vatafu’ ‘al mare de la HP – Andreas K. simpatic omul – mi-a marturisit ca are mari sperante de la mine, si mai ales de la gusturile mele in materie de fermenti (pare-se ca echipa lor obisnuieste sa iasa la fiecare sfirsit de saptamina in oras la seminarii pe teme bahice). l-am asigurat de tot sprijinul meu.

au urmat trenuri (vreo 3 la numar) din Stuttgart pina in München, iar de-acolo pina-n Bucuresti – zbor de voie. miez de noapte – coafura rezista: m-a intimpinat conu’ Mircica, cu care-am petrecut mai apoi toata noaptea, pina pe la 5 ale diminetii. peste 2 ore jumate eram amindoi in gara, de unde ne-am dus acasica, la munte. un gratarel, o beuturica, o preumblare pe coclauri, aer curat…

peste o saptamina primeam alt telefon din Germania; incepea procesul de relocare.